Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Povestea din spatele celei mai bune porții de mâncare pe care nu am apucat să o gust

Luni, 4 decembrie 2023, am luat prânzul într-un loc special, împreună cu 17 copii.

Nu am fost în oraș, ca de obicei, ci am ieșit la propriu din București, în județul Ialomița, la aproape o oră de mers cu mașina.

Clopoțelul a sunat sfârșitul orelor la ora 11:45 și am văzut cum își spun „la revedere”, în fiecare zi, elevii și învățătorii de la școala din comuna Drăgoești. Copiii stau răbdători la rând să-și îmbrățișeze dascălii. Dacă unul dintre ei simte nevoia să mai zăbovească câteva clipe în brațele „doamnei”, nimeni nu-l zorește sau respinge. Deși orele „oficiale” s-au terminat, niciunul nu pleacă acasă.

Au făcut o pauză scurtă, au mers la baie, s-au spălat pe mâini, apoi s-au așezat din nou în bănci. Pe masă îi așteaptă câte o caserolă cu mâncare caldă, două felii de pâine și un fruct.

Luni, când m-au primit în băncile lor, au avut cașcaval pane cu cartofi prăjiți și un măr. Pentru că Andrei și Cristi și-au terminat porțiile în câteva minute, au împărțit-o frățește pe a mea.

A fost cea mai bună mâncare pe care nu am apucat să o gust. Iar în 4 decembrie oamenii din Drăgoești mi-au predat printre cele mai valoroase lecții din ultimii ani. 

Spun că mâncarea e alta în fiecare zi - paste cu brânză, pizza, orez cu pui, legume cu carne.

La final, și-au dus caserolele pe hol, într-un sac de gunoi, s-au spălat din nou pe mâini și s-au întors la locurile lor. Mai târziu, aveam să aflu de la Ștefania că ea nu a aruncat cutia - a mâncat numai jumătate din porție și a păstrat restul ca să-i ducă mamei.

Încă două ore de exerciții la tablă și apoi și-au rezolvat temele pe care ar fi trebuit să le facă acasă.

Sunt 33 de școlari de clasele I-IV în școala din Drăgoești. Au primit pâine, apoi mâine, supravegheați de un cadru didactic.

1.500 elevi din România (28 de centre din 24 de școli) primesc zilnic Pâine și Mâine. Sunt înscriși în programul desfășurat de World Vision România în județele Călărași, Ialomița, Vâlcea, Vaslui, Cluj și Dolj.

Cel mai mare susținător al programului, încă de la lansare, este Lidl România. S-au alăturat și alte companii, iar numărul elevilor care primesc Pâine și Mâine crește de la un an la altul.

În 2023, am ales și eu să susțin această cauză. Voi cumpăra toate cadourile pentru copii de la Lidl, fiindcă știu că aici pentru fiecare jucărie vândută 1 leu va ajunge la cei care le pun de mâncare pe mese elevilor. Aveți toate detaliile campaniei care se termină în ultimele zile din an, aici- vă recomand să citiți și să faceți ca mine, dacă așa simțiți.

Steluța vrea să fie educatoare

Steluța este fata din rândul de la fereastră, prima bancă, locul din stânga.

Răspunde fără să clipească: „Vreau să mă fac învățătoare pentru că îmi plac copiii”. Îmi povestește apoi că sunt patru copii în casă - fratele de 14 ani învață la școala gimnazială din Roșiori, sora de 12 ani la fel. Steluța are 10 ani și e în clasa a IV-a la Drăgoești. Mezina familiei are 4 ani și jumătate, vine la grădiniță în fiecare zi. Dimineața, la ora 7:25, Steluța merge jumătate de oră pe jos până la școală, indiferent de vreme.

Colegii ei spun că vor să devină polițiști, pompieri, doctori, profesori, motocicliști, mecanici auto, piloți de avion sau Formula 1 sau fotbaliști.

Când te uiți în bănci din fața clasei, realizezi că acești copii trebuie să primească măcar o șansă. 

La fel de bine, noi, cei din prezent, ar trebui să ne dăm azi o șansă tot nouă, dar celor din viitor. Pentru că acești școlari ar putea să fie chirurgii care ne vor opera sau profesorii care le vor preda nepoților noștri.

Astăzi, pentru unii dintre ei, nu puțini, mâncarea caldă de la școală este singura masă consistentă de peste zi. Dacă nu ar rămâne pentru lecții remediale și nu și-ar face temele la școală după ce iau prânzul, nu ar avea cum să le facă acasă, pentru că nu au condiții.

Socoteala din clădirea corporatistă nu se potrivește cu realitatea de la sat

Am plecat spre școala din Ialomița cu o mie de întrebări și păreri preconcepute. Mi-am imaginat că voi găsi niște copii monosilabici, triști, care nu au puterea, încrederea și cunoștințele să închege o conversație chiar și despre lucruri banale. Anticipam că mă voi întâlni în băncile școlii din Drăgoești definiția analfabetismului funcțional - consecința sărăciei - despre care se vorbește atât de mult zilele acestea, după rezultatele obținute de țara noastră la testele PISA, pe care le găsiți aici. Unul dintre cele mai mari pericole legate de viitor - România este pe primele locuri în lume la decalajul de performanță între elevi, raportat la statutul socio-economic, spune World Vision.


Am fost plăcut surprins să constat că susținuți, hrăniți și ținuți un timp suplimentar la școală, copiii capătă acea dezinvoltură a celor stăpâni pe ei și forțele lor. Rezolvă exercițiile rapid, au informații, știu să jongleze cu cunoștințele acumulate.

Marea provocare a școlilor din mediile defavorizate are un nume: „simultaneitate”

Pe rândul din mijloc, Ionuț învață la matematică „Înmulțirea cu 5”, iar la limba română „Cuvinte cu sens opus și asemănător”. În aceeași sală, pe rândul de la fereastră, Steluța (despre care vă povesteam mai devreme) scrie la matematică „Adunări și scăderi până la 1.000.000”. Mai devreme, a făcut exercițiile la limba română, unde li se predă „Verbul”.

Ionuț și Steluța sunt colegi de sală, dar nu sunt colegi de clasă. Ionuț e în a II-a, Steluța în a IV-a.

Laura, Lică, Luca, în încăperea alăturată, bobocii de clasa I (11 la număr) au ajuns la litera L mare de mână.

Cei de clasa a III-a (6 în total) buchisesc „Adunarea numerelor naturale de la 0 la 10.000, cu trecere peste ordinul unităților”.

Efortul cadrelor didactice de a lucra simultan cu elevi din ani diferiți este unul greu de imaginat. Indiferent de modul în care optimizează orarul, calendarele, orele și lecțiile, toată lumea iese pe minus. Tocmai de aceea, programul Pâine și Mâine, care le oferă elevilor o masă după programul formal și apoi 2 ore pentru recuperare și teme este vital pentru comunități și viitorul acestor copii.

Cristina are 37 de ani și are dublă specializare: învățământ primar și preșcolar. Face naveta de la Urziceni, câte o oră dus-întors zilnic. Dimineața lucrează cu preșcolari, la grădiniță, iar după prânz îi ajută pe copii să-și facă temele în programul Pâine și Mâine (în fotografie, lucrarea colectivă a copiilor de la clasa I și a III-a de Ziua Națională - steagul României).

„Dacă cei de clasa I au ora de matematică, cei din a III-a au lucru manual, ca să pot lucra cu cei mici, să le pot explica lecțiile și exercițiile. Nu este deloc ușor. Nu poți să le predai împărțirile până la o sută celor de-a III-a și adunările sau scăderile celor de la clasa I. Cu toate acestea, sunt copii care reușesc să țină pasul, susținuți permanent. Chiar vorbeam zilele trecute cu o colegă de la școala gimnazială din Roșiori, copiii care au plecat de la Drăgoești și sunt acum în casa a cincea se descurcă bine. Încercăm să nu lăsăm niciun copil în urmă. Ei tot ce știu, tot ce învață iau de la școală. Sunt mulți care vor să învețe, dar acasă nu au pe cine întreba.”, spune Cristina Csiki.

Cristina mi-a dezvăluit în timpul discuțiilor că s-a oferit să meargă personal să-i ia pe elevi la școală, dacă părinții spuneau că nu are cine să-i aducă. Unii copii, când simt mirosul de mâncare, nu mai reușesc să se concentreze la nimic de foame și nu pot continua ora „S-a întâmplat să scurtăm puțin ora, luăm pauză, ne spălăm pe mâini și luăm masa”.

De la 8 la 11.45 este educatoare la grădiniță, are 22 de copii, dintre care 17 vin constant, în fiecare zi. „Știți ce-am făcut? M-am urcat în mașină și am luat stradă cu stradă, am făcut muncă de detectiv, cu ajutorul părinților am identificat copiii mai mari de 2 ani și jumătate. Ce-a fost pentru anul acesta i-am cam înscris pe toți. Eu când îi văd prin sat, îi întreb - Tu al cui ești, în ce an ești născut, câți ani ai? Părinților le spun: Nu vă costă nimic să-i înscrieți la grădiniță”.

„Sunt copii care au ambiție, își doresc să ajungă mai departe. Chiar așa s-au exprimat, că vor să plece de aici, din mediul acesta. Cu învățământul în sistem simultan trebuie, practic, să împarți ora în două materii. Nu e imposibil, este foarte greu. Încerc să intru în sufletul lor. Când copiii au drag de cadrul didactic, învață ca să nu dezamăgească”, dezvăluie Dumitru Corina Dana, învățătoare la clasele a II-a și a IV-a (în sistem simultan).

„Sunt elevi la clasa a II-a care sunt la nivelul clasei întâi. Recuperăm și încercăm să-i aducem la zi în orele suplimentare. În fiecare an, de Crăciun, încercăm să le facem o bucurie. Copiii aceștia au nevoie de șanse, au potențial”, spune Valentina Dobre, care este profesor de învățământ preșcolar cu dublă specializare.

Pâine și Mâine este foarte important, pentru că-i supraveghem îndeaproape. Avem copii care au terminat facultatea, un fost elev este absolvent de facultate în Marea Britanie, lucrează la o corporație mare din domeniul alimentar. Astfel de programe ar trebui extinse la nivel național, copiii trebuie să primească de mâncare și să aibă cu cine să-și facă temele”, crede Iuliana Tentea, învățătoare și secundar suplinitor limba franceză.

„Copiii au nevoie de ajutor, au emoții, au stări, părinții și profesorii trebuie să le știe. Un copil într-o zi plângea la ore, l-am întrebat ce s-a întâmplat- Tata a fărâmat bucătăria. S-a supărat și a fărâmat tot. Astfel de elevi trebuie să fie consiliați. Avem familie cu cinci copii crescuți numai de mamă, tatăl este în închisoare. Toți trebuie ajutați, mai ales după școala primară, când intră în gimnaziu și liceu- la aceste vârste există riscul cel mai mare să se piardă”, explică Anișoara Fătu, coordonatorul programului din școala gimnazială Roșiori.

Pâine și Mâine, început în 2016, înregistrează rezultate spectaculoase și palpabile. 85% dintre copii beneficiari și-au îmbunătățit rezultatele la Matematică, 82% și-au îmbunătățit rezultatele la limba română, iar prezența la cursuri a crescut în unele comunități și cu 40%.

Managerul proiectului Pâine și Mâine, Victoria Dumitru (World Vision) expune viziunea pe termen lung a fundației asupra a ceea ce înseamnă impactul unor astfel de programe. „Când a început, Pâine și Mâine a fost susținut exclusiv de către Lidl România. Treptat, în finanțare au fost implicați și alți parteneri prin campanii de redirecționare a impozitului pe venit de la companii și persoane fizice.”

„Astăzi, vinerea nu mai este despre o masă caldă adusă la școală, este ziua în care părinții trebuie să participe și să le asigure copiilor pachețelul cu masa de prânz. De asemenea, primăriile sunt încurajate cofinanțeze cu un procent de 10%. Avem programe de mentorat pentru cadrele didactice. Am pus la punct un sistem de granturi, școlile învață să aplice pentru finanțări, să se dezvolte și să-și gândească bugetele în mod sustenabil. Peste tot însă te izbești de situații foarte provocatoare, comunitățile sunt eterogene- copii din familii cu probleme sociale serioase. Sunt mulți copii care ar avea nevoie de suport psihologic. Este însă foarte provocator să convingi un psiholog să meargă cu mașina o oră sau două, ca să stea de vorbă cu copiii și adulții din mediul rural”, spune Victoria Dumitru.

În săptămâna care urmează, vă voi dezvălui câteva povești ale copiilor și profesorilor din Călărași. Acolo, pentru a putea face față problemelor cu care se confruntă elevii, profesorii înrolați în programul Pâine și Mâine se apucă de studiat psihologia la facultate. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult