Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ortodoxia sfeterisirii

Literatura științifică românească primește o grea lovitură prin suspendarea discountului de 30 de zile din pedeapsă per carte scrisă în pârnaie. 

Doamna ministru Prună are boală pe intelectualii cu vocație penitenciară, așa că o să se prăbușească numărul de lucrări științifice produse de aceștia de la nu mai puțin de 340 în 2015, la zero.

Dar Consiliul Superior al Magistraturii se opune, încercând să mai dea o șansă culturii de zdup. Probabil, din pricină că până și procurorul general a ajuns să fie luat la ochi de DNA, și ce se gândesc judecătorii și procurorii membri CSM aflați cu muscoiul pe căciulă: mâine mă ia și pe mine, poate ajung în pușcărie, nu strică o cărticică.

În ce mă privește, cred și eu că prevederea din lege ar trebui menținută, cu două condiții însă.

Primo: în loc de cărți despre parlamentul european, turism, alianțe matrimoniale, iubirea de Dumnezeu și iubirea de Dinamo, deținuții intelectuali să se exprime în domeniul în care sunt indubitabil experți - teoria și practica ciordelii.

Se poate scoate o colecție a Bibliotecii pentru Hoți cu titlul Cum am furat. Am avea, astfel, prețioase contribuții de specialitate, de pildă: „Datul cu jula – abordare operațională”, „Introducerea membrului superior în caraiman până mai sus de cot”, „Ortodoxia sfeterisirii – hoțul iscusit întâi își face cruce, pe urmă pune mâna”, „Sifonarea – precizări metodologice la peste 10 milioane euro” și un best seller, „Manualul manglitorului”.

Secondo: constatăm că universitarii de la Rahova, înainte de a ajunge în așezământ, n-au produs niciun rând. Tot atâtea și după ce au ieșit de acolo. Înăuntru însă, productivitatea crește la o medie de 3-4 cărți de căciulă. Prin urmare, propun ca pentru fiecare volum publicat, să nu li se mai scadă, să li se adauge 30 de zile la cât au de executat, căci, iată, este în interesul culturii naționale ca acești autori să mediteze cât mai mult la mititica.

P.S. Aud că Biblioteca Națională a deschis o expoziție cu lucrări publicate în detenție, în perioada 2010-2015, ce poate fi vizitată în spațiile Buzunarul 1 și Buzunarul 2. Mi se pare un demers arhivistic folositor științei, așa cum craniile bandiților populari în perioada începutului de secol 20, Niculiță, Cetrică, Gherasim, Ogaru, Șegor, precum și organul lui Terente se află expuse la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult