Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Polițist, Colectiv

polițist, Colectiv

Am privit câteva minute înregistrarea tragediei de la Colectiv la puţin timp după ce ieşisem dintr-o secţie de poliţie de lângă Timişoara. Unde stătusem doar câteva minute fiindcă domnul poliţist pe care îl căutam ni se spusese că era la domnul procuror. Iar colegul său ştia de plângerea penală pe care o facuserăm în urmă cu doi ani, însă nu putea să ne spună personal că nu se făcuse nimic în răstimpul acesta. Ne-a îndemnat de pe trepte să îl sunăm pe colegul său a doua zi. Se grăbea să plece, era 13.30, probabil îl aştepta soţia la prânz. Viaţa la ţară are farmecul ei, iar mesele în familie sunt parte a acestei existenţe tihnite… A încuiat şi a plecat, lăsând deschise câteva ferestre: dar ce hoţ ar intra tocmai în sediul poliţiei?...

Pe acel domn poliţist l-am văzut în mai multe ipostaze în acel film grotesc: era când un pompier care se mişca haotic, când poliţist cu haina stând să plesnească peste burta imensă şi care dădea din mâini ca un cimpanzeu cu spatele la tinerii care se zbăteau să trăiască, când jandarm care nu ştia care era misiunea lui acolo. Dar puteam să jur că era şi generalul Oprea, venit la o fotografie cu morţi: avea aceeaşi privire tâmpă şi ticuri bune de personajele lui Tarantino. Chiar şi dedicatul domn Arafat, medicul care ajută atât de bine victimele la televizor sau telefon…

Haosul în care trăim, pe care îl cultivă instituţiile statului populate de slugi la partid sau la interlopi, îl vedem doar atunci când ne găsim în situaţii limită în care aceşti nevolnici sunt chemaţi să îşi facă datoria. Atunci vedem cum se plimbă printre cei care se zvârcolesc de durere de parcă s-ar găsi la raionul de murături dintr-un supermarket. Cine sunt aceia care îi deranjează în toiul nopţii, cine suntem noi care le adresăm o petiţie sau o întrebare? Ori, mai rău, ne găsim să sunăm la 112 şi nu lăsăm criminalii să-şi facă treaba în linişte? Ei există numai pentru a-şi servi familiile, rubedeniile, tovarăşii din partid sau infractorii din a căror pradă pot ciupi. Nişte fiinţe amorfe, pierdute în negura dinainte de apariţia lui homo sapiens.

Privind imaginile din faţa acelui club al groazei am înţeles, în sfârşit, de ce am apărut în istorie ca state nevolnice, la cheremul vecinilor puternici, pe când restul Europei terminase deja Evul mediu şi se bucura de luminile Renaşterii. De ce singurul război pe care l-am câştigat, în 1913, împotriva Bulgariei, a însemnat mii de victime din rândul armatei noastre, dar nu morţi aduse de duşman, ci de holera ajutată de lipsa noastră crasă de igienă. Dacă aş privi imagini de acum un veac, probabil l-aş vedea printre comandanţi şi pe poliţistul meu de azi, pe domnul Arafat, pe domnul Bănicioiu arătând soldaţilor să-şi sape latrinele în preajma fântânilor de unde îşi luau apa. Adevărul e că nu am reprezentat niciodată un stat, suntem o gloată de indivizi care ajung, implacabil, să fie conduşi de cei mai răi dintre ei.

Avem uniforme copiate după cele din Europa civilizată, instituţii pentru care au fost copiate legi şi norme tot de acolo şi pe care nimeni nu vrea să le citească, darmite să le înţeleagă, am copiat tot ceea ce ne-ar trebui să avem un stat. România e o ţară copiată care eşuează de fiecare dată când trebuie să facă ceva. Poate asta e şi binecuvântarea noastră: nu vom putea face altora rău fiindcă nu vom porni vreodată un război sau o mare schimbare. Singurii care suferim suntem noi, cei care încă nu am înţeles că putem scăpa şi încă visăm că mâine va fi mai bine. Dar până mâine e o altă noapte şi, de se va întâmpla să se cutremure pământul ori să ne ia foc casa, cine ne va ajuta?

Să ne rugăm înainte de a ne culca şi să aprindem, mai bine, o lumânare… Pentru sufletul nostru.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • România este o tara sufocata de corupție, incompetenta și prostie în care se moare din cauza corupției, incompetentei și prostiei. Din păcate sunt oameni care în loc sa vadă aceste lucruri și sa le taxeze prin vot încă mai zic ceva de genul "O fi făcut și copilul ceva". Suntem exact în situația din '89 când Partidul avea incompetenți și corupți la toate nivelurile. Nu s-a schimbat absolut nimic. Ba dimpotrivă. Și sunt oameni care încă dau credit PSD-ului. Trist. Din păcate se va continua sa se moara din cauza incompetentei, corupției și prostiei.
    • Like 0
  • Foarte bun articolul, de actualitate inca, avem un stat impotent, si autoritati care doar mimeaza ca isi fac treaba, pe bani multi, fara responsabilitati si empatie fata de noi cei multi si prosti....
    • Like 0
  • IC Tosca IC Tosca check icon
    "....Poftiti, intrati, intrati si cumparati avem di tati..." ( Planeta Moldova ) Avem Harafati ce transporta constipati, comunitari pe trei sferturi cocalari, politisti, pe jumate' valutisti, danjarmi dau cu bata in bostani, senatori mai cu totii infractori, 'lamentari, niste jeguri cu multi bani, judecatori cu card de la infractori, ANAF-el pentru babe cu patrunjel, pensionari speciali antigravitationali...avem di tati...vai di plua noastra ( vorba lui Tetelu ) Numai legi drepte, clare, fara interpretatri si subterfugii pentru "pirati" nu avem...Adrian Stepan, ai mare dreptate...( Romania, tara fanariota...otaviti fantanile si ardeti holdele...ca sa moara dujmanu' meu de suparare )
    • Like 0
  • John check icon
    Un asemenea limbaj batjocoritor cu siguranta nu ajuta la ceva dle Stepan, nu face decat sa inraiasca oamenii. Ceea ce duce la lipsa de compasiune si de a forma oameni/autoritati care sa puna suflet in serviciu. Asa ca va recomand sa incepeti schimbarea cu dvs, asta daca vreti sa traiti intr-o lume mai buna.

    "era când un pompier care se mişca haotic, când poliţist cu haina stând să plesnească peste burta imensă şi care dădea din mâini ca un cimpanzeu cu spatele la tinerii care se zbăteau să trăiască, când jandarm care nu ştia care era misiunea lui acolo."
    • Like 0
  • Crabu check icon
    Mi-a placut articolul. Usor de parcurs, simplu si la obiect.
    Felicitari!
    • Like 1
  • Trista, corupta si fara de speranta tara, plina de clovni burtosi aroganti si bine platiti a caror incompetenta ucide...tot acest circ sinistru platit cu bani grei si uneori cu viata de contribuabilii spectatori manipulati grosolan de mass-media detinuta de mogulii cu imunitate la o justitie care abia mai respira.
    • Like 4


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult