Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de lideri care să nu se teamă să apere principiile democratice care ne-au oferit cea mai bună perioadă din istoria modernă. Avem nevoie de instituții care să nu uite că sunt în slujba oamenilor și de comunități care să nu lase pe nimeni în urmă. Și, mai ales, avem nevoie de fiecare dintre noi. Pentru că drepturile omului nu mai sunt apărate doar de tratate internaționale, cum credeam până de curând, ci, pentru a continua să fie respectate, au nevoie sa fie susținute de fiecare dintre noi.

Imperialismul american nu diferă cu nimic de imperialismul roman. foto: Profimedia

Eroarea cea mai gravă care se propagă, o dată cu fenomenul poveștilor de succes, este ideea că suferința e justificată dacă e pusă ȋn slujba unui scop mai ȋnalt, mai nobil. foto: Profimedia

Oficialii ruși, în cap cu Putin, au mințit fără să clipească, pretinzând că 91 de drone ale Ucrainei, toate doborâte fără urmă, și fără mărturii despre explozii, au atacat unul dintre palatele lui Putin cu scopul de a-l ucide. „Acesta este adevărul, deoarece așa zicem noi. Cine se îndoiește nu poate fi decât un smintit”, a glăsuit vorbetele Kremlinului, Peskov. „Dovada” a fost o bucățică de dronă arătată, într-un cadru intim, ambasadorului USA la Moscova. Nu s-a spus nici măcar că Putin ar fi fost în clădirea respectivă. Foto Getty Images

Rusia la Dunăre. România între haos logistic și lipsa de plan. foto Profimedia

Rusia a mai pierdut războaie. S-a istovit micul kaghebist, V. Putin, să-i țină lecții de istorie lui D. Trump în întâlnirile directe sau în convorbirile telefonice pe care le-au avut. (Foto: Profimedia Images)

Mă aflu pentru a 6-a oară în Ucraina de când a început „primul război ruso - ucrainean”. (Foto: Profimedia Images)

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Sancțiunile kinetice ale Ucrainei: 40% din capacitatea de rafinare a Rusiei afectată în august și septembrie. Foto: Profimedia

Privind cu luciditate către trecut, dar cu îngrijorarea vie la adresa viitorului, simt totuși că e important să clarificăm ceva. Nu pentru că avem ceva de câștigat din asta, dar știți cum se iese din hipnoză, nu? Prin apelul la memorie. Și atunci vă provoc să vă amințiți cum e, de fapt, poporul român.