Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Partidul oamenilor perfecți și moraliștii de net

În România, există undeva o fericită și armonioasă comunitate a oamenilor perfecți. Totul acolo stă sub semnul infailibilului. Copiii lor sunt mereu bine-crescuți, prevenitori. Oamenii perfecți au căsnicii fericite, cu responsabilități asumate de ambele părți. Nu există nici măcar o urmă de fisură în cuplu, iar sarcinile casnice sunt echitabil repartizate, după modernele principii feministe.

Prietenii lor sunt mai deștepți decât ai noștri. Distracțiile lor nu sunt niciodată plebee, ei nu se abrutizează în fața emisiunilor de doi lei, ascultă doar muzică bună, au opinii corecte, bine definite și frumos articulate despre absolut orice. Mergând mai departe cu investigația noastră, vom afla cu stupefiantă admirație că acești oameni sunt de o corectitudine copleșitoare, de la riguroasa cerere a bonului fiscal pentru pătrunjel, până la consecventa folosire a cardului RATB.

Oamenii perfecți știu care român merită pedeapsa cu moartea și care nu. Știu că toți doctorii iau șpagă și toți profesorii favorizează, toți afaceriștii sunt evazioniști, toți funcționarii sunt corupți. Dacă ai succes, ei știu cum l-ai făcut, dacă nu ai, ei știu că nu ai nici valoare, dacă ai ceva bani, știu cum i-ai furat, dacă nu ai, știu că ești leneș. În mica și fericita lor comunitate, condamnările se fac fără proces, pentru că asta scutește bani de la bugetul local. Ei mai știu foarte bine cum trebuie să direcționeze banul public al comunității lor, astfel încât să nu lase pe dinafară nici microbistul (cu stadionul de fotbal), nici bolnavul (prin tratamentul spitalicesc), nici elevul, nici intelectualul (cu subvenția revistelor culturale), nici persoanele cu handicap. Alocă, pe bună dreptate, un procent minimal către asistența socială (se gândesc să o taie complet), căci dacă ajungi asistat social înseamnă că nu ai fost un om perfect. Cei care spun că viața te poate invalida într-o clipă, dând cu tine de toți pereții, nu știu ce spun. Cei care spun că o concediere, sau un faliment te pot aduce la mila altora și la fragilizare socială, sunt niște ignoranți din tabăra cealaltă, a oamenilor imperfecți.

În trafic, nu fac niciodată greșeli, le observă pe cele nepermis de multe ale altora, dar nu coboară geamul mașinii pentru invective, când copilul lor e pe bancheta din spate. Sunt mult prea rafinați pentru așa ceva. Nu se înfurie niciodată, căci mânia este o scurtă nebunie, iar ei sunt mult prea raționali. Lor nu le-a scăpat niciun cuvânt critic către copilul lor (nu fi obraznic, de ce ai făcut prostia asta), pentru că ei știu că educația se face la modul pozitiv, constructiv. Fiind ei înșiși modele absolute, copiii lor cresc firesc, călcând pe urmele corecte ale părinților, pe un parcurs rectiliniu ireproșabil. Ei au cărți pe noptieră și sunt cultivați. Totuși, la școala oamenilor perfecți e interzis ca profesorul să invite la nuanțare, la o abordare din mai multe perspective.

Literatura e considerată îndeobște periculoasă, pentru că îi face pe copii să empatizeze cu paraziții sociali: Oliver Twist, Niculăieș (Un om necăjit), Fefeleaga, Tom Sawyer, Cuore. La ora de română nu prea se face așadar literatură (o minimă abordare, căci totuși ei nu vor să fie acuzați de incultură). În general, li se spune copiilor că trebuie să fie moderni și tot ce e mai vechi de zece-douăzeci de ani, e demodat. „Baltagul”? Nu mai trăim pe vremea oierilor și a transhumanței. Hamlet? Un individ ciudat în colanți, delirând nebun cu un craniu în mână: a fi sau a nu fi? Făt-Frumos și Harap-Alb? De ce să mai permitem a fi amintiți în școală, când mitologia copilăriei este oricum populată de Batman, Spiderman și tot soiul de alți „meni”? În schimb, de la clasa a V-a la a XII-a se aprofundează modelul de cerere, CV și scrisoare de intenție, căci elevul perfect este destinat unei cariere perfecte. Nu contează că școala reformei perfecte a ajuns să nu-l mai învețe nimic, iar el nu prea are ce pune în acel CV. Dacă se respectă structura de redactare, nu se va vedea.

Adesea exagerăm. Dovedim un criticism nefondat, de o violență bezmetică și prin fond, și prin exprimare, lucru care poate face mult rău celor pe care îi atingem.

Oamenii perfecți au un simț aproape suprauman de a evalua nu doar cuvintele, ci și intențiile sau gândurile noastre. Îndată ce vorbim, afirmațiile ne sunt supuse simultan la detectorul de minciuni și la testare IQ. Uneori, din înălțimea lor princiară, aulică, ne mai coboară cubulețul de zahăr al unei laude: „știam eu că ești un om deștept”. Desigur, știau, căci au acces la radiografia noastră completă (intelectuală, sentimentală, socială), fără RMN și fără substanță de contrast. Dedesubturile poveștii noastre, toate colțurile umbrite ale existenței fiecăruia, toate le sunt bine-cunoscute. Atunci, generoși, se vor grăbi să ne ofere un sfat (chiar dacă nu am îndrăznit să-l cerem) sau o severă critică, de aducere la realitate.

Unde este comunitatea asta a moraliștilor de o dreaptă intransigență? Vrem și noi lecții de la ei, știm că ne vor preda bine. O singură problemă au și ei, dar, onești, ne vor anunța la cursuri despre ea: perfecțiunea nu este un bun câștigat pentru totdeauna. Comunitatea a înregistrat numeroase și regretabile situații când unii membri ai ei au derapat grav, ajungând în tabăra cealaltă. Viața, cu suferințele ei trufașe și arbitrare, a dat peste unii din ei, și atunci brusc au învățat empatia și iertarea. Astfel, au devenit, din intransigenți înfocați, niște pisici clemente, indivizi hipersensibili, care ne îndeamnă să stăm strâmb și să judecăm drept, să cugetăm nuanțat și argumentat, să avem, ce oroare!, autonomie de gândire. Este foarte grav, căci oamenii imperfecți predică informarea din mai multe surse, exprimarea opiniilor după atentă cercetare, apelul la efort, ca și la solidarizarea cu celălalt. De aceea, cursurile ne vor avertiza ferm să ne luăm măsuri de precauție pentru a nu ieși din fericita comunitate, pentru că dacă o facem, s-a zis cu noi. Vom întâlni numai alți intransigenți, cum am fost noi odinioară. Întinzând o mână ca să cerem ajutor, vom primi un zâmbet de dispreț superior și afirmația că așa ne-a trebuit pentru că, sigur-sigur, am greșit noi pe undeva.

P.S. Acest articol nu este o îndemnare la relativizarea valorilor sau la slăbirea vigilențelor legale și sociale. Articolele mele anterioare invocă adesea nevoia de respectare a cadrului legal și a regulamentelor, în special în învățământ, domeniul care mă preocupă. Pe toate palierele sociale, trebuie luptat cu diversele forme de corupție. Admir persoanele militante, care atrag atenția asupra unor aspecte de îndreptat. Nu la asta m-am referit acum, ci la situațiile în care ne atacăm unii pe alții, pe motive dintre cele mai absurde. Sunt momente în care ne exprimăm păreri vehemente despre oameni pe care în fond nu-i cunoaștem, al căror fir de gândire nu îl urmărim, a căror argumentație nu o ascultăm, ale căror fapte le știm din auzite și surse îndoielnice. Personal, sunt un om cu opinii critice, iar meseria mă silește la evaluarea altora. Mi se pare firesc să operăm aceste evaluări, aceste priviri asupra alterității, pentru că, adesea, critica noastră are și o funcție socială extrem de pozitivă. De exemplu, în comunitatea sătească, bârfa este considerată benefică, pentru că preîntâmpină alte derapaje grave. Temându-te de gura lumii poți ajunge să te auto-cenzurezi, ceea ce aduce precauție și te scutește de unele suferințe. Dar cred că adesea exagerăm. Dovedim un criticism nefondat, de o violență bezmetică și prin fond, și prin exprimare, lucru care poate face mult rău celor pe care îi atingem. E nevoie de discernământ și poate nu ar fi rău ca societatea românească să tragă aer în piept, să facă un pas în spate și să se contemple într-o oglindă nemincinoasă. S-ar putea atunci să ne speriem văzându-ne inflamările adesea nejustificate, ori fără niciun fel de reală cunoaștere a subiectului. Iar dacă ne vom speria, poate-poate ne vom tempera și vom mai asculta și de glasul rațiunii, adormit în noi.


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Acest articol nu este o îndemnare la relativizarea valorilor sau la slăbirea vigilențelor legale și sociale. Articolele mele anterioare invocă adesea nevoia de respectare a..." Deci este un articol fara rost? Scris din greseala? Sau din cauza elanului?
    • Like 2
  • Este drept ca e mai usor sa vezi paiul din ochii celuilalt cand tu ai la randul tau un pai in fata ta, dar asta nu schimba cu nimic problema paiului din ochiul celuilalt.
    Nu este nimeni perfect in tara asta, dar asta nu inseamna ca ar trebui toti redusi la tacere. Ideile trebuiesc dezbatute, nu atacate din cauza ca emitentul ideilor este imperfect sau ca e fariseu.
    O sa ajungem sa ii negam lui Socrate contributia sa la cultura si filosofia lumii pt ca el in toata gandirea lui nu a putut sa-si astampere nevasta. O sa zicem ce om slab..si a mai avut tupeul sa filosofeze cand acasa era sub papuc.
    • Like 1
  • Iată că postările la această contribuție a Rucsandrei Cioc redeschide o problemă veche: ne place să ne trâmbițăm dreptul la opinie, însă ne cam codim să ne deconspirăm identitatea. Preferăm să folosim pseudonime, nume și poze de pisoi ori de celebrități diabolice. Ne e oare teamă de ceva? Hai să lăsăm pudorile de o parte: NSA-ul, CIA-ul, MI5-ul și SRI-ul ne știe anyway, după IP, după coroborarea miriadelor de date dobândite via telefoane dăștepte, facebookuri, etc.. Nu anonimatul ăsta ilozoriu ne va asigura un cocon molicel, liniște de altfel nedorită, ci înrolarea a cât mai mulți în rândurile clarvăzătorilor ce sper că suntem (mai puțin, desigur, infiltrații de pe la diverse oficine). Ori ne-o fi teamă să ne descoperim în fața noastră înșine? Cred că Republica ar trebui să adopte politica piepturilor dezvelite asemenea lui CTP și a colaboratorilor contributori ca și însăși doamna Ruxandra Cioc. ”Acreditarea” prin simpla înregistrare la forum ar trebui (știu că voi stârnii multe critici) să includă identificarea ”la vedere” a postacilor. Faptul că o așazisă Rucs se dă drept RC ne conferă suficientă motivație. Iar dacă, dintr-o eroare încă necorectata de RC dar simulată de Rucs, cele două persoane ar fi identice, este de datoria doamnei RC s-o ”edit” pe Rucs la adevărata identitate.////

    Revenind la esența pledoariei doamnei Cioc, miasma anesteziantă a corectitudinii politice pe care o respiră textul vine, zic eu, în opoziție cu aspirațiile la pamflet detectabile în aproape toate contribuțiile domnului CTP. Acum nu vreau să zic că trebuie să ni-l luăm pe CTP drept fuhrer absolut, însă ar trebui apreciat faptul că spiritul nonconformist al domniei sale este ceea ce ne polarizează aici la Republica. Personal, corectitudinea politică îmi repugnă fără nici cea mai transparentă umbră de rest. Europa începe să guste ”deliciile” atrase de acest flagel și caută căi ocolitoare care să nu mânjească ”idealurile sfinte” ale acestei struțocămile care o ologește zi de zi. În România, noi suntem înconjurați de atâția șarlatani pripășiți prin funcții înalte încât ar fi penibil să ne lăsăm împotmoliți din proprie inițiativă în pelteaua ”bunului simț cu orice preț”. Bun simț da, însă fără să facem din acesta un scop un sine!
    • Like 2
  • Claudiu check icon
    Marea problema dupa mine este ca majoritatea pesoanelor in general vorbind, inclusiv a celor ce deja au comentat aici pe forum, nu fac deosebira elementara intre "a judeca" si a "evalua" un fapt, o opinie, un eveniment, etc; din text nu mi-e clar daca macar autoarea face aceasta deosebire. Daca am reusi cu totii doar sa evaluam realitatea din jur si sa nu judecam niciodata, l-am depasi si pe Christos saracu' caci nici lui nu i-a reusit chiar 100% chestia asta ... Din pacate prejudecatile cioplite in granit din mintea noastra invatate inca de mici ne determina comportamentul zilnic, independent de IQ-ul de care suntem foarte mandri indeobste. Luminita de la capatul tunelului natiunii romane da intr-o carciuma unde toti se bat intre ei, fiecare individ convins desigur de propriul adevar si ca ceilalti sunt niste sinistri idiotic, incompetent si hoti. In rest, sa auzim numai de bine ... :)
    • Like 0
  • Validitatea unei opinii sau critici nu tine de cel ce o emite, cel putin nu din prisma logicii elementare.

    E loc de eleganta si bun simt, n-am sa neg, dar sa ne ferim de capcana "impaciuirii" sub masca tolerantei si intelegerii. Cred ca suntem relativ corigenti la capitolul gandire critica si normal ca ne este aproape imposibil sa vorbim obiectiv de sine. Nici nu ma ating de evidentul complex de inferioritate la nivel national, a concurentei oarbe cu care suntem indoctrinati din epoca coronitelor. Mi-as dori totusi sa putem cantari obiectiv valoarea unei critici indiferent ca e formulata "prost" sau vine din "surse neavizate", in loc sa intram intr-o defensiva apologetica.

    Conteaza foarte mult cum pui accentul pe "Nimeni nu e perfect" sa nu dai in "Merge si asa". Drept urmare solutia la critica intransigenta nu e acceptarea oarba a tuturor neajunsurilor noastre in virtutea "scuzelor" care le-au generat, ci cantarirea obiectiva a realitatii si putina constiinta de sine.
    • Like 3
    • @ Constantin Negruț
      Rucs Rucs check icon
      nu e vorba de "impaciuire", ci e vorba de critica neargumentata. Chiar nu sunt deloc impaciuitoare, daca cititi si alte articole ale mele veti vedea asta. Dar incerc sa imi argumentez criticile, ponderat, neagresiv. Eu m-am referit la critica fara informare prealabila. Si totusi, de genul asta de critica avem parte destul de mult cu totii, cred. Acum, cand am scris articolul, aveam in minte si cazul romanului condamnat la moarte in Malaezia care, in loc sa reverbereze intre noi prin solidaritate (ok, inchisoare, dar nu moarte!), a adus si multa ura. Am citit pe multe site-uri niste comentarii ce m-au cutremurat. Mi se pare ca ne-am intors in Evul Mediu. Unii oameni, in dorinta lor de epurare morala, mai ai un pic si ne linseaza. Eu sunt in culpa cu muulte :). Sunt lucruri despre care ai voie sa iti dai cu parerea, despre altele insa, desi ai voie, s-ar putea sa fim urechisti/pareristi daca o facem. In plus, traim in mileniul III, care, sa zicem, ar trebui sa fie si mileniul unui progres la nivel de convietuire si civilitate. Nu orice opinie, chiar daca e sincera, arata buna-crestere. Nu ne ducem la bunica sa ii spunem "Esti o baba urata, cocosata, fara dinti in gura." Ok, suntem sinceri daca o facem, dar suntem bine-crescuti?
      • Like 1
    • @ Rucs
      Trebuie negresit cantarit rostul si locul oricarui "repros". Spun repros pentru ca e specific educatiei cu coronita sa formulezi totul avand in minte o competitie acerba cu cel de langa.

      Cred doar ca ai fi tintit mai bine articolul incercand sa ataci intransigenta prin lipsa rostului si locului critici "internautilor", exact cum descrii bine mai sus in incheiere. E inutil sa faci o observatie care nu va vindeca nimic si a carei singura finalitate e "holier than thou"-ul ieftin pe care-l simte cel ce imparte dreptatea.
      Iarasi, sunt niste lacune elementare care din nefericire nu fac obiectul niciunei materii obligatorii: cum sa formulezi critici constructive, cum sa ai bun simt si tact etc.
      Pentru ca nu "perfectiunea" supara, ci proasta crestere. Paradoxal, o felie zdravana din sentite le emit oameni care au beneficiat de o bruma de educatie.
      Dar, dupa cum spunea si Iulian Tanase cu referire la un anume xenofob internaut cu vechime: "Degeaba esti destept, daca esti prost."
      • Like 0
    • @ Constantin Negruț
      Rucs Rucs check icon
      :) exact. Finalul comentariului imi place mult, dar as zice ca nu e paradoxal ca cei ”destepti” emit sentintele astea. Las deoparte chestiunea ca adevarata cunoastere/intelepciune aduce modestie (socraticul ”stiu ca nu tiu nimic”). Uneori o bruma de cunoastere/educatie (tocmai, e bruma...) e greu de gestionat si duce la pierderea busolei. Interesanta vorba lui Iulian Tanase! Thanks, ca sa vorbim ca stramosii nostri, dacii :)
      • Like 1
  • Truman a spus : daca nu mai poti suporta caldura iesi din bucatarie. A-ti exprima opiniile in public inseamna automat a le supune dezbaterii si criticii celor care poate ca nu sunt de acord. Unii te vor lauda, altii te vor injura, in toate insa trebuie sa tii minte ca doar pentru ca cineva spune ceva despre tine, bun sau rau, nu inseamna ca si e asa. In rest, fiecare va avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de educatie sau de pasiune pentru propriile idei.
    • Like 5
    • @ Ionut(un ateu)
      Tudor check icon
      N-am inteles niciodata de ce se oripileaza unii la ce a spus unul sau altul de pe internet. Si sa n-aiba de ce te ataca tot va fi un Gica contra care o va face doar de-a naibii. Who cares. In occident mi se pare si mai penibil cand vreun actor sau politician is cere scuze public dupa o declaratie pentru ca "i-au scris unii nasoale pe twitter". Sa mori de ras nu alta.
      • Like 1
    • @ Ionut(un ateu)
      Rucs Rucs check icon
      Nu e vorba de asta. Sunt oameni care nu si-au exprimat nicio opinie si sunt atacati. Imi pare rau ca dau nume, desi nu am vrut-o. Cand am scris articolul, m-am gandit la o domnisoara, criticata ca a ramas insarcinata cu cine nu trebuia (nu, nu e V.P) si la bietul copil/tanar acela din Malaezia, condamnat la moarte (!) pentru trafic de droguri. Cand am citit comentariile de pe alt site, despre el, am fost deprimata o zi intreaga. O avalansa de ura, o avalansa de "asa i-a trebuit". Venind de la cine? Suntem asa imaculati? Am impresia ca nu mai avem discernamant sau bun-simt. Ne intoxicam singuri aerul in care traim cu totii. Deci nu e vorba de a avea o pozitie publica, iar apoi sa iti asumi ca acea pozitie/opinie sa mai fie si atacata. E vorba de faptul ca niste oameni, care se cred perfecti (au altar cu poze cu ei pe toti peretii casei?) par sa tina painea si cutitul lumii, mai au putin si ne stabilesc si locul in rai sau iad, ne judeca pentru toate.
      • Like 1
    • @ Rucs
      Nu stiu daca sunteti autoarea articolului sau vreun utilizator deranjat la cap care pretinde a fi autoarea articolului. A mai fost unul care se semna ctp. M-as fi asteptat ca numele sa fie la fel si in articol si in comentariu. Dar lasand asta la o parte, nu trebuie sa fii "cineva" pentru a avea o opinie, libera exprimare e garantata prin constitutie, chiar si cand - poate chiar mai ales - atunci cand deranjeaza. Fiecare are dreptul sa judece cum vrea pe cine vrea. Fiecare e liber sa se creada perfect. Nu inseamna ca are si dreptate. Dar nici ideile dvs. personale despre bun simt si discernamant nu sunt neaparat unitati de referinta universale.
      • Like 3
    • @ Ionut(un ateu)
      Rucs Rucs check icon
      Ideil mele nu sunt referinte universale, dar incerc sa le argumentez. Nu era vorba de a ne lua cineva dreptul la opinie ci un mic, dublu apel: sa ne informam mai bine inainte, apoi...sa ne exprimam civilizat (nu e cazul pe republica, unde nivelul discutiilor e super ok). Uitati un ex grosier de opinie sincera. Nimeni, cred, nu se duce la bunica si ii spune "esti o baba cocosata, urata, fara dinti in gura", desi poate fi adevarat. Am fi si sinceri, judiciosi, dar am fi rationali si bine-crescuti?
      Dap, e bizar ca nu-mi apare poza, nimic, si nici numele intreg... Dar e si amuzant, si convenabil, pentru ca e o confuzie care imi poate, de ex, scuza un stil mai neglijent, scris la repezeala. :) Merita intretinuta confuzia.
      • Like 1
    • @ Rucs
      Mie mi-ati sters orice urma de confuzie, sunteti un impostor.
      • Like 1
    • @ Ionut(un ateu)
      otheh check icon
      În orice caz, articolul seamănă mai mult cu platforma program a Partidului Persoanelor Care Nu Suportă Critica. La cât mi s-a prăjit mie detectorul pentru propriul IQ, și tot nu pot să cred că acest articol, atât de personal scris, a fost efectul frustrării resimțite de autoare pentru că o fată, rămasă însărcinată cu cine nu trebuia, a fost molestată de un grup de golani internauți...
      • Like 2
    • @ Ionut(un ateu)
      O idee a fi supusa criticii e una,dar sa injuiri sau sa prezinti o atitudine insultatoare la adresa emitentului e alta.
      Nu am inteles niciodata de ce la o idee diferita/gresita adusa in dezbatere trebuie sa i se aduca injurii sau atitudini ostile emitentului (nu pun egal intre 'diferit" si "gresit" ci doar le alatur caci omul in general are cam aceasi atitudine fata de "diferit" - unde omul poate intelege ca fiind ceva ce poate provoca o schimbare-si cam suntem reticenti la schimbare- si "gresit" adica ceva ce poate avea consecinte negative daca este acceptat). Cred ca este deja gresit sa mai pedepsim pe cineva ca are o idee gresita. Mai corect inspre binele evolutuei noastre umane ar fi sa avem o atitudine constructiva fata de emitent atragandu-l spre o concluzie corecta sau sa il indemnam inspre asta. La cat de divizati suntem noi ca oameni in vremurile astea ar trebui sa ne apropiem mai mult decat sa ne indepartam. Parerea mea. Sa-mi fie cu iertatr, dar pt ca bunul simt ar fi scopul ci pentru ca trebuie sa devenim mai buni.
      • Like 1
  • cred ca aici este chintesenta opiniilor mele : https://www.youtube.com/watch?v=9d6K_m3fDo0
    • Like 0
  • Tudor check icon
    N-am inteles cui i se adreseaza articolul. Pe la sfarsit apare in final intrebarea "Unde este comunitatea asta a moraliștilor de o dreaptă intransigență?" Pai asta vreau si eu sa stiu, ca nu cunosc pe nimeni care se potriveste tiparului. Incep sa cred ca tot articolul a fost un atac la un grup care de fapt nu exista.
    • Like 3
    • @ Tudor
      Rucs Rucs check icon
      ? tocmai pentru ca nu exista oameni perfecti, ar trebui sa aiba o jena de a comenta pe site-uri (nu e cazul republica, dar pe alte platforme e jale) lucruri care ataca prea puternic imaginea altora. Am citit pe o platforma de stiri comentarii despre cum ar trebui sa fie condamnat la moarte un roman, ca asa ii trebuie, daca a incalcat legea (nu ii dau numele, e trist sa il mentionez). Si nu era un singur comentariu, ci o avalansa. La fel, comentarii despre cum nu stiu care persoana publica ar fi trebuit sau nu sa pastreze un copil (in conditiile in care fiecare are dreptul la viata). Ne bagam in chestiuni atat de delicate, fara a avea o competenta, in conditiile in care toti suntem supusi greselii...
      • Like 1
    • @ Rucs
      Tudor check icon
      Am inteles. Exemplele astea ar trebui sa se regaseasca in text.
      • Like 1
    • @ Tudor
      Rucs Rucs check icon
      m-am gandit daca sa le spun sau nu, dar nu voiam sa dau nume, pentru a nu mai pune si eu reflectorul pe niste persoane care acum sunt la pamant si in care se da cu pietre. Multumesc de comentariu :)
      • Like 0
    • @ Tudor
      Utilizatorul Rucs este un impostor, nu autoarea articolului.
      • Like 2
  • Exista aceasta categorie de oameni ? Daca da sunt o specie pe cale de disparitie .
    • Like 0
  • check icon
    Tare frumos articolul...
    • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult