Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Poate poliția să protejeze cetățenii sau este un simplu agent constatator?

Politia Romana-Octav Ganea

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Avem inflație! Nu în sensul economic de dezechilibru major prezent în economia țării, ci de un dezechilibru major în numărul de știri legate de omoruri, violuri, răpiri, bătăi în piață. Parcă o ținem într-un șir nesfârșit de breaking news, creând senzația de creștere alarmantă a numărului de infracțiuni. Dar nu numai presa dă senzația că ne confruntăm cu un val de criminalitate. Dacă ne uităm la secțiunea de știri al site-ului IGPR, constatăm că în ultimele 24 de ore (raportat la 9 octombrie 2019) au fost constatate 850 de infracțiuni ca urmare a unor acțiuni ale poliției ”desfășurate la nivel național, pentru prevenirea faptelor antisociale și menținerea ordinii și siguranței publice”. Iar această abundență de știri cu și despre infracțiuni are două efecte.

În primul și în primul rând, ne afectează percepția asupra siguranței personale, creând un sentiment de frică de infractori și infracțiuni. Iar această frică – uneori nefundamentată – ne face să ne schimbăm comportamentul. Începem să fim mai atenți cu cine ne urcăm în lift, cine stă în spatele nostru în metrou, să ținem mai tare de cureaua de la poșetă sau rucsac, să ne ferim de la a ne aventura în zonele în care s-au raportat infracțiuni în ultima perioadă, o atitudine generală de neîncredere față de necunoscuți și față de organele de ordine. Iar, la rândul lor, aceste schimbări au efecte perverse asupra societății.

În al doilea rând naște întrebarea firească: pot organele menite să asigure siguranța cetățeanului să facă față sau nu? Nu demult, Vasile Zelca, președintele Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din IPJ Constanța, spunea că activitatea guvernanților a dus la o poliție „neputincioasă, rigidă, greoaie și parazitată de o mare majoritate a angajaților obedienți politic”, aceasta confruntându-se – printre altele – cu o lipsa ‘cronică’ de personal, dotare precară și o deprofesionalizare generală. Astfel de declarații, precum și scandalurile legate de plagierea lucrărilor de doctorat, amenințarea unei jurnaliste de către persoane din conducerea Academiei de Poliție, gafele făcute de unii reprezentanți ai poliției, precum și necunoașterea de către majoritatea cetățenilor a procedurilor specifice investigațiilor, contribuie la punerea la îndoială a capacității poliției și a ale altor organe cu atribuții în aplicarea legii și protecția cetățenilor. Deci, este legitimă și oportună întrebarea cu privire la abilitatea poliției de a menține ordinea publică și siguranța cetățeanului, de prevenție și combatere a fenomenului infracțional. Pe scurt, poate poliția să protejeze cetățenii sau este un simplu agent constatator?

Răspunsul – inoculat pe mai multe canale – este aparent simplu: ca urmare a efectelor recursului compensatoriu, sunt mai mulți infractori pe stradă, iar poliția este incapabilă să aplice legea și să protejeze cetățenii. Deși este foarte tentant să simplificăm o problemă complexă cum este criminalitatea, ar fi mai bine totuși să încercăm să analizăm la rece situația.

Legat de efectele recursului compensatoriu. Mai mulți infractori condamnați aflați în libertate, egal mai multe infracțiuni. Logic, nu? Este parțial adevărat, dar relația dintre cele două variabile nu este una simplă și lineară, că doar nu avem 100% rată de recidivism! Conform raportului ANP din 2018 procentul recidiviștilor în populația din închisori este de 38,4%. De acord, nu sunt date pe 2019, dar este puțin probabil ca după o tendință continuă de descreștere a recidivismului, să asistăm la o creștere spectaculoasă, chiar și cu un număr de peste 19.000 de infractori aflați în libertate, pe baza legii recursului compensatoriu.

Cu privire la capacitatea forțelor de ordine de a face față acestui val, să examinăm câteva date statistice. Informațiile puse la dispoziție pe site-ul IGPR arată că în 2018 au fost soluționate sau declinate parchetului 344.934 de infracțiuni – ceea ce reprezintă o creștere deloc spectaculoasă de 0,029 procente față de anul precedent (335.182). Rata infracționalității, calculată prin împărțirea numărului infracțiunilor cercetate și soluționate de poliție la numărul populației, arată bine (1.555 în 2018, cu o creștere marginală față de 1.510 în 2017). Însă o comparație a numărului de cazuri soluționate cu numărul total al infracțiunilor raportate către poliție în decursul anului 2018, arată o imagine mai puțin îmbucurătoare. MAI a raportat că au fost sesizate un total de 531.402 infracțiuni, adică 186.468 de infracțiuni nu au fost soluționate. Este această diferență alarmantă? Decideți dumneavoastră!

Mai mult decât atât, statisticile publicate de STS, arată că 3.261.648 apeluri (25,61% din totalul de apeluri primite la 112 în 2018) au fost redirecționate către poliție de către operatori. Nu știm câte dintre acestea s-au dovedit a fi cu adevărat cazuri în care era necesară intervenția polițiștilor (nu au raportat acest aspect), câte dintre acestea au fost infracțiuni sau care este relația cu numărul de cazuri soluționate (nici asta), dar diferența dintre numărul de sesizări și numărul de infracțiuni înregistrate și cele soluționate ar trebui să ne dea de gândit.

Mai important, nu știm care este timpul de intervenție al agenților solicitați să intervină în cazul unor infracțiuni sesizate. Acest aspect este important pentru că poate să facă diferența între a preveni sau interveni în cazul unor infracțiuni și între a fi un simplu agent constatator, care asistă neputincios – și uneori impasibil – la suferința cetățenilor afectați.

Aceste date sunt grăitoare, dar nicidecum de ajuns pentru a concluziona cu certitudine că poliția română este incapabilă să apere cetățenii. Este nevoie de mult mai multe date, cu un grad ridicat de certitudine și acuratețe. Cu toate acestea, nu putem să negăm faptul că este nevoie de o reformă în cadrul acestei instituții care până nu demult se bucura de un grad ridicat de încredere din partea cetățenilor (43,2% conform sondajului INSCOP de la începutul anului, însă ceva îmi spune că dacă azi s-ar repeta acum acest sondaj, cel mai probabil poliția nu ar mai avea un asemenea scor), dar care astăzi se găsește – parțial din vina proprie – într-o situație ingrată. Pentru rezolvarea acestei situații, domnul Zelca cerea o serie de măsuri menite să crească capacitatea instituției, printre care ocuparea a celor peste 15000 de funcții vacante. Vicepremierul Mihai Fifor, ministru interimar al Afacerilor Interne, propunea remilitarizarea structurilor și reintroducerea sectoristului care cunoștea ”până și faianța pe care o aveai în baie”. Aceste propuneri, precum și altele similare, sunt, după părerea mea, pompieristice, nefondate, iar unele chiar indezirabile. Simpla creștere a numărului de polițiști (antrenați pe repede înainte), dotarea lor cu echipament modern, nu vor duce neapărat la o creștere a abilității de prevenție a poliției române, a abilității de a proteja cetățenii. (Re)Militarizarea nici atât!

Orice încercare de reformă sau întărire a capacității poliției TREBUIE să fie bazată pe o evaluare riguroasă a activității acesteia și o raportare transparentă a rezultatelor evaluării. Astfel, regândirea criteriilor de admitere, reforma sistemului de pregătire, învățarea din experiența țărilor cu forțe de ordine eficiente, trainingul continuu al agenților de poliție sau orice alte tipuri de măsuri, trebuie luate doar după o analiză serioasă a activității. Doar pe baza unei astfel de analize putem să vedem dacă poliția română este capabilă sau nu să apere cetățenii, de ce tip de reformă are nevoie și cum poate să înceapă lungul drum spre recăpătarea încrederii cetățenilor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Putem spune ca politia se afla intr-o stare de colaps si paraziteaza societatea civila ei fiind dupa cum bine sa zis doar niste"agenti constatatori".Pentru aceasta situatie politica,guvernul si justitia aservita mafiei sunt vinovate.In orice moment va duc intr-un loc din jud.Botosani si va arat negru pe alb incompetenta justitiei si dotarea precara a Politiei.E fireasca neancrederea societatii civile fata de institutiile statului tinand cont de abuzurile,aroganta si neprofesionalismul celor in uniforma care datorita termenului juridic cu denumirea de" ultraj" isi mascheaza abuzurile contratacand cu acuzatii si probe false care pe deoparte distrug viata unui om cu o cercetarte penala,pe de alta parte politistul compromite increderea societatii civile in uniforma statului.Daca privim in ansamblu justitia,politia,jandarmeria sunt grupuri inarmate si dotate tehnic la discretia aparatului politic iar daca suntem atenti la zona financiara putem spune de mercenariat nicidecum de piloni de siguranta ai unei societati civilizate.Pana la o reforma complecta a institutiilor de stat e necesar de o promovare responsabila si de inarmare ,educare a societatii civile in Legitima Aparare eliminand notiunea de culpa.Legitima Aparare e un drept fundamental. curios ca justitia,politia,jandarmeria,educatia si mas media nu vorbesc despre acest drept fundamental care ma fac sa ma intreb despre adevaratele lor intentii.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Bun articolul.Bine ar fii să fie luat serios in seamă de cine trebuie.Dar nu prea cred,au alte treburi., pentru ei Bineînțeles nu pentru noi.
    • Like 4
    • @ Dorin
      10 August arata cine este Politia si Jandarmeria ,care actioneaza la ordin politic,impotriva oamenilor pasnici,de parca ar fi fost minerii lui Iliescu,pt.ca in recenta bataie cu un mort din Pta Constitutiei sa fie spectatoare aceste institutii-piata in care isi au sediu si i plin de camere de supraveghere,Politia mun. CCR ETC.
      • Like 0
    • @ Nicolaie Apolzan
      Dorin check icon
      Se mai răresc Din 28000 de jandarmi ar urma să rămână 12000.Poate dispar cu totul.
      • Like 0
  • Problema nu aparține doar poliției ci mai degrabă justiției, faptele de violență sunt considerate mici găinarii de distinșii nostri judecători astfel fiind încurajată violența. Dacă un astfel de mardeiaș ar fi ținut în arest preventiv (caracterul violent justifică asta) si apoi condamnat la inchisoare cu executare astfel de fapte s-ar rării, zicala,, frica păzește pepenii " are acoperire. Ar trebui renunțat la tâmpenia cu comasarea pedepselor astfel încât infractorii recidiviști să efectueze pedepse in conformitate cu faptele comise, pe actualul cod penal vezi infractori (interlopi) cu 1000 de fapte penale si condamnări insumate de zeci de ani de ani dar ei efectuează cel mult 5 ani, o aberație.
    • Like 3
    • @ Adrian Ionescu
      Parerist check icon
      Din păcate practica asta păguboasa e prezenta si in vest. Se închid ochii la mici gainarii (de multe ori comise de minori) si se intervine abia când sunt grave (sau chiar ireparabile). Asta e rezultatul unei logici de contabil care nu considera ineficienta dpdv financiar "urnirea" justiției pentru orice gainarie. Si cum politia stie ca justiția oricum nu va face nimic cu gainarii, nici măcar nu-i mai deranjează.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      1. Dat fiind faptul că poliția face parte din sistemul de administrare a justiției (the criminal justice system) împreună cu instanțele judecată (inclusiv procurori și avocații din oficiu), închisorile și serviciile de probațiune, nu putem să spunem că vina aparține exclusiv uneia sau alteia din cele 3 ramuri.
      2. Ceea ce descrieți dumneavoastră poate fi adevărat, dar nu avem date care să confirme acest lucru. Poate că este vorba de un volum prea mare de dosare și acest lucru influențează rezultatele actului de justiție. Din păcate nu știm răspunsul, iar pentru un domeniu cum e justiția e important să avem date concrete. Ah, că nu avem? Asta este o altă problemă 
      3. Comasarea pedepselor sau eliberarea timpurie sunt aspecte ce iarăși merită discutate și analizate la rece. Poate ar fi oportună o dezbatere cu privire la o politică de tip truth in sentencing.
      • Like 0
  • Întrebări legitime, răspunsuri documentate, nu păreri, impresii și percepții numai bune de făcut campanie electorală. Un articol de pus în rama deontologiei profesionale, felicit autorul !
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Mulțumesc! Încerc pe cât posibili să mă limitez la ce ne spun datele disponibile și să îndemn atât cititorii cât și decidenții să ia decizii pe baza unor evaluări riguroase.
      • Like 0


Îți recomandăm

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult

RacketPal

„Două luni am făcut research, am vorbit cu peste 500 de oameni. I-am găsit pe grupuri de Facebook, m-am dus la terenuri. Am făcut un sondaj și peste 70% aveau aceeași problemă ca și noi”, spune unul dintre fondatori.

Citește mai mult