Să presupunem că te numești Emily Johnson și ești un membru important al Partidului Republican din Statele Unite. Locuiești și lucrezi în capitala unuia dintre cele 50 de state americane.
Șezi în fața televizorului, așteptând rezultatele alegerilor prezidențiale, dar te roade o întrebare pe care ți-a pus-o fiica ta, în dimineața alegerilor, 8 noiembrie 2016, când și-a luat pachețelul de prânz de pe masa din bucătărie și l-a pus în rucsac.
La liceu, unde urmează un curs de educație civică, fiica ta a învățat despre Colegiul Electoral.
Tu ești unul dintre candidații republicani pentru poziția asta, de Elector; de fapt, în funcție de rezultatul alegerilor din statul tău, ai putea deveni Elector; mai mult, sondajele spun că sigur vei fi unul dintre Electori! Iar întrebarea fiicei tale îți bubuie în creieri, o simți cum îți înroșește urechile, cum îți zvâcnește în carotidă și-ți zgârie timpanul: Mamă, dacă intenția Părinților Fondatori a fost tocmai să ne apere de un nebun ca Trump, nu-i așa că tu vei vota pentru Clinton în Colegiul Electoral?
Trebuie să fie cu adevărat teribil să te afli într-o astfel de situație. Analiștii, activiștii, jurnaliștii, toți cei care se pronunță tot timpul pe marginea subiectelor din politică, rareori mai au răgazul de-a se pune în papucii oamenilor despre care discută, opinează, își dau cu părerea. La ei acasă, politicienii au copii, părinți, prieteni, vecini; într-o oarecare măsură, și ei sunt oameni obișnuiți! Adică nu sunt chiar ocoliți de astfel de întrebări sau dileme, probleme de viață „pur și simplu”... Eu am urmat cursul de American Government acum 20 de ani; de curând, întâlnindu-mă cu Profesorul Phillips, mi-am dat seama că alegerile prezidențiale din Statele Unite ar putea înregistra o premieră în 2016. I-am pus intrebarea de mai sus fostului meu profesor și mentor, iar el mi-a răspuns c-ar trebui să scriu despre acest subiect, pentru că întrebarea în sine valorează mai mult decât orice răspuns.
Sursa: Bobby Phillips, USA 2016: Critical Election. Prelegere, AUBG, 2 octombrie 2016
Părinții Fondatori ai republicii americane, care s-au dovedit a fi arhitecții unui model de succes în materia democrației reprezentative, au respins posibilitatea ca Președintele SUA să fie ales în mod direct de popor. Le-a fost atât de frică de pericolul populismului, încât au decis că Președintele trebuie să fie ales indirect.
Mai exact, alegătorii americani din fiecare stat votează pentru niște intermediari, numiți Electori, așa cum ar fi Emily Johnson, din povestea de mai sus. Fiecare stat al federației americane are, în Colegiul Electoral, un număr de Electori egal cu numărul de congresmeni (senatori + reprezentanți), așa cum se vede în imaginea de mai jos. Cei 538 de Electori sunt cei care aleg, de fapt, Președintele SUA! Pentru a ilustra mai bine lucrurile (chiar dacă simplific foarte mult), să ne imaginăm că poporul american alege un (al doilea) parlament, cu durata de o singură zi (Colegiul Electoral), iar acel parlament efemer are un singur punct pe agendă, înainte de-a se dizolva: alegerea Președintelui (pentru o experiență completă, cu toate detaliile și elementele vizibile apăsați pe hartă, atât pe desktop, cât și pe smartphone).
Istoria de peste două secole a democrației americane (din nou simplific foarte mult) spune că partidul care obține majoritatea în Colegiul Electoral își impune candidatul pentru funcția de Președinte. Dar nu asta și-au dorit Părinții Fondatori; dimpotrivă, se pare că au vrut să se asigure (poate puțin elitist pentru cititorii de azi?) că un grup de oameni educați, «cu mintea-n cap», judecă la rece toate posibilele consecințe ale alegerii lui X sau Y în funcția de Președinte. În 2016, însă, pentru prima dată în istorie, ar fi oare posibil ca acest Colegiu Electoral să-și îndeplinească misiunea inițială? S-ar putea întâmpla ca o contra-majoritate ad-hoc din Colegiul Electoral să voteze în favoarea celuilalt candidat? Dacă Republicanii ar obține majoritatea în Colegiul Electoral, dar câțiva dintre Electorii lor ar considera că dl Trump este un pericol pentru democrație, da, ar fi posibil! Unii dintre Electori ar putea lua în considerare faptul că, în urma alegerilor din 8 noiembrie, Republicanii își vor menține majoritatea din Camera Reprezentanților și-și vor păstra și majoritatea din Senat, așa încât coabitarea cu dna Clinton ar putea fi mai predictibilă și mai profitabilă politic. (Totuși, cititorii trebuie să fie conștienți despre potențialele erori din rezultatele sondajelor.)
În seara zilei de 8 noiembrie 2016, Emily Johnson e un părinte gânditor: Se gândește că, în cel mai rău caz, după 19 decembrie (când Electorii votează propriu-zis), va fi permanent arătată cu degetul, pentru că n-a fost loială. În același timp, se gândește cum le va explica oamenilor că loialitatea față de fiica ei și față de Părinții Fondatori sunt mai importante
Au existat cazuri de Electori care și-au schimbat votul în Colegiul Electoral; puține, e foarte adevărat (cam 100 de cazuri „pure” în peste 200 de ani); și niciodată n-au schimbat rezultatul! Doar în 1836, cei 23 de Electori din Virginia au fost cât pe ce… Din dorința de-a preveni apariția unor Electori neloiali, unele state americane au adoptat legi care se află în contradicție cu intenția Părinților Fondatori. Nouă ni s-ar părea inacceptabile, le-am vedea în perfectă contradicție cu libertatea de exprimare, cu dreptul de liberă asociere (și disociere!) ori cu interdicția mandatului imperativ. De exemplu, în unele state americane, Electorii sunt obligați să voteze la vedere; în alte state, jură că vor vota așa cum au promis, cu candidatul partidului lor. Astfel, în funcție de statul în care sunt aleși, Electorii pot fi amendați sau pot face chiar închisoare (pentru un fel de mărturie mincinoasă), dacă se abțin ori chiar votează contracandidatul. Sigur că aceste restricții, adoptate prin legi statale, ar putea fi atacate la Curtea Supremă de Justiție, pentru că ele par să contravină Primului Amendament; cine știe, poate chiar vom vedea un astfel de proces, anul viitor...
Mi-o închipui pe Emily Johnson făcând calculul despre cât de mare este amenda în statul ei, dacă ar vota pentru dna Clinton, în loc să-i fie loială Partidului Republican. Fiica ei are dreptate, exact ăsta e scenariul la care s-au gândit Părinții Fondatori, exact un personaj cum e Trump au vrut ei să evite, exact pentru o astfel de situație a fost gândit Colegiul Electoral. În seara zilei de 8 noiembrie 2016, Emily Johnson e un părinte gânditor: Se gândește că, în cel mai rău caz, după 19 decembrie (când Electorii votează propriu-zis), va fi permanent arătată cu degetul, pentru că n-a fost loială. În același timp, se gândește cum le va explica oamenilor că loialitatea față de fiica ei, față de Părinții Fondatori și față de Constituție sunt mai importante și mai relevante decât loialitatea față de orice partid ori față de orice candidat. Emily se mai gândește că ar putea câștiga procesul, la Curtea Supremă, astfel încât să nu trebuiască să plătească amenda. Totuși, Bobby îmi sugera că, la nevoie, oamenii obișnuiți ar putea s-o ajute să strângă întreaga sumă—câte $5, $10, $15 de la fiecare părinte care se gândește la viitorul copiilor americani și la valorile democratice moștenite de la Părinții Fondatori. Cine știe? având în vedere cum ne pot afecta și pe noi aceste alegeri, poate vor fi și câțiva europeni care să contribuie câte €5 sau €10…
Notă personală: Nu știu din ce motiv am ales numele Emily Johnson; pur și simplu mi-a trecut prin cap și s-a așternut singur pe tastatură, iar eu am continuat. Acest nume și ipoteticul dialog cu fiica ei mi-au servit drept pretext pentru a specula pe marginea Colegiului Electoral, în apropierea alegerilor prezidențiale din SUA. Pentru a fi mai sigur că nu lezez imaginea vreunei persoane publice, am căutat numele pe web. Observ că există o doamnă cu acest nume, afiliată chiar cu Partidul Republican, în Ohio. Nu pare să aibă nicio legătură cu decidenții republicani din Ohio (oricum, abia pe 13 decembrie vom cunoaște numele tuturor Electorilor), nu știu și nici nu vreau să știu dacă are o fiică la liceu—este o simplă coincidență și-mi cer scuze dacă acest text produce vreo neplăcere. (Nu în ultimul rând, recunosc că nu-s foarte elegante referințele la Wikipedia, dar informația de-acolo e corectă, iar acest text nu e un articol academic. Mai multe detalii despre alegerile prezidențiale din SUA sunt disponibile aici.)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Inteleg ca americanii, de atata bine, au devenit retardati si neajutorati, dar e timpul sa se trezeasca, ori ii vor trezi chinezii sau indienii. Trump, in populismul lui, spune lucrurilor pe nume. Pune degetul pe rana, asa cum au facut-o si altii in trecut. Desi nu-s decat un chibiț la alegeri, imi doresc ca el - si implicit politicile lui sa restaureze un pic din America de alta data
Am vazut azi ce a facut Bono la concertul lui de ieri
Mi s-a parut un rahat fara de seaman. Cu ce drept el, cetatean "brexitist" isi da cu parerea despre ce si cum vrea sa faca Trump in tara sa? Cumva l-am auzit despre iesirea Angleterrei din UE? Pana cand banii si minciunile vor cumpara voturi?
Mie treaba asta-mi miroase a solutia Vadim-Ilici .... si- in continuare imi pare rau ca nu l-am votat pe Vadim ( poate suna ilar, dar ma gandesc cum ar fi fost daca.... si ma uit si peste gard- in curand la propriu :-) - la vecinii nostri unguri cum Orban sudeaza o politica fara mari compromisuri; )
...şi totuși nimic mai mult decât "virtue signalling". Pretutindeni în SUA, acum și în România.