Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Poze porno cu primari

Primarul Pandele, unul dintre marile spirite ale Câmpiei Bărăganului, a fost nevoit, ca să poată transmite mulțimii mesajele sale despre educație, să-și ridice nivelul creierului cu aproximativ 1 m, urcându-se cu picioarele pe catedră.

Nepăsarea față de valorile intelectuale, tot mai acută pe teritoriul României, a atins culmea în curtea școlii din Voluntari. În loc să facă liniște de să se audă cum rod șobolanii prin Ilfov, 2000 de părinți, profesori și elevi au continuat să sporovăiască, în vreme ce edilul consort al Bucureștiului încerca să le fecundeze mințile cu viziunea sa aspiro-inspirațională. 

„Duceți părinții de mână, cu rândul, înăuntru”, a dorit să le comunice domnul Pandele domnilor profesori, „ca să știe ce școală boboc le-am ctitorit la început de an, eu, primarele Pandele. Să țină minte asta până-n primăvară, când s-or vedea stricăciunile făcute de odraslele lor”.

E limpede că Voluntariul nu-l merită pe domnul Pandele. E de asemenea vizibilă, în imaginea marelui om suit pe catedră ca pe soclu, sugestia statuii pe care voluntărenii i-o datorează cât încă îl mai au în viață. Până vor înțelege asta, subsemnatul propun ca o dată pe săptămână, în loc de dirigenție (nici nu știu dacă mai există așa ceva), să vină la oră domnul Pandele, omul cu două doctorate și doi crieri, să se urce pe catedră și să le vorbească elevilor și profesorului trecut în bancă.

Așa cred că va deveni școala din Voluntari pepiniera noii clase politice din România, pe care o așteptăm cu toții de atâta vreme. 

În timp ce primarul din Voluntari se cocoța pe catedră, ca să-și transmită mesajul, primarul din Sf. Gheorghe, Antal Arpad, i-a pus în brațe ambasadorului american la București, Hans Klemm, steagul Ținutului Secuiesc și s-au tras în poză, ca să transmită mesajul că Statele Unite îi susțin pe separatiștii din secuime. Pe unii poza i-a uluit, pe subsemnatul nu, întrucât, după ce l-am văzut pe mr. Klemm făcând hodoronc-tronc un selfie promoțional cu hoitul politic în putrefacție pe nume Vali Zgonea, orice era posibil. Vă rog să nu-l bănuiți pe Excelența Sa Klemm că ar susține extremismul sau alt ism. Este genul de diplomat care nu va ști exact până la sfârșitul mandatului dacă în Munții Carpați trăiește șarpele boa. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult