Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Parisul nu e Bruxelles

Paul Lambrino

Foto: Inquam Photos/ Adel Al-Haddad

Departe de mine ideea de „suveranism”. Odată ce a solicitat și a fost primită în Uniunea Europeană, România și-a asumat respectarea regulilor și legilor suprastatale europene, care sunt mai puternice decât cele naționale. Dar corectarea sau anularea unor decizii interne, luate în statul român, înțelesesem că nu poate fi făcută decât de instituțiile UE, nu de vreun alt stat membru cu drepturi egale. 

Și uite că Franța, Justiția franceză, refuză definitiv să extrădeze secătura numită „de România” Paul, escroc „regal”, condamnat tot definitiv, în decembrie 2020, de Justiția română, la 3 ani și 4 luni închisoare în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Regale de la Băneasa. Motivul: că unul dintre judecătorii români n-ar fi depus jurământul în momentul judecării cazului. Carevasăzică, Curtea de Apel din Paris împiedică înfăptuirea justiției în România, într-o speță care n-o privește. Substituindu-se astfel Bruxellesului.

Nu altfel a procedat Justiția din Grecia, protejându-l de extrădare pe primarul șpăgar Oprescu, deoarece a hotărât ea că nu sunt condiții optime de cazare în penitenciarele din România. Deci, din nou, obstrucționarea Justiției române de către un stat UE, și nu de Curtea de Justiție a UE sau de CEDO. Ca să nu mai vorbim de Italia, unde sunt ținuți de ani de zile condamnata Alina Bica și criminalul Mario Iorgulescu. Mă mir că Germania i-a dat drumul, în fine, lui Cherecheș.

Nu pricep. Firesc ar fi ca orice solicitare de extrădare între statele UE să fie automat satisfăcută. Că Serbia, stat naționalist cu înclinații extremiste și autocratice, aflat în afara UE, îl găzduiește pe fugarul Sebastian Ghiță, căutat cu mandat de arestare internațional, asta e, Ghiță a știut unde să se oploșească. Dar perspectiva ca infractorii să facă ce vor în România și s-o șteargă apoi într-o țară UE, cu șanse mari să nu fie extrădați, mi se pare o bătaie de joc la adresa României. Ca și cum n-ar fi de ajuns batjocura răufăcătorilor, care trec prin granițe fluierând... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult