Pentru ce mai luptă femeile

Foto: Guliver Getty Images

Nişte bani investiţi în cercetare au scos la iveală că persoanele care îşi bazează discursul zilnic pe înjurătură sunt mai inteligente.

Şi toată lumea s-a luat în serios. Cu toţii înjurăm, mai mult sau mai puţin, dar câţiva încercăm să păstrăm coloratura în mediul privat, familiar. Pentru că inteligentul nu e deştept destul, dacă nu e şi fudul, pentru avansarea pe scara socială şi atestarea oficială a unui IQ deocheat, cu greutate în CV, ne expunem şi tradiţionalele, şi neologismele în public. Să fi rămas măcar la atât! Doar că între timp, în timp ce o parte dintre cercetători au rămas blocaţi în corectarea unor sintaxe, au devenit literatură. Iar pe reţelele sociale - limbaj universal.

Erotismul, sugestia, tentaţia s-au îngălat în vulgaritate. Universul nostru virtual e foarte aproape să se transforme într-un megasite porno. Dacă ceva cenzură încă mai funcţionează în registrul vizual, plăcerea e compensată în descriptiv. Deşi umanitatea s-a adăpostit în online ca într-o casă nouă, nu s-a îngrijit de curăţenie, ci a adus pe talpa pantofilor noroiul tarelor individuale, de care facem acum paradă de parcă ar fi vuittoane, dolce gabbane sau chanele. Merg şi contrafăcutele, în virtual e mai greu să distingi eticheta.

La coada pentru permisele de conducere sau într-o ceartă de îndrăgostiţi i-ai fi tras o palmă? Virtual te răzbuni fără proces şi avocaţi: înjurături, block, raportare cu motiv inventat, Photoshop. Un snop de satisfacţie! Chiar dacă eşti singur şi te-ai trezit cu faţa la cearceaf, e musai să pasezi povara şi altora!

În general e bine s-o aplici celor care au realizat câte ceva, să dai şi tu jos nişte statui de pe piedestal. E gratis! Pe reţelele virtuale şi tu eşti un Eminescu, un Coandă, dacă stai cu becul aprins chiar şi un Edison, cine mai umblă cu ghilimele? Şi uite aşa, în loc să apreciem munca şi ideile altora, ne etalăm defectele, lipsurile, aroganţa planetară.

Războiul celor „două roze”

Deşi pornesc de la nişte cauze drepte, scrâşnite între dinţi de dureri cât se poate de reale, luptele noastre escaladează în mediul virtual şi cad, boscorodind, în derizoriu. Cel mai complex - veşnicul război al celor „două roze”. De o parte misoginii, de cealaltă parte feministele. Paradoxal e că multe feminine sunt misogine, în timp ce foarte puţini masculini sunt feminişti. Şi atunci feministele sunt obligate să pluseze, învăţate deja să se zbată şi acasă, și la serviciu și ne trezim din viteza a doua direct într-a cincea. Mult zgomot şi, previzibil, dezastrul.

Multe feministe nici nu ştiu exact pentru ce luptă, ca şi doamna aceea parlamentar care proiectase biata Românie într-un plan PSD, două dimensiuni, o singură culoare. Se luptă de-a valma, la întâmplare, cu scutul, adesea o tigaie. Numai că strategia e copiată cuvânt cu cuvânt de la bărbaţi şi astfel feministele noastre încep să se transforme ele însele în nişte masculini. Înjură, se avântă în dispute vulgare, se scarpină în partea de jos în public, beau ostentativ, se dezbracă de pudoare, ferindu-se de emoţie ca arătarea de căţeii de usturoi. Exact ce nu ne plăcea la un bărbat, acum câteva decenii! 

Unii masculi se „subţiază”, pentru că au conchis ei, empiric, că femeile deschid mai uşor uşile prin felul cum arată. Împărţim abonamente la sală, saloane de cosmetică, manechiură, coafor, cheltuim pe etichete în trend, în magazine de lux. Împreună, aceşti feminini şi masculini pot pune, legal, bazele unei familii.  Tradiţionaliştilor li s-au acutizat crizele de narcisism, aşa s-a ajuns ca unii să facă ce vor ei până şi din ideea de Dumnezeu. Situaţia în sine e foarte caraghioasă, s-a ajuns, practic, ca minorităţile sexuale să fie mai lucide, dar frica de a nu aluneca ireversibil în postura de victime le face să se alieze „tarelui” apropiat cromozomial.

Dragele mele feminine, feministe, tinere, frumoase, descotorosite mult prea devreme de inocenţă, nu manifestarea vulgară consfinţeşte egalitatea în drepturi, aceea, de fapt, aruncă toată specia în ridicol. Proiectele concrete, schimbarea legilor şi a cadrelor care nedreptăţesc şi rănesc femeia cer introspecţie, fermitate, seriozitate, dar şi uzul calităţilor specifice. O lume vulgară nu e o lume fericită. Vulgaritatea vine din frustrare, din lipsa de viaţă sexuală de calitate. Nu avem timp să ne întâlnim cu realitatea, să o ţinem de vorbă, să experimentăm iubirea, căutăm satisfacţie în butoanele telefoanelor mobile şi pe tastatură. Le căutăm şi le mimăm online. Poate din anonimat învăţăm mai multe lucruri despre ceilalţi mult mai repede, dar şipericolele sunt mai mari. În virtual părem, nu suntem.

Aşa că dragile mele, tinere şi frumoase, schimbaţi lumea învăţându-l, nu înjurându-l, propunând alternative, nu dezinhibându-vă demonstrativ. Partidele de sex fără emoţii sunt uşor de obţinut, uşor de uitat, pot fi înghesuite între două postări şi altă cerere de prietenie. Bărbatul dintotdeauna a alergat după mult şi ieftin, iar noi l-am protejat, mămos, ignorând să ne punem în valoare. Voi acum încercaţi s-o faceţI disperat, fără eleganţă, ba chiar violent, ca să înţeleagă că e război. Identificându-vă cu el nu îI faceţi decât jocul, îI consolidaţi ideea lăuntrică de supremaţie. Cea pe care chiar şi cei care o condamnă, nu au curajul s-o arunce din buzunar. Încet-încet ne îndreptăm cu toţii spre genul neutru şi abia atunci familia nu va mai avea niciun rost.

Mă uit în jurul meu şi văd din ce în ce mai multe parteneriate. Familii cu 6-7 copii, în general cu aceeaşi mamă, dar taţi diferiţi. Văd atitudini dezinvolte, egalitate în vicii, trasă la indigo, interese, frică mascată de singurătate, dar nu văd nici măcar o umbră de fericire. Văd copii imitând imaturităţile adulţilor şi mă tem că otrăvind-o zilnic, câte puţin, a murit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp