Statul de drept în România a devenit o glumă. Nu de azi, nu de ieri, ci de peste trei decenii. Și acum privim în jur și vedem lipsa de încredere pe toate palierele societății. Nu mai avem încredere în justiție, în sănătate, în politicieni, dar nici unii în alții. Și lipsa de încredere e fundamentul haosului. Cum am ajuns, însă, aici?
Poate e un moment bun să ne întoarcem în 1990. După Revoluție. Când oameni ai sistemului au reușit să se reintegreze în noua ordine statală și să preia frâiele puterii. Când Ion Iliescu zâmbea inconfundabil din spatele tuturor ecranelor care deveneau tot mai colorate. Și când oameni din toată țara așteptau ca cineva să plătească pentru morți, pentru răniți, pentru cei care au rămas în urma lor.
Zilele trecute vorbeam cu o doamnă, al cărei soț a decedat în anii trecuți. Căderea lui în boală și neputința s-a întâmplat atunci, în 1989, la Timișoara. Pe 17 decembrie. Când a fost împușcat. Familia l-a crezut mort. Avea să ajungă acasă în ianuarie 1990, găsindu-și și copilul care se născuse când partenera lui îl credea mort. A tras mult cu rana aia. Cu rănile alea. Căci suferința lui n-a fost una doar a trupului, ci și a sufletului. Tot pe 17 decembrie, cu câteva decenii mai târziu, pleca dintre noi. Nu înainte de a spune celor dragi că: “Dacă azi ar mai fi o Revoluție, m-aș ascunde sub pat!”
Da… sentimentul nedreptății de atunci a bântuit și încă bântuie sute de familii de români. Oameni care vor și speră încă în van ca cineva să plătească pentru traumele de atunci. Oameni care își doresc să vadă vinovații pedepsiți. Pentru că, dacă n-au fost vinovați, atunci înseamnă că nu s-a întâmplat nimic greșit. Și atunci ei pentru ce au suferit atât?
Și românii în ansamblu, inclusiv cei care nu au experimentat vreo traumă personală la Revoluție, au aceeași nedumerire: dacă nu s-a făcut dreptate, înseamnă că atunci nu s-a întâmplat ceva nedrept. Când nu vezi vinovații pedepsiți nu închei niciodată povestea. Că mințile noastre sunt construite din povești. Și în niciuna vinovații nu rămân nepedepsiți. Ca atare, nefiind vinovați, nu există motive de a închide cartea și de a merge mai departe.
Nu e doar despre Revoluție, însă. E și despre Mineriade. E și despre Colectiv. E și despre 10 august. Traume colective pentru care nimeni n-a plătit vreodată. Pentru care statul nu și-a asumat niciun fel de vină. Și în tot acest timp, în care colectivități întregi își pansau în liniște rănile, statul se îmbuiba, iar justiția se așeza la masă cu puternicii zilei, dând jos de pe ochi legătura ei cu obiectivitatea. Ca să vadă mai bine bucatele.
Și oamenii erau uciși pe stradă de șoferi beți sau drogați, care nu plăteau niciodată. Oamenii erau uciși în spitale de cadre medicale fără experiență sau preocupate de bani în detrimentul meseriei. Infractorii furau miliarde de euro și plecau în Costa Rica sau își făceau vile la poalele Alpilor elvețieni. În continuare, românii vedeau că nu există vinovați. Și nu există plăți de niciun fel. Și uite așa povești s-au scris și s-au închis înainte de final, astfel încât nimeni n-a mai vrut să le citească. Devenise clar că acolo nu sunt vinovați, nu există nici vină. Și atunci totul e permis, nu-i așa?
Cumva, totul a fost permis. Pe fondul acesta permisiv s-a dezvoltat extremismul de dreapta în România. Din durerile alea s-a născut ura față de o clasă politică care mănâncă la masă cu justiția, care ține, iată, ochii larg deschiși ca să vadă mai bine bucatele, nu vinovații. Pe fondul acesta permisiv, mulți au simțit că e loc. E loc pentru orice derapaj. Iar atunci când nimeni nu plătește, sensul real al statului de drept se diluează până la dispariție.
Să nu ne mirăm, așadar, că suntem la un pas de a ne pierde democrația! Democrația fără un stat de drept nu e decât un cuvânt ca oricare altul. Și sensul ei se pierde prin noianul de cuvinte și dureri spuse și nespuse, care au construit pe un munte de neîncredere un zid de ură. Pentru că nimeni n-a plătit… Și acum plătim toți…
Vestea bună e că democrația e cel mai bun sistem de guvernare testat de omenire până acum. Cu toate defectele ei, democrația vine cu avantaje pentru fiecare membru al societății, indiferent de convingerile lui. Iată că în democrațiile din multe țări europene, inclusiv la noi, sunt reprezentați inclusiv extremiștii. Iar o democrație fără stat de drept nu poate exista. E imposibil să respecți cetățeanul fără să îi asiguri accesul la un act de justiție corect. Ca atare, singura soluție în acest moment e, firește, întărirea statului. Și punerea justiției la locul ei. Și cu riscul de a scrie în jurul unui cerc vicios, toate astea nu se pot întâmpla dacă statul nu înțelege că, uneori, mai ales în momentele traumatizante la nivel colectiv, are nu doar sens, ci și utilitate pe termen lung, actul simplu de pedepsire a vinovaților. Altfel, neîncrederea colectivă va roade tot ce a mai rămas din această democrație. Așa originală cum e ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Alegerile” din acest an demonstrează cu brio că votul fiecăruia dintre noi e doar o iluzie. Nu contează ce alege „boborul”, important e ce numără „aleșii”!
Crăciun fericit!
Trebuie să fiți cinstit cu Dvs înșivă și să vă clarificați ce vreți pentru societatea noastră: pedepsirea unora cu orice preț, indiferent de probe și de modalitatea de judecare și condamnare (democratică sau nu) sau vreți să trăiți într-un stat democratic pe de-a-ntregul. Dan Voiculescu nu e nici pe departe ”mentorul” meu așa cum mă înțepați. Dar eu vorbeam de principii, nu de persoane. De exemplu: sunt convins că Dragnea era bandit, dar tot convins sunt că a fost persecutat de ”justiția” lui Kovesi. Ce infracțiuni importante a comis încă nu s-a dovedit, dar să ne amintim că l-au băgat la bulău fiindcă 1) a îndemnat oamenii la vot în cazul referendumului anti-Băsescu din 2012 și 2) a angajat fictiv 2 persoane la o instituție publică. Atât și nimic mai mult, nu a găsit Kovesi nimic altceva. Dacă era condamnat pentru banditisme adevărate și pe bază de probe beton, era totul OK și salutam și eu acest lucru. Dar așa, Dragnea a fost doar o victimă a represiunii nedrepte a lui Kovesi. Voiculescu la fel. În loc să se găsească dovezi că și-a însușit banii lui Ceaușescu, a fost vânat pe bază de aiureli. Dosarul lui celebru era cel cu privatizarea ICA (Institutul pentru Cercetări Alimentare). De fapt privatizarea ICA a fost făcută corect, după legile de atunci, iar starea ICA a devenit mai bună după privatizare, deci privatizarea a fost una benefică, de succes. Acolo a lucrat și celebrul medic nutriționist Mencinicopschi, care a fost victimă colaterală (fără nicio vină) a dorinței lui Kovesi de a-l înfunda pe Voiculescu. Cum a fost privatizată ICA, la fel, pe baza aceleiași legislații au fost privatizate și alte societăți, dar acolo Kovesi nu a zis nici pâs, fiindcă nu avea niciun interes. Privatizarea a fost doar un pretext, de fapt importante nu erau închipuitele fapte penale, ci numai persoana Dan Voiculescu și Antenele sale, care aveau atunci o direcție editorială critică la adresa regimului Băsescu. Deci opoziția față de regimul de la putere a fost buba, nu faptele penale închipuite. Despre asta e vorba. Sigur, ultrașii taberei pro-guvernamentale de atunci și de acum își freacă mâinile de bucurie că intră nesuferiții (și presupușii corupți) la bulău, fără să realizeze că acest mod de lucru al justiției kovesiste a diminuat puternic democrația. Deci vrem democrație și stat de drept funcțional (cu pedepsirea corectă și dreaptă a celor vinovați) sau vrem să intre la bulău cât mai mulți oameni, corupți și victime colaterale nevinovate la grămadă, condamnate după criterii departe de a fi democratice, și atenție!!! cel mai rău lucru, doar persoanele din opoziție, nu și corupții aflați la putere? Cât de clar să mă mai exprim ca să pricepeți că nu am vorbit de persoane decât ca exemple în discuția despre principii?
Ce să mai vorbim de cei prinși în flagrant și care până la urmă nu pățesc nimic (de exemplu, Buzatu din Vaslui - se mai aude ceva de cazul ăla??? Sau cum a dispărut cauza în dosarul Piedone, exact înainte de alegerile locale – puf!!! Nu mai știa nimeni de ce a fost băgat la mititica!!!).
Mai e cazul să vedem când o să arate Ciolacu chitanțele zborului la jetul privat la Monaco? Cum a zis chiar azi, rânjind către popor: "L-am rugat pe moș Crăciun să mi le aducă (facturile și chitanțele)". Într-un stat normal, instituțiile anticorupție s-ar fi autosesizat de mult, din oficiu.
Mulțumesc pentru aprecieri. Nu e cazul de nicio conciliere între noi din simplul motov că nu ne-am certat și sper să nici n-o facem. Dezbaterile, susținerea - cu respect - a părerilor proprii, în contradictoriu, nu înseamnă ceartă, slavă Domnului. Ne mai auzim. Până atunci, vă urez un Crăciun fericit cu sănătate și bucurii!
Dar să lăsăm acum politica. Vă urez un Crăciun fericit cu sănătate și bucurii, alături de cei dragi.
Crăciun fericit în mijlocul celor dragi!
Sănătate și voie bună!
Revenind la articol. Doamnă autoare, nu e frumos să vorbim propagandistic chiar în orice articol. Asocierea dosarelor Revoluției și Mineriadei (dosare corect inițiate, importante și important de soluționat cu vinovății) cu dosarele mai mult creditate politic, ale Colectivului și 10 august-ului dovedește propagandă hastagistă, useristă. Îmi amintesc că în regimul dinainte de 1989, comuniștii aveau un mit propagandistic (pornit de la un fapt real dar mult exagerat propagandistic) în cazul revoltei sângeroase de la uzinele Grivița din 15-16 februarie 1933. Cu eroul Vasile Roaită care a tras sirena pierzându-și eroic viața, cu zăpada înroșită de sângele muncitorilor care au fost reprimați cu împușcături. Și de aceea în comunism uzinele Grivița s-au numit, simbolic ”Grivița Roșie”. Văd de ceva vreme că nici haștagiștii progresiști nu se lasă mai prejos. Au și ei miturile lor propagandistice care sunt „Colectiv” și ”10 august”. Fără a minimaliza faptele reale de la care s-au ”umflat” miturile, trebuie precizate următoarele:
1) Ce s-a întâmplat la clubul privat Colectiv a fost un accident cumplit, crâncen, extrem de dureros, dar nu a fost altceva decât un accident nefericit. Însă propaganda haștagistă s-a urcat fără rușine și fără scrupule pe durerea oamenilor și a exploatat pur politic durerea și furia oamenilor. S-a plecat de la realitatea că respectivul club privat nu avea avizul ISU de funcționare, dar primarul de sector Piedone a aprobat funcționarea clubului. Din punct de vedere funcționăresc putem consideră că Piedone a fost incorect și putem presupune că a luat o șpagă pentru asta, deci propaganda a juns la concluzia că ”corupția ucide” și totul s-a îndreptat împotriva regimului de atunci, respectiv guvernul Ponta. Realitatea e că s-a vrut sânge cu orice preț și s-au găsit țapii ispășitori Piedone și Ponta, fiindcă oricum bucureștenii au fost mereu într-o proporție mare anti-pesediști. Dar dacă judecăm la rece, trecând peste posibila șpagă a lui Piedone (care nu a putut fi însă dovedită), accidentul s-ar fi întâmplat oricum cu sau fără aviz ISU. Nu avizul ISU și inexistența corupției ”ucigătoare” ar fi salvat lucrurile, ci mai multă judecată și responsabilitate din partea organizatorilor acelui concert. Indiferent că guvernul e sau nu OK, că Piedone a permis funcționarea clubului Colectiv cu sau fără aviz ISU (a propos multe instituții de stat NU au aviz ISU nici în prezent), accidentul nu s-ar fi produs dacă organizatorii nu ar fi fost de-a dreptul CRETINI. Când ai un spațiu mic, închis, înghesuit, cu pereții căptușiți cu material fonoabsorbant dar extrem de inflamabil, iar în acest spațiu tu dai cu artificii puternice, trebuie să fii cretin să crezi că nu se va întâmpla nimic. Deci în cazul Colectiv, oricât de dureroasă ar fi concluzia asta, ceea ce a ucis nu a fost corupția, ci prostia crasă. Dar desigur, propaganda o dă înainte cu acest caz, fiindcă, așa cum spuneam, e un mit propagandistic. Urât..
2) Cazul 10 august a fost mai prozaic. S-a organizat un mare miting anti-guvernamental, cu toți oponenții săi, inclusiv diaspora. Erau semne clare că se doreau și urmau să fie violențe ale manifestanților. Eu cu ochii mei am văzut cum au încercat să forțeze intrarea în clădirea Guvernului, iar mai târziu, spre seară, se dădeau foc la ghivecele cu plante mari, decorative, de la terasele stradale. În aceste condiții să țipe propaganda ca din gură de șarpe că jandarmii și-au făcut datoria și au reacționat pentru contracararea violențelor e iarăși o exagerare propagandistică. Dar deh, la putere era Dragnea, iar Dragnea era nesuferitul nr.1 al nației. În anii ce au urmat au fost mai multe incendii la secțiile ATI pe timpul pandemiei, cu evacuări, scandal și pacienți afectați, dar n-a mai zis nimeni nici pâs, fiindcă la putere erau atunci unii simpatici, de dreapta, nu antipatici, de stânga. De asemenea au fost în țările europene (și nu numai europene) mari manifestații anti-lockdown și anti vaccinare forțată, la care organele de forță s-au manifestat mult mai dur decât ai noștri pe 10 august, au bătut la ei ca la fasole, le-au dat și ei cu gaze etc etc dar iarăși ai noștri haștagiști n-au considerat anormal ce se întâmplă, fiindcă erau de acord cu poziția oficială a statelor europene. Ei au rămas în cap cu 10 august-ul nostru și tot repetă asta ca un patefon stricat.
Democrația e regimul cel mai adecvat într-adevăr. Dar democrația să fie democrație adevărată, nu simulacru de democrație, așa cum începe să fie și la noi și cam în toată lumea. În cadrul statului de drept democratic, buna funcționare a justiției este pilonul principal. Dar când CCR anulează cel mai democratic drept al populației, dreptul la vot, pe considerente închipuite, atunci avem o problemă gravă a democrației care trebuie remediată urgent și ferm. Dacă mai vrem să fim o democrație.