Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Povestea unui viral. Șerban Pavlu: Eu simt total lucrurile pe care le spun!

Șerban Pavlu - FB

POVESTEA UNUI VIRAL. „Eu ce pot să le zic copiilor mei dacă peste zece ani mă întreabă: alo, tata, tu ce-ai făcut când Dragnea a spus că pe el şi dacă-l condamnă nu se pune?

Cum, tată, ce-am făcut? Am făcut mişto, am făcut meme pe Facebook, am făcut un mişto de ne-am căcat pe noi de râs.

Un mesaj simplu, puternic, într-un clip cinematografic, rostit de actorul Șerban Pavlu

Eu simt total lucrurile pe care le rostesc acolo!", spune actorul Șerban Pavlu, pentru Paginademedia.ro. "Este un protest făcut cu armele profesiei mele", continuă el.

Șerban Pavlu povestește pentru Paginademedia.ro cum a venit ideea clipului.

"Textul a fost scris de Radu Muntean. El a fost cel care mi l-a propus. Eu mi-am folosit arta mea pentru a transmite acest mesaj, cu care sunt de acord. Nu a fost nimic comandat.

Am fost uimit să văd, în echipa care s-a ocupat de clip, oameni care simt la fel ca mine. Am fost mai mult decât încântat să produc acest film", spune actorul.

Despre limbaj:

"Dacă, pe alocuri, limbajul este brutal, este pentru că suntem într-o situație care a ajuns într-un punct critic. Cu politețe, se poate pierde teren. De aceea e un mesaj aproape disperat", spune Șerban Pavlu pentru Paginademedia.ro.

Clipul a fost realizat de Radu Muntean (regizor) și de Tudor Lucaciu (imagine).

Șerban Pavlu, pentru Paginademedia.ro:

"Eu credeam că va veni Tudor Lucaciu cu o cameră, filmăm ceva repede și gata! Nefiind nimeni plătit pentru asta, credeam că așa va fi. Dar a fost o filmare în toată regula, cu o echipă întreagă. Dar a fost totul profesionist făcut."

"Pentru mine, a fost o confirmare a unui lucru care se întâmplă, cu mulți oameni, din generații diferite, care gândesc la fel. Cu oameni care se simt furați, și asta de 30 de ani, așa cum simt și eu,", a mai declarat actorul.

Citiți continuarea pe Pagina de Media.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • am discutat cu niste rude mai in varsta. Printre altele le-am zis ca singurul cadou pe care ni l-am dori e sa voteze, si sa voteze pt copiii lor, pana nu pleaca si ei din tzara. Prima discutie politica din care am iesit fara aratat cu degetul la altii si fara certuri sau argumente dure.
    Mi-ar placea ca mai multi batrani, mai multi tineri care nu vor sa voteze, sa voteze ca pe un cadou celor mici, viitorului nostru.
    • Like 1


Îți recomandăm

Inteligenta artificiala matematica / sursa foto: Profimedia

Am vrut să aflu dacă supărarea matematicienilor vine dintr-un fel de invidie profesională sau avertismentul lor despre cum AI-ul riscă să denatureze ireversibil câmpul matematicii este valid. Ce am descoperit este relevant pentru noi toți, indiferent dacă mai știm sau nu să rezolvăm integralele din liceu.

Citește mai mult

Femei cartofi prajiti / sursa foto: Profimedia

Unii oameni se gândesc la mâncare doar atunci când le este foame. Pentru alții, însă, acest gând revine aproape constant: „Ce mănânc? Ce mai gust? Poate ceva dulce?”. Nu este vorba despre lipsă de voință sau de autocontrol, ci despre ceea ce specialiștii numesc Food Noise („zgomot alimentar”).

Citește mai mult

Amintire din comunism / sursa foto: Profimedia

Când eram „mică” (adică până a ajuns și pe la noi democrația, nițel contorsionată, probabil de la transport), aveam o vecină și prietenă a cărei mamă era librar. Librăria era, foarte convenabil, chiar în drumul meu spre școală, ceea ce însemna că treceam pe acolo mult mai des decât ar fi fost necesar pentru un copil care, teoretic, nu avea nimic de cumpărat.

Citește mai mult