Până când mai „merge și așa?” Nea Marcu macaragiul: „Eu n-am văzut așa ceva în România. Pe un șantier din Germania, până și pentru a te urca într-un tir trebuia să fii echipat cu hamuri de protecție ancorate”. Despre siguranța pe șantiere

foto: Schoening / imageBROKER / Profimedia

Imagini desprinse parcă dintr-un film de comedie neagră: muncitori angajați la negru, fugind care-ncotro, sărind gardurile șantierelor sau ascunzându-se prin subsoluri, atunci când „garda” și inspectorii de muncă însoțiți de poliție descind pentru controale. Aceasta este doar o parte a tabloului sumbru al siguranței și organizării pe șantierele de construcții din România, descris pentru Republica.ro de Marian Marcu, macaragiu cu mulți ani de experiență și reprezentant al unui grup de peste 2.000 de macaragii din România, și o parte din colegii săi de breaslă.

„Muncitorii fără forme legale sunt ceva obișnuit pe șantierele de la noi. Când vine garda, îi vezi risipindu-se ca potârnichile. Se ascund prin subsoluri sau sar gardurile. E rușinos, dar adevărat. Sunt șantierele unde se face fraudă, prin munca la negru. Acum nu spunem că peste tot se face fraudă” , a spus Marian Marcu.

În timp ce șantiere din alte țări europene sunt un exemplu de organizare, în România doar o mână de șantiere folosesc sisteme moderne pentru controlul accesului și siguranța angajaților. „Șantierele unde muncitorii au cartele magnetice personalizate, cu poză, pentru a evita confuziile și substituirea personalului, le numeri pe degetele de la o mână. Asta ar trebui să fie norma, nu excepția,” spune macaragiul.

Pe șantierele unde aceste sisteme se aplică, siguranța și organizarea ating un nivel superior. În București, pe câteva șantiere unde activează companii mari, accesul este permis exclusiv pe bază de cartelă. „În plus, firmele mari asigură echipamente de protecție complete, care includ nu doar casca și vesta standard, ci și bocanci, salopete, ochelari de protecție și alte elemente esențiale pentru siguranța muncii,” explică Marcu.

Instruirea legătorilor de sarcină, doar pe hârtie

O problemă gravă pe care Marian Marcu o scoate în evidență este instruirea superficială a legătorilor de sarcină, cei care asigură manipularea în siguranță a materialelor ridicate de macarale. „De prea multe ori, acești muncitori sunt instruiți doar pe hârtie. Nu au pregătirea practică necesară și asta crește riscul de accidente. Un legător de sarcină bine pregătit face diferența între o zi de muncă obișnuită și o tragedie.”

Marian Marcu a insistat că firmele ar trebui să investească în formarea continuă a acestor angajați și în dotarea șantierelor cu echipamente moderne. „Un legător de sarcină instruit și vizibil, prin echipament distinct, nu doar că reduce riscurile, dar oferă și mai multă siguranță macaragiilor, care lucrează adesea fără vizibilitate directă,” adaugă el. De câte ori a avut prilejul să se întâlnească cu reprezentanți ai autorităților cu atribuții în siguranța pe șantiere, Marian Marcu a subliniat rolul atât de important, dar insuficient recunoscut al legătorului de sarcină, acea persoană instruită și autorizată să efectueze legarea și fixarea sarcinilor pentru ridicare cu macaraua.

„Legătorul de sarcină ar trebui să fie vizibil pentru toată lumea din șantier, până la sus, în cabină, unde este ochiul macaragiului. Legătorii de sarcină se formează și se certifică printr-un test specializat (...), dar aceste teste se fac mai mult pe hârtie. Ar trebui o pregătire mult mai amplă a lor și în plus să fie costumați diferit față de ceilalți muncitori din șantier, astfel încât să fie clar că legătorul de sarcină este singurul în portocaliu sau singurul în galben din șantier.

La fel, cascheta lui ar trebui să fie diferită de a celorlalți muncitori din șantier și să nu poată fi schimbată. Iar stațiile de emisie-recepție ar trebui să fie date cu serie, astfel încât să nu poată fi schimbate tot timpul, de la un muncitor la altul. Adică acel legător de sarcină să aibă responsabilitatea lor, ceea ce la noi, în România, se întâmplă mai puțin. Sunt foarte puține șantiere din România unde se respectă aceste reguli. Nu spun că nu se respectă deloc, dar foarte puțin se respectă meseria de legător de sarcină”, a explicat Marian Marcu.

Șantiere din străinătate: control strict al riscului, culoare „ca la ambasadă”, doi legători de sarcină la fiecare macara

Marian Marcu, cu experiență vastă în șantierele din Vest, participă frecvent la evenimente din Germania dedicate subiectelor variate, inclusiv siguranței pe șantier. Acesta a remarcat că în Germania și Marea Britanie companiile de construcții acordă o importanță deosebită protecției muncitorilor. Printre măsurile de siguranță implementate se numără echiparea corespunzătoare a personalului, instruirea regulată în privința riscurilor profesionale, utilizarea dispozitivelor de protecție moderne și verificările stricte ale echipamentelor și infrastructurii. Totul pentru crearea unui mediu de lucru sigur și eficient.

• Vizibilitate și responsabilitate: Legătorii de sarcină sunt echipați cu fluier și caschetă distinctă, și răspund exclusiv de macaraua alocată. De exemplu, pe un șantier al unei firme englezești în Germania fiecare macara avea doi legători de sarcină și un supervizor, aceștia fiind permanent în contact vizual. „Eu aveam la macaraua mea doi legători de sarcină. Peste acești legători mai era un supervizor, un coordonator de muncitori care era în permanență în șantier. Și în Anglia am înțeles că sunt la fel.  Având fluiere, tot timpul controlau ca nimeni să nu treacă pe sub sarcina macaralei”, a spus Marian Marcu.
• Control strict al riscurilor: Pe pancarte vizibile la intrarea în șantiere erau afișate mesaje clare precum „Risc de accident: zero”.
• Protecția suplimentară a muncitorilor: Pe șantierul organizat în Germania de o firmă de construcții din Marea Britanie, până și pentru a se urca într-un tir, la o înălțime de 80 de centimetri, muncitorii trebuia să fie echipați cu hamuri de protecție ancorate. „Eu n-am mai văzut așa ceva în România, Franța sau alte șantiere din Germania”.
• Culoare de acces - „mai ceva ca la ambasadă” - Existau separatoare de metal sau din plastic cu apă, iar muncitorii se deplasau în cozi șerpuite. În plus, la fiecare etaj era câte un punct de prim ajutor cu stingător, tonomat de apă cu pahare și toată lumea în pauze se ducea la țigară sau la apă.
• Șantierele mai mari, cu zeci sau sute de muncitori, sunt prevăzute cu cantină, sală de mese unde „organizatorii șantierului ne informau totdeauna câte 5-10 minute privitor la norme de protecția muncii sau ne avertizau asupra eventualelor pericole și riscuri pe șantier”.
• În sala de mese și pe șantier era afișat un cod QR, iar muncitorii erau încurajați să transmită astfel minusurile sau plusurile referitoare la șantier. Săptămânal se trăgeau la sorți câteva vouchere la Amazon și lunar putea fi câștigată o tabletă sau două.
• Intrarea într-un șantier din Germania se făcea numai pe baza de cartelă magnetică, cu codul muncitorului. Astfel conducerea firmei știe câte ore a fost la muncă respectivul muncitor, 8, 10 sau 11 ore.

Provocările în operarea macaralelor vechi. „Am lucrat anul trecut pe o macara din 1978. E strigător la cer. E ca și cum am pune un autoturism de 50 de ani pe drumurile publice”

O problemă gravă pe șantierele din România este utilizarea macaralelor vechi, unele dintre ele având peste 40 de ani. Deși trec inspecțiile tehnice și sunt autorizate ISCIR, aceste utilaje reprezintă un pericol major, avertizează Marian Marcu.

„Sunt macarale foarte vechi. Am lucrat în zona sectorului 6 al Capitalei anul trecut pe o macara fabricată în 1978, Avea 46 de ani vechime. Am înțeles că sunt altele și mai vechi. Ele sunt verificate de ISCIR (Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat - n.n.), au trecut testele, dar nu știu ce teste se fac când ai o macara de 40-50 de ani. Este strigător la cer. E ca și cum am pune un autoturism de 50 de ani pe drumurile publice”, atrage atenția reprezentantul macaragiilor.

Marian Marcu propune implementarea unui program similar „Rabla” pentru utilajele de construcții, prin care statul să sprijine firmele să-și înnoiască parcul de macarale. Spre comparație, în statele mai dezvoltate, cum ar fi Austria sau Germania, el spune că nu a văzut macarale mai vechi de 2006-2007.

Accidente grave 

Accidentele grave nu sunt o raritate pe șantierele din România. Un muncitor a căzut de la etajul 11 din cauza lipsei balustradelor de siguranță, iar altul a fost lovit de o bară căzută de la un lift de fațadă, fiind transportat de urgență la spital. În alte cazuri, cablurile vechi ale macaralelor s-au rupt, iar greutăți relativ mici au căzut, punând în pericol viața muncitorilor.

Un alt exemplu este al unui macaragiu care a suferit un infarct la înălțime. În astfel de situații, accesul pentru salvare devine aproape imposibil din cauza lipsei lifturilor sau a altor mijloace rapide de intervenție. „Cum să urce un paramedic echipat pentru acorda primul ajutor unui macaragiu?” se întreabă retoric Marian Marcu.

Legislația din România ar trebui să includă norme mai stricte privind echiparea macaralelor cu lifturi pentru cele care depășesc o anumită înălțime, vede el. În Suedia, astfel de lifturi și camere de luat vederi pe căruciorul macaralei sunt deja o normă, pentru macaralele de peste 30 de metri înălțime. Această inițiativă ar putea salva vieți și ar reduce timpul necesar pentru intervenții de urgență, atrage atenția macaragiul.

De asemenea, inspecțiile ISCIR ar trebui să depășească evaluările tehnice de bază și să includă verificarea condițiilor cabinei, scaunului operatorului și a accesului pe macara. În prezent, multe macarale au scări periculoase, cu podețe insuficiente pentru odihnă, iar la unele accesul până la cabina macaragiului este extrem de dificil, punând viața muncitorilor în pericol.

„Îl am pe Vasile, e dulgher, dar știe cu macaraua, nu-mi trebuie macaragiu”

Pe grupul de Facebook Macaragii (7 stele), Marian Marcu își invită deseori colegii să împărtășească problemele legate de siguranța pe șantiere pe care le-au întâmpinat. Unul dintre macaragiii de pe grup a subliniat necesitatea unor controale mai frecvente pe șantiere, propunând și montarea de camere de supraveghere cu acces pentru ITM și SSM (siguranța și sănătatea în muncă). Acesta a insistat pe importanța aplicării unor amenzi severe pentru șantierele care nu folosesc legători de sarcină autorizați, precum și pe verificarea periodică a utilajelor și a documentelor macaragiilor. „Au apărut o grămadă de cazuri cu Îl am pe Vasile, e dulgher, dar știe cu macaraua, nu-mi trebuie macaragiu, iar asta este un risc uriaș pentru siguranța muncii”, a atras el atenția.

Câteva dintre răspunsurile primite de la ceilalți membri ai comunității:

• „Fiecare macara să aibă legătorul ei de sarcină, nu să se mai plimbe unul de la o macara la alta. Să fie în permanență, la fiecare macara un legător de sarcină desemnat și instruit și cu costumație specială, să poată fi identificat ușor de la înălțime de către macaragiu”.
• „Am avut un mic incident în 2015, în Aachen (Germania), am luat un palet de cărămidă cu șufe textile, și una din șufe s-a rupt și mi-a căzut paletul din macara, dar fără incidente, nu a fost nimeni în zona respectivă. Șufa a fost trimisă la expertiză, s-a constatat că era putredă.” (Șufa e un fel de paglică, textilă, și cu care se ridică paleții de cărămidă, dar sunt și suporți speciali). 
• „Trebuie să se respecte legislația muncii și statutul macaragiului, să nu mai lucreze un necalificat pe macara, mai ales la telecomandă. Vrem salarii decente.
• „Să se stabilească cine este legătorul de sarcină, care trebuie să fie unul competent și să poate însemnele. Am întâlnit situații în care legătorul de sarcină era desemnat unul cu puțină experiență, iar în timpul lucrului vedeai că îți fac semne mai mulți. Fiecare cu semnul lui. În caz de eveniment, accident sau avarie, se dau toți de o parte și te lasă singur. Responsabil este inclusiv șeful. Așa cum se spune, mortul se acoperă cu pământ, iar șefii cu hârtii, la cei ce lucrează în construcții.”

• „Am primit macarale în stare de funcționare, dar fără să o verifice. Aveau tot felul de deficiențe care în mod normal califică respectivele instalații pentru casare, dar se trage de ele. Nu sunt conștienți de riscul la care sunt expuși muncitorii. Se plâng verbal unul altuia că macaraua nu răspunde comenzii sau tot felul de probleme, dar în registre scriu că predau macaraua în stare de funcționare.” 

• O doamnă macaragiu, din Constanța: „Eu aș puncta mai multe aspecte: legătorii de sarcină să aibă stații emisie-recepție pentru fiecare macara. E nevoie de zbiruri, șufe conforme, cabine dotate cu tot ce trebuie - încălzire și ventilație, scaunele reglabile, revizii făcute la timp, salarii decente și să se respecte legislația muncii. Sperăm să fim ascultați și înțeleși.”

• „Trebuie controalele dese prin șantiere, montarea de camere de supraveghere cu acces pentru ITM și SSM, amenzi usturătoare pentru șantiere care n-au legători de sarcină autorizați, verificări ale utilajelor, verificări dacă macaragii dețin autorizație. Au apărut o grămadă de cazuri Îl am Vasile, e dulgher, dar știe cu macaraua, nu îmi trebuie macaragiu. Este un risc uriaș pentru siguranța muncii pe șantier”.

• „Instituțiile statului să iasă pe teren, să dea amenzi, că sunt o grămadă de nereguli. Se văd cu ochiul liber. Nu trebuie arătate”.

•  „Corupția este în floare la toate nivelurile. Se dau avize pe șpagă, închid ochii la nereguli în șantier și contracte de muncă”

• „O problemă rezolvabilă ușor, din punctul meu de vedere, ar fi obligativitatea producătorului, transportatorului, constructorului de a transporta legăturile de fier cu șufe pe ele, cum am înțeles că se practică în Germania”. 

• „Ar trebui ca fiecare SSM din șantier să dețină un alcooltest. În fiecare dimineață și după prânz să facă teste aleatorii muncitorilor, în așa în fel încât această acțiune să descurajeze consumul de alcool în șantier.

• „O altă problemă ar fi anemometrele lipsă sau nefuncționale de pe majoritatea macaralelor din România. (anemometrul - un sistem care măsoară intensitatea vântului - n.n.). ISCIR-ul ar trebui să țină cont și de anemometre - să existe și să funcționeze corespunzător.

imagini din arhiva personală Marian Marcu

Împreună devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul Evryo România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp