Răzvan Rughiniș

Totuși, amestecul statului în libertatea creativă a tatuajelor depășește o nouă frontieră. Foto: Getty Images

Discutam cu un student despre cea mai bună pizza din București. Eu credeam că totu-i aranjat dacă spui mărimea și toppingul. Am aflat că nu e chiar așa. Andrei mi-a povestit că știe el o pizza grozavă, dar nu prea o comandă, fiindcă e nevoie să plasezi comanda la telefon. Din câteva cuvinte schimbate cu un om te poți enerva ușor, te poți simți tratat prost sau jignit. (Foto: Zero Creatives / ImageSource / Profimedia)

N-ai dosar cu șină: iată coșmarul cetățeanului în relație cu statul. Știm, din experiențe proprii și ale altora, cât de frustrantă poate fi pregătirea unei interacțiuni cu administrația publică și câte eșecuri și absurdități riscăm. În imaginarul colectiv, birocrația paralizantă pare să fie mai ales o boală europeană. Foto: Getty Images

Aspirația de a studia „afară” stârnește reacții puternice, atât pozitive (Sigur că da! E normal!), cât și negative (Nu vă abandonați familia! Nu vă uitați țara!). Cred că putem ieși mai bine din acest clește al aprobării și condamnării fără drept de apel dacă reflectăm nu la dorința însăși, ci la justificările care o susțin. Foto: Getty Images

Standardizarea porturilor nu este un capriciu. Măsura reflectă dorințele cetățenilor, încâlciți în cabluri și încurcați în tipuri și fire de încărcătoare. Acestea golesc buzunarele, umplu sertarele și sfârșesc în gropile de gunoi. (Foto: Getty Images)

Cred, totuși, că ancorarea imaginarului nostru în unicorni și investițiile capitalului de risc este o capcană.

Comparațiile dintre Europa și SUA privind mediul antreprenorial tind să portretizeze Europa ca o rățușcă mai urâtă și stângace, care se încurcă în propria birocrație, se sperie ușor și se rătăcește lesne. (Foto: Getty Images)

Să începem cursurile față în față, cu riscuri sanitare sporite de persoanele nevaccinate, sau să regresăm, din nou, la soluția online, încarcerându-i pe studenți în pătrățelele lor de „interacțiune” digitală? (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

În România, o criză politică tocmai a fost depășită și am primit încă o gură de oxigen. Cred că este un moment bun pentru a examina o premisă a guvernării: salvarea prin tehnologie. Aici și pe alte meleaguri, tot mai mulți lideri își pun speranțele în culegerea de date vaste și în modelarea Big Data, pentru a prezice și a controla viitorul. Este viitorul promis cu certitudine mai bun? Foto: Getty Images

Trăim cu sentimentul impostorului: în România „nu se poate”, românii fac doar forme fără fond și singurele creații demne de atenția noastră par a fi departe de casă. Acest pesimism devine o profeție auto-realizatoare, deoarece mulți tineri sunt încurajați să creadă sunt o „generație de sacrificiu” și că plecatul din țară este singura soluție pentru a da sens vieții. Foto: Galina Sharapova / Alamy / Alamy / Profimedia