(Foto: Guliver/Getty Images)
Directiva europeană 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale are termen de transpunere data de 11 iunie 2019.
Directiva stabilește garanțiile procedurale pentru copiii care sunt suspectați sau acuzați de o infracțiune. Garanțiile le completează pe cele care se aplică adulților suspectați sau acuzați. Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) av. dr. Gheorghe Florea spune că elementele-cheie ale directivei sunt dreptul copiilor de a avea acces la un avocat și dreptul acestora la asistență din partea unui avocat.
Asistența din partea unui avocat este obligatorie atunci când aceștia sunt aduși în fața unei instanțe în vederea luării unei decizii referitoare la arestul preventiv și când aceștia se află în detenție.
Un copil care nu a fost asistat de un avocat în timpul ședințelor de judecată nu poate fi condamnat la închisoare.
Judecătorii, procurorii și alți profesioniști care instrumentează procedurile penale în care sunt implicați copii trebuie să aibă competențe specifice sau acces la cursuri de formare specifice.
Copiii vor putea beneficia, de asemenea, de alte garanții, cum ar fi posibilitatea de a fi informați cu promptitudine cu privire la drepturile pe care le au, de a fi asistați de părinți (sau de alte persoane potrivite), de a nu fi interogați în cadrul unor audieri publice, dreptul de a beneficia de examinare medicală și, în cazul în care sunt privați de libertate, de a fi separați de deținuții adulți.
Copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale ar trebui să beneficieze de o atenție specială pentru ca potențialul lor de dezvoltare și de reintegrare în societate să fie menținut.
Directiva promovează drepturile copilului, ținând seama de Orientările Consiliului Europei privind o justiție în interesul copilului.
Prezenta directivă sau anumite dispoziții din aceasta ar trebui să se aplice și persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, precum și persoanelor căutate, care erau copii în momentul când au început să facă obiectul procedurilor, dar care au împlinit ulterior vârsta de 18 ani, atunci când aplicarea acestei directive este adecvată ținând cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv gradul de maturitate și de vulnerabilitate al persoanei în cauză.
În cazul în care o persoană a împlinit vârsta de 18 ani atunci când devine persoană suspectată sau acuzată în cadrul procedurilor penale, însă infracțiunea a fost comisă atunci când persoana respectivă era copil, statele membre sunt încurajate să aplice garanțiile procedurale prevăzute de prezenta directivă până când persoana respectivă împlinește vârsta de 21 de ani, cel puțin în ceea ce privește infracțiunile care sunt săvârșite de aceeași persoană suspectată sau acuzată și care sunt anchetate și urmărite penal împreună deoarece sunt legate de proceduri penale care au fost inițiate împotriva persoanei respective înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 18 de ani.
Prevederile nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește anumite infracțiuni minore. În unele state membre, o altă autoritate decât o instanță competentă în materie penală este competentă să aplice sancțiuni, altele decât privarea de libertate, în cazul infracțiunilor relativ minore. Acestea pot fi, de exemplu, încălcări minore ale normelor rutiere care sunt săvârșite la scară largă și care pot fi constatate în urma unui control rutier.
„În astfel de situații, nu ar fi rezonabil să li se impună autorităților competente să asigure toate drepturile în temeiul prezentei directive. Prin urmare, atunci când dreptul unui stat membru prevede aplicarea unei sancțiuni pentru infracțiuni minore de către o astfel de autoritate și există fie dreptul de a introduce o cale de atac, fie posibilitatea ca respectiva cauză să fie înaintată unei instanțe cu competențe în materie penală, prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cazul procedurilor desfășurate în fața respectivei instanțe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac sau a înaintării cauzei în instanță”, se arată în Directiva europeană 2016/800.
În unele state membre, anumite infracțiuni minore, în special încălcări minore ale normelor rutiere, infracțiunile minore legate de reglementările locale generale și infracțiunile minore contra ordinii publice sunt considerate infracțiuni. În astfel de situații, nu ar fi rezonabil să li se impună autorităților competente să asigure toate drepturile în temeiul prezentei directive. În cazul în care dreptul unui stat membru prevede că privarea de libertate nu este o pedeapsă ce poate fi aplicată pentru infracțiuni minore, prezenta directivă ar trebui să se aplice, prin urmare, numai procedurilor desfășurate în fața unei instanțe competente în materie penală.
Statele membre vor informa titularul răspunderii părintești, verbal, în scris sau în ambele modalități, cu privire la drepturile procedurale aplicabile. Informațiile respective vor fi furnizate cât mai curând și în mod suficient de detaliat pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a drepturilor copilului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.