foto: Daniel Mihăilescu / AFP / Profimedia
35 de ani azi și niciun verdict. Nicio sentință, niciun dosar, nicio judecată, de fapt, în dreptul vreunui eveniment marcant al istoriei noastre după ‘89 „n-a fost” până la capăt...
Ne mirăm că o întreagă generație a ajuns să voteze „fără judecată” un ins care ne-a dus de nas cu replici din filme, dar cărțile la noi n-au consemnat nimic. În manualele care le-au trecut prin mâini copiilor la școală în ultima decadă, n-a existat un final de pagină sau de capitol după ‘89 care să ridice virtuțile nației la nivelul unei istorii exaltate cinematografic cu replici marca Sergiu Nicolaescu.
Dosarul Revoluției. 1116 morți și 4089 de răniți. Ar fi trebuit să dărâme din temelii sistemul însuși dacă vreodată inculpații ar fi ajuns la judecată. A fost întors anul acesta la Parchetul Militar, după 35 de ani de la fapte. O decizie luată ca-ntr-o buclă a timpului, paralel și inutil.
Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie ’90. 4 morți și 1300 de răniți sub bâtele minerilor „chemați” la ordine. A fost deschis în anii 2000, clasat și redeschis de două ori. Astăzi e la Parchetul Militar și el, după ce NUPurile au fost anulate pe bună dreptate la Înalta Curte.
Două dosare Colectiv. 65 de morți și peste 100 de răniți. Primarul condamnat la început în cel dintâi dosar a fost achitat anul trecut după un recurs la Înalta Curte. Al doilea dosar cu părinții parte civilă: tergiversat până a fost clasat în august anul trecut. În 10 ani, faptele s-au prescris și nicio autoritate nu a fost trasă la răspundere.
Cel mai recent dosar: 10august. Peste 400 de victime din miile de protestatari agresați cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane. Tergiversat cinci ani între parchete și-n cameră preliminară. A fost trimis în judecată anul acesta, cu un an înainte de prescrierea faptelor.
În toate marile dosare ale istoriei recente scrie că libertatea care ne dă dreptul să votăm și fără judecată, a început cu crime împotriva umanității și a continuat cu alte crime și abuzuri. În lipsa vinovaților, gesturile noastre de revoltă și ale părinților noștri revoluționari reconfigurează același și același sistem cu urmări din ce în ce mai absurde.
Așa ne-am trezit, la 35 de ani de la Revoluție, în pragul unei noi „revoluții”. Una lipsită de judecată, cu idealuri fantaste, desprinse de realitate și clădite-n ficțional. O revoluție virtuală, cu luptători inexistenți de tip boți, gata să ne arunce în hăul unei dictaturi concrete prin voința unei pseudo majorități imature căreia istoria recentă nu i-a oferit nicio judecată la timpul ei. Copiii sacrificiului nostru pentru libertate, cu identități puternic ancorate-n ireal, se pregăteau să răstoarne „sistemul” pentru un viitor la fel de atrăgător și de solid precum un splendid decor de cinema.
Nu știm dacă amânarea alegerilor e salvatoare sau tergiversează doar un deznodământ anunțat. Sperăm ca liniștea care a coborât după șocul cel mare în așteptarea sărbătorilor să ne proiecteze un ideal mai realist și mai așezat. Fiindcă idealul, ca și cel individual, își are are sensul lui în istoria unei nații. Aâta vreme cât, înaintând spre el, copiii n-ajung să se arunce-n cap fără judecată, doar ca să ne salveze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.