O căutare pe Google după „amazon” și „hitler” duce la aproximativ 104 milioane de rezultate în jumătate de secundă. Într-un gest de atenție și sensibilitate, gigantul tech a reacționat rapid la comentariile negative primite pe Twitter privind asemănarea dintre noul logo al aplicației sale de mobil și mustața infamului dictator. Este o victorie morală pe două fronturi: unii îi apreciază responsivitatea, alții îl compătimesc pentru abuzul suferit din partea extremiștilor corectitudinii politice și cancel culture. Toată lumea e fericită, mai puțin simpatizanții lui Hitler, nu? Dacă aceasta ar fi fost o campanie de marketing orchestrată chiar de Amazon, s-ar fi dovedit un succes enorm.
În anul 2020 Amazon a fost acuzat de practici incorecte de business atât în Uniunea Europeană, cât și în Statele Unite ale Americii. Gigantul este acuzat de tratament abuziv împotriva firmelor ce vând pe piața Amazon Market și de utilizarea incorectă a datelor lor private pentru a-și favoriza propriile produse. Strategiile sale sunt denunțate ca fiind manipulative, neconcurențiale și cu un impact negativ asupra afacerilor mici și mijlocii. Amazon a fost în repetate rânduri acuzat de exploatarea angajaților prin tratamente inumane, inclusiv riscante în perioada pandemiei. Indignarea privind asemănarea dintre logo și mustață este o distragere binevenită de la problemele structurale pe care platforma le cauzează în economia globală. Dacă facem din țânțar armăsar, nu mai vedem elefantul din cameră.
Pentru a nu lăsa impresia că astfel de jocuri ale atenției se întâmplă doar în lumea marilor corporații, vă voi împărtăși și o istorisire academică. Acum câțiva ani am participat la o susținere în departament a unei teze de doctorat. Orice doctorat pornește cu aspirații mari și, chiar și în cazurile fericite, ajunge la rezultate realiste, ce ating doar parțial ambițiile de pornire. De aceea, există proverbul „teza nu se termină niciodată, doar se abandonează”. Doctorandul ajunsese în etapa prezentării tezei în fața colegilor și profesorilor și era, desigur, conștient de anumite limitări în raport cu viziunea de la care pornise. În prezentare, spre sfârșit, pusese un grafic făcut cam „rasol”, fără unități de măsură pe axe, cu culorile neclare și greu de citit. Sesiunea de întrebări a fost, desigur, dominată de clarificări pe marginea graficului. L-am întrebat, apoi, cum s-a strecurat o astfel de neatenție într-o situație atât de importantă, dar el era foarte mulțumit. Ieșise totul după plan. Mi-a spus: „Doar nu voiai să-i las să caute probleme mai importante?”
Într-o societate polarizată ideologic, riscăm să ne bucurăm de victorii morale șubrede și să ignorăm daunele structurale persistente. Infrastructuri obosite, degradări climatice, inegalități amplificate trec pe planul al doilea față de sfinte indignări. Economia atenției este și o economie a distragerii. Devine din ce în ce mai important să ne concentrăm pe schimbările pe care le putem face, alături de cei din jur.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
-După atâtea ore, nici un alt comentariu?
Cu bine,
Purice Narcis-Teofil