Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Politici care sună bine, dar costă mult: cum ajung măsurile de stânga să facă orașele mai inaccesibile

Afișe electorale cu candidații pentru alegerile locale la Primăria Capitalei

Inquam Photos / Octav Ganea

Politicile de stânga au dus rareori la scăderi de prețuri. În teorie, multe sună bine. În practică, unele duc la anomalii grave și ascund efecte care impactează major consumatorii și industriile.

Am văzut-o săptămâna trecută pe candidata SENS la funcția de primar al Bucureștiului, vorbind cald, zâmbitor, cu încredere despre niște măsuri care dacă ar fi luate în capitală, ar face orașul mai accesibil pentru tineri:

- dezvoltatorii imobiliari să cedeze 10% din apartamentele construite, pentru a fi integrate în patrimoniul local public și distribuite apoi ca locuințe către cei care nu-și permit chiriile și prețurile pieței.

Întrebare: cine credeți că va achita aceste apartamente ale unui nou RAPPS al Bucureștiului? Cei care muncesc, au job, au venituri dintr-o sursă sau din mai multe surse, își iau un credit ipotecar, achită 30 de ani rate și dobânzi. Ei vor plăti și cote parte din apartamentele pe care le-ar lua primăria. Un apartament într-un cartier rezidențial nu va costa 150.000 de euro, ci 150.000 de euro+ o parte din prețul celor cedate Primăriei Generale București. Care este efectul? Apartamente mai scumpe, chirii mai mari. Deci de fapt am avea un București mai inaccesibil.

- dezvoltatorii să facă toate utilitățile și apoi să le cedeze Primăriei / Consiliului.

Întrebare: Cine credeți că va plăti direct și indirect aceste utilități din afara apartamentului și blocului? Tot cel care se împrumută cu credit, pentru că din banii lui vor fi acoperite costurile, ca apoi infrastructura să fie cedată autorității locale. Ce va provoca asta? Un București mai inaccesibil. Deci la apartamentul de 150.000 de euro de acum, se vor adăuga cotele din cele cedate patrimoniului local și costul cu utilitățile cedare primăriei. Bune măsuri.

- să aducem în București turiști cu milioanele, precum celelalte capitale. Super plan. În timp ce celelalte orașe mari nu știu cum să reducă numărul de turiști care sufocă traiul în comunități, noi ne propunem să facem invers. 

Întrebare: La ce au dus explozia numărului de turiști și turismul de masă, făcut fără cap? Au provocat scoaterea masivă a apartamentelor și caselor de pe piața închirierilor pe termen mediu și lung și înrolarea pe platformele Booking și AirBnb. Dublări, triplări ale chiriilor, orașe cu adevărat mai inaccesibile. Orașele afectate au suferit distorsiuni grave, de la investiții majore anulate, la creșteri de prețuri pentru toate produsele și serviciile- cu alte cuvinte, viața a devenit atât de scumpă, încât e descurajant să deschizi o fabrică sau să aduci tineri din alte orașe să-i angajezi, pentru că ei nu și-ar permite nici să cumpere, nici să închirieze. Un superb plan de stânga. Creșterea turismului ar trebui să se facă strategic, cu cap, încurajate anumite nișe care să nu ducă la scăparea lucrurilor de sub control.

___

Una dintre cele mai perverse măsuri de stânga care se întoarce ca bumerangul în capul „beneficiarilor” este mărirea artificială a salariului / venitului minim pe economie fără o corelare cu productivitatea- din pix, pentru că așa zice partidul.

O creștere a salariilor impusă de guverne duce inevitabil la creșterea prețurilor pentru toate produsele și serviciile. Cine achită aceste creșteri? Tocmai cei care „se bucură” de indexarea lefurilor. De ce? Cresc prețurile la pâine, lapte, cafea, croissante, haine, restaurante, curățenie.

Aparent, ai mai mulți bani în buzunare. În fapt, ai de multe ori mult mai puțini, pentru că mergi la magazin și ieși cu sacoșa mai goală decât în vremurile când aveai mai puțini bani în cont. Straniu? Nu, e simplă economie.

Fără dubii, cei vulnerabili trebuie susținuți să-și achite facturile, să-și permită curentul din becuri și prize, să mănânce, să-și trimită copiii la școală și să ajungă la doctor.

Munca rămâne cea mai bună formă de protecție socială.

Investițiile masive în educație și facilitatea accesului la serviciile de sănătate rămân cele mai bune politici pentru dezvoltarea a unei societăți.

Intervențiile în economie, în industrii, măsurile de la centru spre periferie, suprareglementarea- toate acestea creează numai efecte adverse. Sună bine, dar fac mult rău.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • andrei andrei check icon
    de ce sens e criticat moderat si pas cu pas, dar cand simion zicea de case la 35k euro era luat in ras? de ce acest dublu standard?
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Evident, dar cum extrema stânga este cam tot pe acolo dacă nu chiar mai bătută în cap decât martorii lui guru, erau de așteptat astfel de inepții care sunt trecute tot la marketing electoral.
    Pe de altă parte nu înțeleg de ce Bucureștiul trebuie să fie accesibil tuturor? Nu mai sunt și alte orașe? De ce trebuie oricine să își permită să locuiască în București?
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult