Foto: Guliver/Getty Images
„Mulţumim Arabiei Saudite!” scria zilele trecute pe twitter, canalul său favorit de exprimare, preşedintele american. Motivul: preţul petrolului s-a prăbuşit, ȋn ciuda sancţiunilor impuse Iranului şi previziunilor analiştilor, iar un merit important ȋl are Arabia Saudită care a acoperit deficitul lăsat de producţia persană (chiar dacă unele state au fost exceptate pentru şase luni de la aplicarea interdicţiei de a cumpăra petrolul Teheranului).
Aceasta se ȋntȃmpla după ce un raport CIA destinat congresmenilor americani considera că uciderea lui Salman Khasshogi fusese comandată de cercurile de putere de la Riad, iar fratele Khalid bin Salman, ambasatorul regatului la Washington şi fratele lui Mohammad bin Salman, atotputernicul prinţ al Riadului, ȋl sunase pe jurnalist pentru a-l asigura că ȋşi poate obţine de la consulatul din Istanbul documentele necesare căsatoriei cu o resortisantă turcă. Bineȋnţeles, fără a avea de ce să se teamă. Convorbirea telefonica a fost repede negată de ambasadorul Khalid. Iar comandoul care l-a tranşat pe editorialistul Washington Post a fost degrabă pus sub acuzare la Riad. Nu ȋnainte ca unii dintre cei implicaţi ȋn asasinatul petrecut ȋn consulatul de la Istanbul să ȋşi găsească moartea ȋn ȋmprejurări suspecte.
Pentru a fi corecţi, trebuie spus că mercantilismul a caracterizat de la ȋnceput relaţiile americano-saudite. În 1945, la puţină vreme după ȋntȃlnirea de la Yalta, care scria viitorul Europei, abilul rege ibn Saud, ai cărui războinici wahabiţi cuceriseră cu două decenii ȋnainte oraşele sfinte Mecca şi Medina de la protejaţii Coroanei britanice, Haşemiţii, se ȋntȃlnea pe USS Quincy cu preşedintele Roosevelt. Dincolo de simpatia reciprocă sinceră dintre cei doi, pe această navă ce plutea ȋn apele Suezului, s-a pus temei unei alianţe ce va supravieţui a şapte decenii şi multor crize profunde, cum a fost embargoul din 1973, cȃnd Occidentul a susţinut Israelul ȋn războiul de Yom Kippur, sau ȋn 2001, cȃnd turnurile gemene se prăbuşeau lovite de avioanele conduse de fanaticii saudiţi: SUA va furniza armament şi protecţie, iar Arabia Saudită le va plăti cu petrol.
Ultima vizită a preşedintelui Trump la Riad adusese contracte de sute de miliarde de dolari pentru industria de armament americană. Însă livrările de armament trebuie aprobate şi de Congres. Iar după măcelul şi catastrofa umanitară creată de Arabia Saudită ȋn Yemen, votul favorabil devenea tot mai greu de obţinut. Iar uciderea lui Khashoggi, ce deţinea şi cetăţenia americană, reprezintă un dubiu serios pentru congresmeni. Temerilor acestora, ȋnsă, preşedintele le-a răspuns ȋntr-un stil tipic agenţilor de vȃnzări: Rusia şi China de-abia aşteaptă să beneficieze de refuzul Statelor Unite pentru a-şi livra armele bogaţilor şeici.
Dacă pȃnă acum cele două state erau acuzate că livrează armament şi susţinere oricărui dictator interesant pentru strategiile lor geopolitice, fără a-l condiţiona de respectarea drepturilor omului, Statele Unite ale preşedintelui Trump par să le urmezze exemplul. Sloganul care poate explica orice - “America first!” – poate le va aduce un reviriment economic, ȋnsă, cu siguranţă, va distruge pentru multe decenii lumea ordonată pe care ȋnsăşi măreaţa şi victorioasa Americă a construit-o pe principii generoase la sfȃrşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Niciodată politica nu a fost neapărat morală, ȋnsă ȋntotdeauna aparenţele au fost păstrate. Iar acum am ajuns ca doar eroii Hollywoodului să mai păstreze aura cavalerilor. Lumea e la mȃna negustorilor. Iar, mai nou, se vȃnd şi iertări pentru crime.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. O mica eroare, jurnalistul asasinat avea doar rezidenta US, nu si cetatenie.