Judecătorul CCR, Augustin Zegrean, despre abuzul în serviciu, la News.ro: „Ar fi timpul să luăm o decizie, nu cred că mai avem motive să amânăm”

Miercuri, 15 iunie, Curtea Constituțională a României este așteptată să ia o decizie cu privire la dezincriminarea abuzului în serviciu. „Ar fi timpul să luăm o decizie, nu cred că mai avem motive să amânăm. Am amânat la ultimul termen pentru a cere nişte documente de la Parchetul General. Le-am primit, sigur, nu pot să spun astăzi că vom decide neapărat miercuri, sunt condiţiile îndeplinite pentru a ne decide, dar poate că ne vin şi alte idei”, a declarat Zegrean într-un interviu acordat agenției News.ro.

Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a spus într-un interviu pentru Republica.ro că 42% dintre dosarele aflate în lucru la Direcția Națională Anticorupție au ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu. 

În total este vorba de 3.200 de dosare, care potrivit acesteia, vor fi închise în cazul în care CCR va dezincrimina această infracțiune.

Vă prezentăm pe larg interviul acordat de judecătorul Curții Constituționale, Augustin Zegrean, agenției News.ro.

Reporter: Domnule Zegrean, care a fost cea mai disputată decizie a Curţii Constituţionale din ultimii 9 ani?

Augustin Zegrean: Au fost multe decizii disputate la noi.Dezbaterile durează mult mai mult decât şedinţa publică. O parte din şedinţă este publică, când vine omul acolo şi îşi susţine excepţia, şedinţă care durează de regulă o oră şi jumătate, două ore şi dezbaterile durează patru, cinci sau chiar câteva zile.

Discuţii îndelungi am avut cu ocazia deciziei când s-au tăiat salariile, a fost o decizie foarte disputată. Atunci se propusese şi reducerea pensiilor cu 15%, şi am oprit acea decizie şi am declarat-o neconstituţională.

La partea cu salariile au fost discuţii îndelungate. A fost prima şedinţa pe care am condus-o ca preşedinte. A fost o decizie grea şi pentru noi. Lumea ne-a criticat şi încă ne critică. Şi nouă ni s-au tăiat salariile cu 25% atunci, nu numai la alţii. Am fost puşi în situaţia de a ne tăia salariile noastre. Argumentele au fost atât de puternice în favoarea măsurii încât n-am putut, şi se pare că a fost o decizie corectă, pentru că era criză economică şi cei care n-au făcut asta, alte ţări, au făcut-o după, în condiţii mult mai dramatice. Şi sunt multe ţări care au ajuns în situaţii grele, Grecia, Spania, Portugalia şi altele.

Reporter: Deci, sunteţi împăcat cu decizia luată.

Augustin Zegrean: Nu-mi pare bine că am luat-o, dar se pare că nu exista altă soluţie la vremea respectivă şi asta a fost confirmat în timp, de politicieni şi de alţi oameni care au spus că, dacă nu făcea aşa, nu era în regulă.

O altă decizie foarte dezbătută, decizia cu suspendarea preşedintelui, din 2012. O lună am tot judecat, pentru că zilnic modificau legile.  Zilnic se dădeau ordonanţe de modificare a legislaţiei şi zilnic eram sesizaţi, şi zilnic judecam, toată perioada aceea a fost o perioada dramatică pentru noi. Şi acuma îmi tot spun că am nesocotit votul. N-am nesocotit votul. A fost greu, foarte greu să declarăm referendumul nevalid, dară dacă aşa scria la lege? La lege scria că trebuie să voteze „Pentru” jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor cu drept de vot. Şi s-a votat 46,23 la sută. Dacă votam altfel, dacă validam referendumul, puteam să fim traşi la răspundere.  Pentru că 46 nu-i 50. Niciodată. A fost o lună dezbatere permanentă. Ţin minte că ne-au trimis propunerea de suspendare a preşedintelui şi ne-au dat termen pentru aviz 24 de ore. De azi, de la 2.00, până mâine la 2.00. A trebuit să ne încadrăm în termenul ăla. Am dezbătut şi am dezbătut până am adoptat un aviz pe care l-am trimis. Avizul era de nesuspendare, şi totuşi l-au suspendat. Dacă ştiam că nu ţin seama de avizul pe care noi îl dăm, nu ne băteam capul cu el.

Reporter: Cât la sută din orice decizie a Curţii Constituţionale este politică, având în vedere că membrii Curţii sunt numiţi politic?

Augustin Zegrean: Dacă luaţi aşa, 100% este politică, pentru că toţi suntem numiţi politic. În toată Europa, judecătorii Curţilor Constituţionale sunt la fel numiţi. Cu mici variaţiuni, dar sunt numiţi fie de parlament, fie de preşedinte, fie de rege, fie de guvern, sau trei de acolo, trei de acolo...În general sunt nouă judecători la Curtea Constituţională. Numai Ungaria are 15, pentru că domnul Orban, când a venit prim-ministru, ca să-şi asigure majoritatea în Curte, a mărit numărul judecătorilor de la 9 la 15. Şi prima decizie pe care au dat-o a fost o decizie împotriva lui Orban.

Uităm de politică, să ştiţi...Nu ţinem seama de politică, cel puţin în dezbateri, în măsura în care poţi să te desprinzi de o idee. Unii dintre noi chiar au făcut politică, nu doar au fost numiţi politic. Eu am fost senator şi deputat PD. În măsură în care poţi să te desprinzi de asta, poţi să fi independent. În lumea asta a constituţionaliştilor se spune că singură obligaţie pe care o ai faţă de cel care te-a numit este aceea de ingratitudine. Unii pot să se desprindă, alţii nu pot. Vă rog să mă credeţi, în Germania, unde nimeni nu pune la îndoială probitatea morală a Curţii Constituţionale - practic deciziile lor conduc Europa în unele situaţii -, ei sunt membri de partid în timp ce sunt judecători la Curte.

Reporter: Asta ar mai lipsi...

Augustin Zegrean: Nu au interdicţie de a fi membru de partid şi mi-au spus că se urmăreşte echilibrul politic. Cam ce-i la Parlament, cam acelaşi lucru este şi la Curte. Şi când au avut un partid mai mic aliat la guvernare, a primit şi ăla un loc de judecător la Curtea Constituţională. Nu ştiu câţi dintre ei sunt membri de partid, dar pot să fie şi sunt. Dar nu aşa se pune problema, nu se pune problema politic. Noi am încercat şi cred că şi am dovedit lucrul asta, să echilibrăm lucrurile. Eu sunt unul dintre autorii Constituţiei, am fost în echipa care a scris Constituţia. Normal că ţin la ea şi că vreau să se respecte şi legislaţia să se facă aşa. Mulţi dintre colegii mei de acum din Curte nu au făcut politică. Sunt profesori universitari sau din alte domenii, dar nu au făcut politică.

Reporter: Cum v-aţi caracteriza mandatul?

Augustin Zegrean: Un mandat foarte greu, a fost poate cea mai grea perioadă de la înfiinţarea Curţii Constituţionale, pentru că în perioada asta s-au modificat toate Codurile. Este Codul civil, Codul penal, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, Codul fiscal. E vorba de vreo 20.000 de articole de lege care au trebuit asimilate în primul rând de jurişti, de judecători, de populaţie, de administraţie şi de noi, şi să le punem de acord cu Constituţia. Avem în ultima vreme rată de admitere mult mai mare. Am ajuns la 3,5 - 3,7% admiteri. Este mult, pentru că avem 2.000 de dosare pe an. Socotiţi cât reprezintă 3% şi vedeţi că este foarte mult. Activitatea noastră nu este numai ceea ce se vede, ce se dă la televizor, că judecăm pe nu ştiu care, pe legea fumatului, pe legea câinilor. Anul ăsta avem deja înregistrate 1.085 de dosare pe excepţii de neconstituţionalitate. Deci lumea apelează la noi şi trebuie să găsim soluţii corecte de fiecare dată. Încercăm, ne străduim, totdeauna plecăm cu gândul să găsim soluţia cea mai bună, nu întotdeauna reuşim. Pentru că dreptul este imens, dreptul nu este o joacă.

Codurile au pus multe probleme. Uitaţi-va la Codul de proocedură penală. Peste 50 de decizii de admitere pe articole, nu pe întregul cod. La Codul penal, la fel, la Codul civil, mai puţin, pentru că el nu se aplică efectiv. Şi acolo vor apare probleme. Au apărut probleme şi în Codul fiscal, deşi acesta este recent.

S-a schimbat legea falimentului, am avut multe-multe decizii, plus că am avut un referendum de suspendare a preşedintelui, am avut referendum prin care s-a cerut Parlament unicameral, toate referendumurile naţionale sunt supravegheate de Curtea Constituţională. La referendum, nu noi stabilim rezultatul. Noi doar în validăm, rezultatul îl stabileşte Biroul Electoral Central. Nu noi am stabilit nici la 46%. Noi aşa am primit de la BEC, aşa a rămas. A fost o perioadă foarte grea din acest punct de vedere. S-a schimbat Preşedinţia, am confirmat alegerile prezidenţiale, am confirmat pe noul preşedinte. Deci, a fost o perioadă foarte- foarte activă.

De când funcţionează Curtea, din 1992, s-au pronunţat aproximativ 35.000 de decizii, din care peste 25.000 s-au pronunţat în aceşti nouă ani. A fost o activitate foarte-foarte grea. Am citit în total, la o socoteală sumară, cam 120.000 de pagini de decizii, pentru că trebuie să le citesc pe toate, deoarece sub semnătura mea s-au publicat.

Reporter: Care este sentimentul unui membru al Curţii Constituţionale numit politic şi fără a fi magistrat de carieră?

Augustin Zegrean: N-am avut nicio apăsare din cauza asta, pentru că nu am fost magistrat de carieră deşi mi-aş fi dorit asta, dar am fost avocat. Toată viaţa, de când am terminat facultatea, m-am ocupat cu asta. Nu am fost jurist consult la CAP, cum s-a spus. Asta este o invenţie, nu ştiu cine a inventat-o, dar chiar dacă aş fi fost, am cunoscut jurist consult de CAP foarte buni, am cunoscut un consilier care ştia carte cât mulţi alţi judecători la un loc. Nu are legătură faptul că ai fost judecător sau nu ai fost cu activitatea de aici. Chiar şi procedural vorbind, legea noastră spune că se aplică procedura cea stabilită de legea noastră şi doar se completează cu articole, cu procedura din Codul de procedură civilă, şi Curtea este cea care-şi stabileşte ce anume din Codul de procedura civilă se aplică şi ce nu, şi competenţa şi-o stabileşte Curtea, şi nimeni nu o poate cenzura.

Deci, faptul că ai fost judecător la o altă instanţă, nu te ajută foarte mult când vii la Curtea Constituţională. Eventual ştii să deschizi dosarul. Că un judecător deschide dosarul de la spate, ca să vadă ce a fost în ultima încheiere. În rest, nu te ajută foarte mult faptul că ai fost acolo, poate chiar, din contră, este o mică problemă faptul că eşti strict specializat pe un domeniu. Aici nu eşti specializat nici pe civil, nici pe penal. Aici trebuie să fim în primul rând judecători constituţionali. Am avut o reţinere ca om când am venit la Curte. Ştiu că m-am dus şi l-am întrebat pe Iorgovan: «Pot să merg acolo, crezi că pot să fac treabă acolo?». Mi se părea ceva enorm Curtea Constituţională. Un lucru mare. Şi chiar este. Nu m-am lăsat furat de funcţie, sau de poziţia pe care o am, dimpotrivă.

Reporter: Aţi venit din politică. Vă întoarceţi în politică după terminarea mandatului, reintraţi în avocatură?

Augustin Zegrean: Da, cred că am să-mi redeschid biroul de avocatură pe care l-am închis când am venit la Curte, nu când am intrat în politică. Eu am închis biroul de avocat în 2007. Probabil o să-l redeschid, pentru că mie mi-a plăcut foarte tare meseria de avocat. Dintre toate meseriile pe care le poţi exercita ca jurist, avocatura mi-a plăcut cel mai mult. Este o meserie elegantă, inteligentă, unde îţi poţi pune mintea la contribuţie, dacă o ai, dacă nu o ai, n-ai ce pune. Probabil o să mă întorc în avocatură, dar nu o să mă duc în instanţa să pledez. Asta nu o să mai fac. În general, judecătorii, după ce pleacă de la Curtea Constituţională, nu prea mai fac mare lucru. Suntem la vârstă la care nu mai vrei să faci multe. Eu cred că am venit un pic prea devreme. Am venit la 53 de ani la Curte, trebuia să vin la 55, mai încolo , spre 60, cam aşa se merge în Europa la Curţile Constituţionale. Şi când pleci, să pleci cu totul, să te duci, să-ţi vezi de treaba. Sigur, va trebui să mai lucrez câţiva ani , fiindcă încă mă îndeamnă, nu ştiu ce mă îndeamnă, să mai muncesc. Nu ştiu cu politica, dacă o să mă întorc în politică. Nu cred, nu vreau să mă întorc în politică. Dar... cine ştie, Dumnezeu îţi ia minţile când nu te aştepţi.

Reporter: Credeţi că o discuţie pe fond privind alegerile în două tururi ar fi totuşi oportună la nivelul Curţii Constituţionale? Rămâne o temă de discuţie pentru viitor?

Augustin Zegrean: Nu la nivelul Curţii Constituţionale. Politicienii trebuie să discute asta. Este o problema a lor şi ei trebuie să o lămurească. Pe dosarele pe care le-am avut, nu puteam să dăm decizie pentru alegeri în două tururi. Nu se putea. De aceea am şi respins ca inadmisibile cererile pe acest domeniu. În primul rând, pentru că cei care au solicitat nu aveau calitatea să o facă, pentru că ei nu erau candidaţi. Niciunul dintre cei care au ridicat excepţia la Curte nu avea calitatea de candidat, doar dorinţa de a candida. Şi trebuia să-şi rezolve mai întâi problema cu numărul de semnături ca să-şi poate depune candidature, şi după ce ar fi ajuns candidat, eventual, să ceară două tururi, nu unul. Eu am mai spus-o şi cineva m-a criticat spunând că o ţin pe a mea: Constituţia spune că alegerile trebuie să fie periodice şi corecte, nu spune să fie într-un tur sau două. Vă dau două exemple - Anglia şi America, care au un singur tur şi nimeni nu pune la îndoială democraţia de acolo.

Nemţii au fost foarte miraţi că avem un singur tur. A fost la mine un deputat din Bundestag, preşedintele Comisiei de afaceri europene, şi zice: «Cum adică alegeri într-un singur tur?» Pentru că la ei este cu două tururi dintotdeauna. Dar a fost şi în două tururi la noi... N-a fost bine nici cu două, nici cu unul. Eu n-am simţit nicio diferenţă de la primarul ales în două tururi faţă de cel ales într-un tur. Nu ştiu, politicienii n-au decât să o facă. Şi sunt convins că vor modifică legea electorală, pe legea asta nu se vor face alte alegeri, pentru că de fiecare dată s-au făcut alegeri după altă lege. Ceea ce nu este în regulă. Noi le-am spus prin repetate decizii: faceţi un cod electoral, faceţi odată o lege care să rămână măcar cinci mandate să ştie lumea că aşa se fac alegerile. Nu au făcut. Fiecare şi-a socotit şansele şi a modificat legea. De ce avem Parlamentul acesta de acuma? S-au făcut calculele atunci şi s-a socotit că cei de pe locul trei au mai mari şanse în felul acesta. Şi au intrat de pe locul trei în Parlament. Şi de pe locul doi au stat acasă, sau şi de pe locul întâi, de multe ori. Deci, nu-i în regulă.

Reporter: Aveţi venituri mari pentru România şi, cu toate acestea, v-aţi depus şi actele pentru pensia specială pentru parlamentari. Întreb, deşi nu-i tocmai elegant, ce faceţi cu 6.500 de euro pe lună?

Augustin Zegrean: N-am atâţia!

Reporter: Aşa scrie în declaraţia de avere.

Augustin Zegrean: Nu ştiu dacă-s atâţia. Oricum, începând de azi într-o lună, de la Curte nu vor mai fi atâta de mari veniturile, vor fi mult mai mici, astfel că... Apropo de venituri mari, avem salarii mari, dar nu avem cele mai mari salarii din ţară, la justiţie sunt mai mari decât la noi. Din Curţile Constituţionale europene avem cel mai mic salariu. O să spuneţi că nemţii au mult, dar sunt ţări mici, cum este Slovacia, de exemplu, în care judecătorii au 12.000 de euro pe lună. Sau Albania, care sigur nu are PIB-ul mai mare decât al României. Nu cred că sunt prea mari salariile. Pe un neamţ, dacă-l întrebi cât te plăteşte patronul, îţi răspunde: «Cât merit».

Reporter: Dumneavoastră meritaţi salariile?

Augustin Zegrean: Da, şi cred că şi mai mult. Sigur că, raportat la ce câştigă populaţia, este mult. Dar ce să facem noi? Nu ştiu ce să zic, prefer să nu vorbesc despre asta.

Reporter: Cu care dintre colegii de la Curtea Constituţională aţi colaborat cel mai dificil?

Augustin Zegrean: Am colaborat cu toţi la fel.

Reporter: Nu există unul cu care nu v-aţi înţeles?

Augustin Zegrean: Nu pot să spun că am colaborat mai bine cu unul şi cu altul mai rău. Noi suntem aicea (la CCR, n.r.) ca şi călugării. Călugării se întâlnesc fără să se cunoască, trăiesc fără să se iubeasca şi mor fără să se plângă. Cam aceeaşi situaţie este şi aicea. Nu venim aici ca prieteni. De multe ori nu ne cunoaştem când venim aici.

Reporter: Totuşi, sunt nouă ani de zile, se leagă prietenii...

Augustin Zegrean: Aici nu sunt. Nu sunt prietenii. Şi poate că e mai bine aşa.

Reporter: Totuşi, care a fost cel mai bun prieten de la Curtea Constituţională? 

Augustin Zegrean: Cel mai bun prieten al meu a fost domnul Ion Predescu, dar noi eram prieteni demult. Eram prieteni din ‘90, am lucrat împreună la Senat, la Comisia juridică. Am rămas într-o relaţie nu neapărat de prietenie, ci de maestru şi ucenic. Eu întotdeauna m-am adresat lui cu maestre.

Reporter: Este un maestru?

Augustin Zegrean: Este. Este incredibil cât de multă carte ştia. Incredibil de mult Drept ştia. Acum are 89 de ani. La 86 de ani, când a plecat din Curte, era în stare să-ţi reproducă ce a învaţă la facultate. A fost un mare jurist. A fost şi recunoscut de Academia Română, fiind membru de onoare al Academiei.

Reporter: Când v-aţi întâlnit ultima oară cu Traian Băsescu?

Augustin Zegrean: Ultima oară … pe 9 mai 2016, la Cotroceni, în curte.

Reporter: Aţi fost membru în Comisia de redactare a Constituţiei în 1991. Care formă a fost mai bună? Cea din ‘91 sau revizuirea din 2003?

Augustin Zegrean: Revizuirea nu a făcut decât să creeze condiţiile pentru aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Nu s-a schimbat nimic din construcţia de bază a Constituţiei. Pur şi simplu s-a introdus un articol care permitea ca cetăţenii UE cu domiciliul în România să poată să candideze la alegerile locale.

Reporter: Altfel spus, Constituţia din 1991 este ce a mai bună din toate timpurile?

Augustin Zegrean: Nu spun că e cea mai bună, dar spun că este bună pentru că, uitaţi-vă, vrând-nevrând, pe această Constituţie s-a constituit această ţară. În 1991, prin intrarea în vigoare a acestei Constituţii, toate instituţiile s-au desfiinţat şi s-au înfiinţat noi instituţii. Şi sunt instituţii pe care le regăsim în toate ţările democratice. Că mai sunt probleme de funcţionare, este adevărat. Sunt sincope. Pe această Constituţie trebuie analizat dacă funcţionează sau nu statul. Nu trebuie gândit pe Constituţia americană sau franţuzească. Lucrurile trebuie gândite pe aceasta Constituţie. Pe ea, statul a functonat, funcţionează şi va funcţiona. Sigur că oricând pot să modifice Constituţia. Românii au o apetenţă deosebită pentru modificarea Constituţiei. Asta are o durată lungă de viaţă, 25 de ani. Mi-e greu să va spun ce ar trebui modificat la ea. Mai degrabă decât să o modifice, să facă altă. Asta este gândită aşa. Dacă umbli undeva şi nu acordezi bine lucrurile, s-ar putea să nu mai funcţioneze. Ea este gândită pe acest sistem semi-prezidenţial, cu govern, preşedinţie şi parlament bicameral. Dacă vor să o facă şi ştiu să o facă, să facă altă. Dar pentru asta trebuie să ia mandat de la populaţie, de la naţie. Noi am avut mandat atunci, ca şi Adunare Constituantă. Am avut 18 luni în care, dacă nu făceam Constituţia, de dizolvam, plecam acasă. Am făcut-o şi, la vremea ei, a fost foarte apreciată.

Am avut colaborări intense şi atunci, cu Comisia de la Veneţia, care era destul de recentă ea ca şi comisie, dar am avut multe consultări cu ei. Am fost de două ori în Elveţia, pe banii Parlamentului elveţian, cu textele, să le discutăm cu specialişti elveţieni. După ce am scris tezele Constituţiei, şase dintre noi au plecat în Elveţia şi au discutat acele teze cu doi specialişti. A două oară, după ce am scris proiectul şi am discutat cu doi specialişti plătiţi de statul elveţian, doi profesori de drept constitutional, despre care se spunea că dacă ies la televizor şi spun că o lege este neconstituţională, de mâine nu se mai aplică, am discutat toate textele Constituţiei cu ei şi, unde au crezut că trebuie modificat, ne-au spus, unde au trebuit acorduri fine, am făcut acorduri fine. Constituţia, ca act legislative, este bună. Că nu mai corespunde sau că nu le mai place românilor, oricând pot să o schimbe. Dacă vor să facă alta, să ia mandat de la naţie şi să facă altă Constituţie.

Reporter: Nu se eternizează un înalt funcţionar, fie el şi judecător, nouă ani într-o funcţie publică, nu este prea lung mandatul membrilor Curţii Constituţionale?

Augustin Zegrean: Spuneaţi mai devreme: cum te simţi când vii dacă nu ai fost magistrat. Primii ani trebuie să înveţi. Ăsta este sistemul inventat în Europa şi sistemul acesta cu rotaţie, când pleacă câte trei, din trei în trei ani, este bine să fie o continuitate. Americanii schimbă şi Senatul pe rând. Trebuie să fie cineva care să asigure continuitatea, nu este nicio ţară din Europa unde să fie un mandat mai scurt. Mai mare este, de 12 ani. Cam peste tot este de nouă ani. Franţa, Italia, Spania, Germania, Portugalia, Belgia, toate ţările care contează au nouă ani mandatul. Nu noi am inventat acest mandat.

Reporter: După analiză a sute de articole declarate neconstituţionale, ce aţi schimbă în actuala Constituţie?

Augustin Zegrean: N-aş schimba mare lucru. Mi-e greu să ma gândesc ce ar trebui schimbat. Sunt lucruri care ar trebui modificate, probabil la numirea Guvernului, care ar trebui un pic mai bine gândită, la CSM ar trebui poate lucrurile mai bine gândite, la componenţa CSM, la atribuţiile CSM. Poate la preşedinte ar trebui un pic mărite atribuţiile, date şi alte atribuţii. La sistemul de legiferare, este iarăşi o problema. Acum este povestea asta cu Camera decizională...Mi se părea mai bun sistemul de dinainte, acela cu comisiile de mediere. Se adopta o formă la Senat, una la Camera, se reunea o comisie de mediere şi stabilea textul final, care, dacă nu era aprobat, se făcea o şedinţa comună. Toate drepturile recunoscute în tratate sunt cuprinse şi în Constituţia României şi sunt, zic eu, bine reglementate. În rest, poporul va decide.

Reporter: Ştim că vă place muzică rock. Ce ascultaţi în ultima vreme şi care ar fi ultima formaţie rock adevărată, din punctul dumneavoastră de vedere?

Augustin Zegrean: Aice e greu...Ultima formaţie rock adevărată...Mie îmi place muzica în general, nu numai rockul. Ascult tot felul de muzică. Dintre formaţiile româneşte, o să râdeţi, îmi place foarte mult formaţia Hara. Care nu-s chiar rockeri, dar cântă bine. Am văzut de curând un film la televizor despre Iris. Colosal. Nici n-am ştiut că am avut atât de mulţi rockeri în ţară asta şi atâta de buni. Sunt mulţi buni, cea mai bună nu pot să spun...Să nu spuneţi că este Queen, care vine săptămâna viitoare aici..

Reporter: Aveţi bilet?

Augustin Zegrean: Nu, că mă uit din geam.

Reporter: Care ar fi statele din Europa în care nu se mai face închisoare pentru abuz în serviciu?

Augustin Zegrean: Păi sunt mai multe cele în care nu se face, decât cele în care se face. Sunt vreo 12 în care se face închisoare. În Germania, în Franţa, în Italia, în Spania se face. Dar sunt şi unde nu se face, în celelalte, multe. Vă spun şi o ţară în care nu se face închisoare deloc. În Islanda au câte un deţinut pe an. Şi ăla cică merge la serviciu şi numai noaptea doarme la închisoare.

Reporter: Este România pregătită pentru acest pas înainte, sunt funcţionarii suficient de responsabili şi corecţi astfel încât să se gândească de două ori înainte de a produce o pagubă statului folosindu-se de funcţia pe care o ocupă?

Augustin Zegrean: Nu ştiu. Nu ştiu... Eu am... Ce să zic, trebuie să avem încredere în funcţionari. Sunt numiţi după lege, au o lege de funcţionare, o lege privind cariera lor, trebuie să ai încredere în ei. Dar nu are legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu lucrul ăsta. Ei trebuie să fie pregătiţi, că dacă nu vor fi pregătiţi, tot aşa o să tragem lumea asta după noi. Discutam de curând cu un străin care îmi spunea: «Domnule, la voi se cer aprobări pe care nu ştie nimeni să le dea». Este aşa un hăţiş legislativ încât poţi să greşeşti fără nicio vină. Când sunt 40.000 de acte normative în vigoare, nu-i greu să greşeşti. Greu este să nu greşeşti. Desigur, nu vreau să vorbim despre abuzul în serviciu acum. Vom vorbi miercuri şi, după miercuri, veţi vorbi foarte mult, probabil, despre asta.

Reporter: Spuneţi că miercuri se va lua o decizie sau va fi o nouă amânare?

Augustin Zegrean: Ar fi timpul să luăm o decizie, nu cred că mai avem motive să amânăm. Am amânat la ultimul termen pentru a cere nişte documente de la Parchetul General. Le-am primit, sigur, nu pot să spun astăzi că vom decide neapărat miercuri, sunt condiţiile îndeplinite pentru a ne decide, dar poate că ne vin şi alte idei.

Reporter: Deci se poate amâna? Parcă opt ore a durat ultima şedinţă.

Augustin Zegrean: A durat mult. S-a discutat foarte mult despre asta... Eu cred că mai mult decât ar fi fost necesar şi util s-a vorbit. Nu la noi, în presă şi în general în societate. S-a vorbit foarte mult şi, ştiţi, este o zicală în lumea asta, nu ştiu dacă o ştiţi, care zice că “cine ştie nu vorbeşte şi cine vorbeşte nu ştie”. Cam asta se întâmplă şi în privinţa asta.

Reporter: Mi-e greu să cred că Traian Băsescu nu ştie, că el vorbeşte despre asta.

Augustin Zegrean: Bine, când spun asta, mă refer la ce se întâmplă aici, pentru că au vorbit despre ce facem şi cum facem.

Reporter: Cât de des mergeţi acasă, la Bistriţa?

Augustin Zegrean: De câte ori am posibilitatea. Nu-mi place la Bucureşti. Îmi plce mult mai mult în zona în care m-am născut şi în care am trăit. Nu am niciun fel de relaţii cu Bucureştiul. Absolut niciun fel de relaţie, deşi locuiesc de 12 ani aici. Doar când mă mai duc câteodată la teatru sau la câte un concert, chiar şi la concerte rock, câteodată, dar nu am prieteni în Bucureşti, nu mă duc în vizită... Am un frate în Bucureşti pe care nu l-am vizitat cred că niciodată de când sunt aici. Ne vedem o dată, de două ori pe an. El evită să vină ca să nu se spună că face trafic.

Reporter: Mai există păduri în Bistriţa?

Augustin Zegrean: O, da. Eu am plantat atât de mulţi copaci în viaţă mea că dacă toţi românii ar planta aşa, am reveni la pădurile alea din Transilvania de care vorbea Bălcescu. S-a tăiat foarte mult şi fără niciun Dumnezeu, dar pădurea de aia e făcută, să se taie. De aia a făcut Dumnezeu pădurea. Să taie oamenii lemne, să facă foc, să-şi facă case. Dar trebuie tăiată cu chibzuială. Toţi arborii au o perioadă de viaţă. Şi este o perioada optimă când trebuie tăiaţi. Dacă îi laşi, după aceea nu-i mai poţi folosi la nimic. Nici dacă-i tăi prea devreme nu-i bine. Dar, din păcate, s-a tăiat prost şi fără nicio rânduială şi s-a tăiat în principal de la marginea drumului, de unde s-a putut mai uşor. Nu s-au mai făcut drumuri... Acuma s-a mai rezolvat, s-au mai închis gaterele.

Reporter: Nu mai sunt gatere?

Augustin Zegrean: Foarte puţine. Eu am o cabană la munte, la Colibiţa se numeşte locul, am fost vineri până acolo şi pe traseul ăla erau vreo cinci gatere. Toate sunt închise.

Reporter: Nu au fost închise de ANAF.

Augustin Zegrean: Nu ANAF, nu, pur şi simplu nu mai merge. În fiecare an se făcea o lege în care se stabilea volumul de masă lemnoasă ce poate fi exploatat în fiecare an. Legea aia ţinea socoteală de puterea de regenerare a pădurii. În 1991 eram în Senat şi am respins legea. Anul ăsta nu tăiem lemne. Le lăsăm acolo. A fost un scandal imens. Sau am interzis exportul de buşteni în 1991.  Abia acuma se vorbeşte, dar noi am făcut asta. Dacă nu iei măsuri şi dacă nu le pui în practică, e păcat de pădurile astea să se distrugă, dar trebuie şi tăiate.

Reporter: Unele sesizări care ajung la Curtea Constituţională nu mai sunt analizate pe motiv că nu au legătură cu cauza. Asta nu ar trebui să fie atributul exclusiv al judecătorului de instanţa, şi nu al judecătorilor CCR?

Augustin Zegrean: Toate sesizările care ajung la noi sunt judecate. Când respingem ca inadmisibil, găsim un motiv de inadmisibilitate. Legea noastră stabileşte condiţiile pentru ca o sesizare să poată fi acceptată, să fie judecată. Şi asta ar trebui, într-adevăr, judecătorul de la instanţa de unde vine sesizarea să le vadă, să vadă că nu are legătură cu dosarul. Câtă vreme spune că singura autoritate în materia legislaţiei constituţionale este Curtea Constituţională, judecătorul trimite totul la Curte ca să nu i se reproşeze lui că nu a trimis.

Reporter: Altfel spus, pasează responsabilitatea?

Augustin Zegrean: În multe situaţii da, sunt multe situaţii când ar fi putut să nu trimită la Curte, dar poate că nu-i rău. Poate că lumea vrea să ajungă la Curte. Multe dosare sunt repetitive. Pe acelaşi articol primim zeci, sute de sesizări. Oamenii, de multe ori nu-s mulţumiţi de lege, nu de faptul că este sau nu conformă cu Constituţia. Nu le place lor legea aia şi sesizează Curtea Constituţională. Dar noi nu putem să mergem pe oportunitate, cum face CEDO. Noi judecăm în legalitate, în constituţionalitate şi nu putem să ne jucăm cu asta. Oameni vor mult. Este un articol în Constituţie, articolul 1 alineatul 3, care spune printre altele că dreptatea este o valoare fundamentala în România. Şi atunci când o lege este nedreaptă, omul poate să sesizeze Curtea, să ceară... O dată sau de două ori am admis pe acest motiv, pe motiv de dreptate, pe încălcarea principiului fundamental care este dreptatea. Dar, sigur, primim şi sesizări multe care n-ar trebui să ajungă. Adică este atât de evident că nu au legătură cu cauza sau nu este îndeplinită una din condiţii încât ... Eu ce să zic? Nu-i rău că le primim, oamenii trebuie să aibă acces la justiţie. În alte ţări pot să facă plângeri constituţionale, pot să facă plângeri directe la Curte. În Germania, de exemplu, orice ,cetăţean dacă este nemulţumit de o lege, se poate adresa Curţii Constituţionale să-i ceară să o desfiinţeze, să o declare neconstituţională, fără să aibă un proces iniţial pe acestă lege. La noi s-a mers pe varianta asta a excepţiilor, care este cea mai bună, sau poate nu. În alte ţări este plângerea constituţională. În cadrul unui proces, dacă omul consideră că i s-a încălcat un drept, se poate adresa Curţii să înlăture acea încălcare. La noi, acest lucru îl face instanţa de judecată. Curţile la care există aceste plângeri Constituţionale sunt sufocate. De exemplu, în Slovacia primesc cam 25.000 de sesizări pe an. Nu au cum să le soluţioneze, sunt cam cu şapte ani în urmă. N-ai cum să soluţionezi atâtea plângeri. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp