Foto: George Călin/ Inquam Photos
Încet, încet ne apropiem de ce știm să facem mai bine. Va veni, va trece, ne vom duce acasă, vom dormi, asta e!, asta a fost, se întâmplă. „Da’, serviți, vă rog, serviți! E cu ouă de casă... ”. Lacrimi, cineva din familie va leșina, în niciun caz cineva din sistem. Ăia nu leșină, ăia dorm în picioare.
Va veni ziua decernării medaliei în formă de cruce pentru România. Încă o cruce, ce desen frumos, autoportret, selfie-ul României. De ce pe lângă pliantele cu Peleș, cu castelul din Bran sau Delta Dunării nu facem și pliante cu cruci? Nu ălea de la Săpânța, ălea sculptate de corupție. Să vadă turiștii cum ne omorâm cetățenii, fără remușcări...
Sistemul se va întoarce în curând la locul faptei, cu afișe electorale, va promite, va gusta, cu cinism, cu nesimțire, din coliva Alexandrei, transformată într-o zi frumoasă de alegeri, în pâine și sare. „Ce oameni frumoși avem la Caracal!" , va zice politicianul fardat cu ipocrizie, departe de huiduielile sporadice. Apoi argații, proștii din sistem și dezumanizații îi vor face o baie de mulțime, o baie mai mare decât cortegiul Alexandrei. Dor aceste imagini? Da, de unde, doare în cot cel mult.
A doua zi, tot ei vor ieși, tot gura mare, tot ruda lui cutare, tot pila șefului, tot incompetenții. Ăștia suntem, pe ei îi ținem în fruntea noastră, să nu ne mai ascundem. Nici nu mai avem unde, prea multe gropi astupate cu coroane.
Va veni înmormântarea Alexandrei, va veni ridicatul din umeri, va veni un alai de preoți direct din Catedrala Neamului, - care neam?! al cui neam? - vom umple Instagramul și Facebook-ul cu flori albe, cele mai frumoase flori, mai frumoase decât crinii, decât nuferii, ne vom bate în cele ale cui sunt mai frumoase, vom face un lanț de flori, un lanț al durerii, care va înlocui ușor, ușor revolta din suflete. Va trece, cu un algocalmin, un paracetamol, cu o tărie, toate trec...,măi copile, măi Alexandra, ce țară frumoasă, cum să pleci din ea?!, cum?!?, să fii sclav la străini?, uite și tu ce peisaje, măi Alexandra, eu vin să te salvez, vin, nu zic nu, da' să vorbesc mai întâi cu Șefu', că nu se poate așa de capul meu, dacă mă dau ăștia afară...
Alexandra, să nu-i mai crezi. Să-ți bagi picioarele, să le întorci spatele, închide telefonul, nu mai suna, lasă-l naibii, nu e 112, la capătul firului e doar România. Atât. România, Alexandra, România aia pe care o vedeai de la geamul mașinii cu care ai fost răpită, cu oameni la porți ridicând în umeri, cu oameni care pleacă cât văd cu ochii de aici, se cară Alexandra, se cară pentru că aici nu mai au ce face. Ori lucrează în sistem, ori vor veni încet, încet cu toții după tine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Câteva crime din astea, mult mai îngrozitoare de fapt, cu siguranță, se întâmplau în timp ce dumneavoastră scriați rândurile astea.
Și nu în România.
Toate institutiile sunt praf, in afara obtinerii si pastrarii postului si privilegiului angajatii lor nu au alt obiectiv.
Despre institutiile din MAI ne-am lamurit din 10 aug. 2018, despre institutiile din sistemele de sanatate, educatie si justitie ne-am lamurit de vreo 20 de ani, despre institutiile de supraveghere si control eu sunt lamurit de vreo 5 ani (Curtea de Conturi a Romaniei, BNR, ASF, Consiliul Concurentei, ANPC, etc...), despre agentiile guvernamentale n-are rost sa mai discutam pentru ca rezultatul activitatii lor se vede, politica romaneasca este sub nivelul marii, guvernul este ca si inexistent, etc.
Fara o resetare a societatii romanesti si o alta arhitectura a statului roman nu se va schimba nimic consistent pe plaiurile noastre mioritice. Si sunt convins ca nu se va schimba pentru ca nu are cine sa o faca.
Fiti prevazatori, altceva n-am ce sa va recomand!