Primii bani i-am făcut la 7 ani, vânzând pe furiș sticlele și borcanele din cămara maică-mii. Pe vremea aia se câștigau bani frumoși din astfel de operațiuni, iar cu banii câștigați de la centrul de colectare puteai să-ți iei câte un plic filatelic cu premii sau înghețată Polar. La școală nu ne plăteau, deși trebuia să ne facem datoria patriotică de a colecta sticle, hârtie și - nu mă întrebați de ce - castane și frunze de podbal.
Nu mi-e dor de perioada aia, dar ceva îmi plăcea: gândul că fiecare obiect poate fi refolosit, recuperat, că viața unei sticle de Brifcor nu se termină odată ce dădeai pe gât băutura soioasă dinăuntru… Sigur, și banii! Pe vremea aia nu era o rușine să reciclezi, nu erai considerat sărac dacă mergeai cu sacoșa burdușită de recipiente la centrul din cartier, în Cutezătorii era dat chiar drept exemplu cazul unui pionier model care reușise să-și ia o bicicletă din revalorificarea sticlelor și borcanelor.
Arc peste timp, în urmă cu vreo doi ani, un pionier bătrân trecea strada cu doi saci plini de peturi. Magazinul din colț tocmai își instalase o mașinărie de preluare a ambalajelor. Sigur, ca orice revoluție la început, aparatul a dat eroare, drept care am bătut orașul în lung și-n lat încercând să găsesc un loc unde se pot recicla plasticele.
Din 30 noiembrie, totul se va schimba însă în România. Dacă lucrurile merg conform planului, noul Sistem de Garanție-Returnare ar trebui să recupereze și să recicleze 7 miliarde de ambalaje de băuturi în fiecare an. Este probabil începutul unei revoluții care-i va permite României să atingă țintele naționale de colectare și reciclare stabilite la nivel european (în anul 2025 să se colecteze 77 la sută din PET-urile puse pe piață, iar până în anul 2029 - 90 la sută). Dar pentru asta e nevoie ca toți actorii - producători, comercianți, consumatori - să înțeleagă că am ajuns într-un punct critic, ilustrat foarte bine de fotografia de mai jos: suntem sufocați de gunoaie, iar comportamentele sănătoase și responsabile se construiesc în timp, prin beneficii și pedepse.
Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Beneficiile sunt mari sau mici? Depinde pe cine întrebi
Concret, vânzătorul îți va reține 50 de bani pentru fiecare ambalaj de plastic, sticlă sau metal cu volume între 0,1 litri și 3 litri. Ulterior, garanția poate fi recuperată în orice magazin din România. Nu e obligatoriu să duci recipientul în locul de unde ai făcut cumpărăturile și nu e necesară „dovada” bonului fiscal. Poți să iei o sticlă de bere de la magazinul de la parter și să-ți iei garanția apoi de la Lidl. Poți să cumperi un bax de apă la 2 litri de la un Mega din București și să recuperezi 3 lei (0,5 ori 6 sticle) la un magazin „La doi pași” din comuna Chichiș. Valoarea garanției este fixă, indiferent de recipient: 0,5 lei. Singura condiție e ca ambalajele să fie fără lichid, neturtite, cu eticheta intactă și cu logo-ul SGR*. Sistemul nu este unul restrictiv pentru clienți și este gândit pentru stimularea recuperării și reciclării: dacă cineva va arunca peturile în șanț, e ca și cum ar arunca bani pe stradă; cu siguranță se va găsi altcineva care le va duce să încaseze garanția.
Sunt oameni care nu se apleacă după 50 de bani. Sunt oameni care nu-și duc căruciorul înapoi la supermarket ca să încaseze „garanția” de 50 de bani, neînțelegând că aici nu e vorba despre bani, ci despre un comportament responsabil. M-am bucurat totuși să citesc rezultatele unui sondaj care arată că 6 din 10 români doresc să recicleze de fiecare dată ambalajele băuturilor care intră în sistemul de garanție-returnare. E un început încurajator spre o schimbare de comportament care să mai curețe din straturile de gunoi depuse peste această țară în anii consumerismului compulsiv. Cumpărătorii pot afla tot ce-i interesează despre program de aici.
Comercianții intră în linie dreaptă
După cum v-am spus, cam toate magazinele trebuie să primească recipientele goale și să accepte să vă returneze garanția.
Sunt câteva lucruri importante pe care proprietarii magazinelor, de la marii retaileri, până la restaurante, hoteluri și buticul de la bloc trebuie să le știe.
În primul rând, că există o lege care-i obligă să intre în acest sistem pe toți comercianții în scop SGR* (verifică în dicționarul de termeni de mai jos dacă te încadrezi). Sunt 80.000 în toată România, iar până acum s-au înregistrat în platforma SGR peste 63.000 de operatori economici. Mai sunt doar 3 săptămâni până la începerea programului, deci grăbiți-vă!
În al doilea rând, legea nu e opțională, iar amenzile sunt mari. Neînregistrarea în baza de date gestionată de către administratorul SGR se sancționează cu amendă de la 20.000 la 40.000 RON. Trebuie să se înregistreze în baza de date toți cei care vând băuturi ambalate în plastic, sticlă sau metal, chiar și cei care nu sunt obligați să organizeze puncte de returnare (cum ar fi restaurantele).
În al treilea rând, proprietarii de magazine care încă nu au intrat în sistem trebuie să urmeze 3 pași:
1. Înregistrare pe www.returosgr.ro
2. Semnarea contractului. Începând din data de 3 noiembrie 2023, Contractul pentru comercianți este disponibil în platformă și poate fi semnat. Contractul poate fi accesat din contul de utilizator, la secțiunea „Comerciant/ Documente și Contracte”. Mai multe detalii privind semnarea contractului sunt disponibile în platformă, accesând secțiunea „Profilul meu/ Tutoriale video și ghiduri utilizatori/ Semnare contract”. Semnarea contractului poate fi realizată doar de către comercianții care au finalizat întregul proces de înregistrare și au status „Înregistrat”.
3. Setarea afacerii ca punct de returnare.
În al patrulea rând, comercianții trebuie să știe că organizarea unui punct de returnare* a ambalajelor de la cetățeni este obligație legală, iar nerespectarea ei se sancționează cu amendă sau chiar cu suspendarea activității. Doar comercianții de tip HORECA sau cei care pun în vânzare produse exclusiv online sau exclusiv prin intermediul automatelor nu sunt obligați legal să organizeze puncte de returnare. În rest, toți operatorii economici care comercializează produse în scopul SGR, indiferent de mărimea suprafeței de vânzare, au obligația legală de a organiza puncte de returnare. Comerciantul va putea opta să preia ambalajele manual sau automat (printr-un aparat de tip RVM - mașină automată reversibilă). Probabil că doar marii retaileri își vor permite echipamente automate de preluare* (comerciantul va trebui să plătească el un astfel de automat, care ajunge la 20.000 de euro per bucată). Comercianții care au o suprafață a magazinului mai mare de 200 mp au obligația de a-și organiza propriile puncte de returnare. În schimb, comercianții mici, cum sunt magazinele de bloc, se pot asocia pentru a face un punct unic de colectare (care să nu fie mai departe de 150 de metri la oraș și 500 de metri la sat de punctul de vânzare). Comercianții au obligația de a asigura supravegherea și securitatea punctului de colectare. Cumpărătorii pot primi contravaloarea ambalajelor sau un voucher* pe care-l pot folosi în magazin la cumpărături.
În al cincilea rând, ambalajele colectate vor fi preluate periodic de Administratorul SGR*, care este și proprietar al ambalajelor.
În al șaselea rând, comercianții mai au o serie de obligații legale, cum ar fi să indice valoarea garanției la raft (lista tuturor obligațiilor legale poate fi consultată aici).
În al șaptelea rând, trebuie spus că întregul proces poate fi o mare bătaie de cap pentru comercianți dacă nu au acces la informații și la explicații punctuale. RetuRO a venit în întâmpinarea acestora cu o serie de modalități de susținere și ghidaj:
- Ghidul complet de înregistrare poate fi consultat la adresa aceasta;
- Un call center este disponibil pe toată perioada înscrierii;
- Sesiunile SGR, o serie de webinarii pentru producătorii, importatorii, comercianții de băuturi și reprezentanții Horeca din România, sunt disponibile gratuit pe această platformă și pot fi consultate în continuare, pentru o informare completă asupra sistemului, obligațiilor legale, a beneficiilor și a pașilor următori pentru înrolare.
Dicționar de termeni
Administrator SGR: Compania RetuRO Sistem Garanţie Returnare, înfiinţată de către asociaţiile reprezentative ale producătorilor de băuturi şi ale comercianţilor, a devenit oficial în august 2022 administratorul sistemului de garanţie-returnare din România, printr-o Hotărâre de guvern. Compania RetuRO Sistem Garanţie Returnare are trei acţionari privaţi: Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociaţia Berarii României pentru Mediu şi Asociaţia Retailerilor pentru Mediu. Compania are şi un acţionar public, statul român, prin autoritatea centrală de mediu, care deţine 20% din acţiuni.
Ambalaj nereutilizabil: ambalaj care a fost conceput, proiectat și introdus pe piață pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viață, un singur ciclu sau o singură rotație, neputând fi reumplut sau reutilizat în același scop pentru care a fost conceput;
Ambalaj SGR: ambalaj primar nereutilizabil din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l inclusiv, utilizat pentru bere, mixuri de bere, mixuri de băuturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcoritoare, ape minerale și ape de băut de orice fel, vinuri și spirtoase, care poartă marcajul SGR; ambalajul se consideră deșeu de ambalaj atunci când este predat spre reciclare;
Comerciant în scop SGR: o persoană juridică ce desfășoară activități de comercializare a produselor în ambalaje SGR către consumatorii finali, inclusiv activități din industria hotelieră, a serviciilor alimentare, unități care organizează evenimente, pregătesc și servesc alimente și băuturi. Companiile vizate să se înregistreze sunt producătorii și importatorii de băuturi, dar și comercianții care comercializează băuturi către consumatorii finali, inclusiv magazinele online, operatorii care vând prin intermediul automatelor, industria HoReCa sau cei care comercializează aceste produse ca și gamă complementară (ex. librării, magazine de electrocasnice și electronice etc).
Echipament automat de preluare: dispozitiv automat proiectat astfel încât să preia de la consumatorul sau utilizatorul final ambalajul SGR, să recunoască și să permită validarea pentru o singură dată a returnării în sistemul de garanție-returnare a ambalajului SGR prin validarea eligibilității ambalajului SGR și/sau compactarea sau zdrobirea instantă a ambalajului și să emită un voucher cu detaliile returnării, respectiv cantitatea returnată și valoarea garanției;
Punct de returnare: spațiul organizat și gestionat de către unul sau mai mulți comercianți, respectiv de aceștia în parteneriat cu UAT sau ADI în care sunt returnate de către consumatorii sau utilizatorii finali de ambalaje SGR în vederea restituirii garanției;
Tarif de administrare: suma de bani plătită administratorului SGR de către producător pentru fiecare unitate de ambalaj SGR introdusă pe piața națională, destinată acoperirii costurilor generate de implementarea și funcționarea sistemului de garanție-returnare, inclusiv eventualele penalități plătite de către administratorul SGR pentru neîndeplinirea obiectivelor de returnare;
Tarif de gestionare: suma de bani plătită de către administratorul SGR pentru fiecare unitate de ambalaj SGR, care a fost returnată la punctele de returnare, destinată acoperirii costurilor în legătură directă cu îndeplinirea obligațiilor privind preluarea și stocarea ambalajelor SGR;
Voucher: tichet valoric, fizic sau electronic, eliberat consumatorului sau utilizatorului final, pe care îl poate întrebuința fie pentru achitarea cumpărăturilor, fie îl poate preschimba în numerar.
Și nu în ultimul rând, urmăriți eticheta de pe ambalaje:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
România a fost ruinată după '89 sub paravanul unui anticomunism fanatic și atent organizat.
Iar dvs faceți parte, intenționat sau întâmplător, din acest plan.
O economie bazată în cea mai mare parte pe producție de produse prelucrate și înalt prelucrate care se exportau , a devenit sursă de materii prime ieftine și piață de desfacere pentru produsele prelucrate.
80% din PIB - ul de azi al României provine din consum , bazat pe importuri și creditare externă.
Nici măcar roșii nu mai produce Romania...
Câteva precizări despre "puținele lucruri bune pe care le avea România înainte de '90' ,
Nu uit niciun moment părțile negative, exagerările fostului sistem.
O parte din Romania socialistă:
- 3 milioane ha irigații/ azi au rămas 10% din ele...
- 5000 ha sere, azi mai sunt 5% ...
- a 5-a flotă comercială a lumii
- locul 4 mondial în producția de diamante sintetice
- locul 3 mondial în producția de utilaje de extragerea petrolului și gazelor 1 Mai Ploiesti
- locul 6 mondial în exportul de armament și muniție
- locul 10 în producția de oțeluri speciale Târgoviște
- învățământ cu adevărat gratuit , nu simulacrul de azi
- învățământ de nivel egal cu cel din Finlanda în '89 ( azi 50% analfabetism funcțional, 50% abandon școlar, 40% din români au maxim 8 clase, în coada clasamentului la testele Pisa )
- cea mai bună infrastructura feroviară din Europa de Sud-Est, azi ruină...
- locul 5-7 la JO, azi pe 47...
- IMGB mare exportator de turbine de hidrocentrale și echipamente pentru centrale nucleare, azi spații depozitare și zonă de blocuri...
- sistem public de învățământ, sănătate ( nu cu asigurări private de 7-10.000 dolari/an ca în SUA), pensii
- producător de mașini de teren
ARO locul 4 mondial la începutul anilor '80 după Toyota, Ford, ROVER, cu exporturi în peste 100 de țări
- sistem energetic performant, hidrocentrale, centrala nucleară, termocentrale
- 800 locomotive , după '89 numai 16...
- combinate chimice, fabrici de textile, de prelucrare a cărnii, laptelui
- din cele 1200 uzine tăiate la fier vechi conform aceluiași plan de distrugere sau de îmbogățire călcând pe cadavre, peste 60% erau competitive pe piața mondială !
O spune un raport al Curții de conturi.
Dar nu vreau să îmi stric ziua în discuții sterile cu oameni care fac propagandă și fetișizează sistemul profund bolnav din Romania de după '89.
Trebuiau preluate toate lucrurile bune din socialism și corectate greșelile sistemului, nu să fie distruse sub justificări false, oneroase și rău intenționate ...
Revenind la subiect, nu știu câți au prins faza experimentală de la Kaufland de pe Barbu Văcărescu, din București, care s-a derulat acum două-trei luni, în care magazinul acorda vouchere de 50 de bani pentru fiecare ambalaj PET (sau doză de aluminiu) adus pentru reciclare. Ce să vă spun? Am strâns și eu, ca omul, vreo 30 de PET-uri și m-am prezentat cu două sacoșe la punctul de colectare automată, amplasat în parcarea magazinului. Deși erau vreo 5...6 puncte distincte de colectare, cozile de reciclatori nu se mișcau deloc. În față erau niște “întreprinzători”, mai bronzați de felul lor, care veniseră cu câteva zeci de saci enormi, care nu se mai terminau. În plus, punctele de colectare cădeau unul după altul, afișând tot felul de erori. După vreo 20 de minute mai funcționau doar două puncte de colectare. Iar timpul de analiză a fiecărui ambalaj era exasperant de mare. Multe ambalaje erau scoase înapoi de mașinărie (nefiind recunoscute de sistemul automat) iar reciclatorii se încăpățânau să le reintroducă la scanat. Am renunțat să mai aștept și am cedat sacoșele cu PET-uri, strânse cu mult sârg, celui din fața mea, care s-a bucurat nespus. 15 minute mai târziu, după ce am terminat cumpărăturile, am mai aruncat o privire la cozile experimentale. Fuseseră repuse în funcțiune încă vreo două puncte de colectare dar participanții la cozi păreau sudați în pozițiile inițiale.
Dacă o să decurgă la fel colectarea și în viitor, mulți vor renunța, pentru că nu o să stea cu orele la o astfel de coadă. Deja întrevăd un nou business, cel de intermediar în lanțul SGR! Pe lângă FIAAAAARE VECHI CUMPĂĂĂĂR!!! o să mai avem și SGR CUMPĂĂĂĂR!!!
În plus, nu-i văd deloc bine pe micii comercianți, de la parterul blocurilor sau pe cei care au tot felul de mici magazine. Ăștia mici trebuie să asigure fie individual, fie prin asociere, un punct de returnare SGR la max. 150 metri de locul în care comercializează în urban și max. 500 metri în rural. Adică, pune concurenții să se asocieze... și să mai și păzească ambalajele colectate în punctul comun, că vin “întreprinzătorii” și le valorifică, una-două. Văd deja cu ochii minții cum vor renunța toți cei mici la vânzarea produselor în ambalaje SGR și vor rămâne pe piață numai supermarketurile.
Având experiența pilotului de la Kaufland, cred că o să fie o mega brambureală. Eu mă împac deja cu ideea că voi plăti 50 de bani pe fiecare ambalaj SGR pe care alți întreprinzători, cu mai mult timp liber, îi va recupera. Dar să fim optimiști, poate o să fie bine.
https://www.bbc.com/future/article/20231103-plastic-or-paper-the-truth-about-drinking-straws
Absolut genială fraza, ilustrează perfect relația de subordonare a României!
Ironic, pe vremea lui Ceașcă țintele României NU SE STABILEAU LA MOSCOVA!
Am "evoluat" mult...
“Oameni ăia“să se sature la ei acasă! Plătim deja firmele de salubritate, să-și facă treaba!
Ar trebui redenumită șandramaua în "Uniunea Gunoierilor" la ce obsesii au cu și despre gunoaie!
Timpul costă bani, viața e prea scurtă ca s-o petreci plimbând PET-uri.
Șoc și groază, Italia NU are pfand și nu e inundată de PET-uri!
In atenția celor care au această percepție fără să facă un minim de efort pentru o căutare pe Google. UE aplică aceleași legi (regulamente și directive) pentru toate cele 27 de țări membre. Pe logica ta Germania și Franța sunt și ele slugile UE. Dar UE nu e o entitate străină, UE este chiar țările membre. Ea nu face decât să aplice interesele COMUNE a tuturor țărilor membre. Aceste legi(regulamente și directive) se adoptă prin dublă aprobare atât de către Parlamentul European cât și de Consiliul UE, iar Consiliul UE aprobă doar prin majoritate calificată (aproape 2/3 din totalul voturilor).
Așadar, pe scurt, ca o regulă să fie pusă în aplicare trebuie să fie de acord aproape 2/3 din totalul membrilor iar România evident votează și ea și are drepturi și obligații egale cu ale celorlalte state.
România și-a asumat toate obligațiile, toate valorile și toate obiectivele Uniunii Europene in momentul in care a semnat tratatul de aderare. Dacă nu eram in UE și NATO nu cred că îți mai permiteai să scrii aberații pe internet.