Nu credeam vreodată că eu o să devin atât de interesată de soarta țării mele, o spun sincer, nu vreau să mă ascund.
Nu știu când a fost acel moment în care am devenit conștientă că ceea ce se întâmplă pe scena politică îmi afectează atât de mult viață.
Dacă ar fi să mă gândesc mai bine, cred că a fost tragedia de la Colectiv. Am realizat atunci că ignoranța unora a avut consecințe grave, chiar fatale pentru multe familii din România. Ne-a „lovit” de-a dreptul acest eveniment și am simțit durerea și frustrarea acelor oameni care așteptau cu disperare un răspuns, un ajutor.
Da, cred că acela a fost momentul în care mi-am deschis ochii și am început să ascult mai mult, să citesc, să verific informații, să-mi pese cu adevărat.
Am fost mereu la vot pentru că eu consider că nu e doar dreptul meu legal, ci și obligația mea de cetățean al acestei țări, dar cumva m-am limitat doar la acest comportament. Atât.
Însă, după Colectiv am simțit nevoia să mă exprim, să nu mai tac, să ies la proteste, să-mi spun frustrarea, să o strig dacă e necesar. Devenisem conștientă de puterea mea, a noastră, a oamenilor, am realizat că da, noi suntem poporul și că noi suntem cei care decidem pe cine „angajam” să lucreze pentru noi. Puterea noastră e imensă, nu cred că realizăm de ce suntem în stare atunci când suntem împreună, uniți.
Decizia luată de guvern la ceas de seară mi-a lăsat un sentiment de dezgust greu de descris! Am scris rapid un mesaj pe facebook și am început să citesc ce se întâmplă, am decis că e nevoie să merg a doua zi devreme la lucru și să mobilizez colegii, prietenii. Nu aveam timp de pierdut, acum ori niciodată trebuia să ieșim și să fim și mai mulți decât am fost zilele trecute.
Am tremurat toată ziua de nervi gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat, nimeni nu zâmbea la lucru, nimeni nu avea energie să lucreze și parcă speranța murise. Din când în când colegii ne mai dădeau semnale despre ce s-a mai întâmplat, ne spuneau că sunt în continuare protestatari la București, că la Prefectură Timișoara sunt de asemenea oameni care refuză să accepte deciziile luate. Speranța reapărea, vom fi mulți diseară, mă gândeam.
La ora 18 am ajuns în Piața Operei, era plină și lumea încă venea. M-am bucurat să văd că Timișoara mea e acolo. De data asta am venit cu pancarte pe care am scris ce m-a durut: „Apăr Democrația/ Apăr Justiția. Apăr viitorul meu, al tău, al nostru!” Protestul a fost pașnic, am vorbit cu oameni pe care i-am văzut prima oară în viață mea, am zâmbit și am simțit că există speranța în țara asta! Părinți cu copii, bunici, câini, oameni cu familii... toți au fost acolo... cu mine.
Îi promisesem soțului meu, că ziua lui de naștere, care e azi, va fi una specială, va avea ca invitați peste 25.000 de mii de oameni. Mă bucur că au venit toți și că am strigat mai bine de 3 ore „Nouă ne păsa, Aici e Acasă!"; „Abrogați și plecați!” „Mai am un singur dor, Dragnea scriitor!", „Dragnea nu uita, România nu e a ta!".
Am plecat în marș prin cartierele orașului și ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că am trecut pe lângă un spital, și bolnavii, în general vârstnici, erau la ferestre, ne zâmbeau și ne făceau cu mâna, ne încurajau. Mi-am dat lacrimile și mă gândeam că pe ei nu-i protejează nimeni, statul este mult prea preocupat să legalizeze hoția, corupția, să lovească justiția și statul de drept.
Nu, noi suntem încă aici, sunem vii și nu intenționăm să plecăm din această țara, muncim aici, ne plătim impozitele, taxele, cerem respectul ce ni se cuvine. Voi sunteți în slujba noastră și nu invers. Dacă v-ați dorit să fiți în politică jucați curat. Legea este una pentru toți, nu sunteți mai oameni decât noi, suntem egali. Și nu, nu vrem să fim complici la șmecheriile voastre, vrem o Românie curată! Poate Românica e a voastră, ROMÂNIA însă e a noastră, a oamenilor care cred în democrație și justiție. Suntem liberi, gândim și spiritul nostru nu va fi niciodată înfrânt! Ne-am trezit. Bună dimineața, România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce trebuie sa ajungem aici? De ce nu avem atitudine civica zilnic, in lucrurile marunte, de ce avem (ma includ) lehamitea asta, resemnarea "asta e Romania", "merge si asa" etc ? Ma refer la zecile de incalcari zilnice ale legii, bunului simt, convenientelor sociale. Daca fiecare in parte ar fi luat atitudine la abuzurile, incalcari ale legii la care e martor, poate nu ajungeam aici. De ex daca majoritatea lua in serios dreptul si chiar obligatia de a vota ("n-am cu cine" nu-i o scuza, exista votul nul)...
Dar asta inseamna civilizatie, si noi mai avem mult pana acolo
Bulvarsarea PSD-ului ma impresioneaza pana la lacrimi. Nu inteleg ca au fost votati pe niste liste intocmite de o haita de lichele. Ei insisi nu realizeaza cum au devenit parlamentari. Nu inteleg bine care este rolul lor. Multi dintre ei se intreaba de ce isi pierd timpul daca nu pot sa fure si sa beneficieze de toate avantajele ca multi dintre predecesorii lor.Li se pare chiar o nedreptate. Lipsa de reactie din partea acestor lichele reflecta foarte bine "calitatile" lor de lideri, de reprezentanti ai alegatorilor. S-au trezit in fata unei probleme politice pe care nu stiu s-o descifreze. O mare parte dintre ei nu au citit constitutia si alta parte au citit doar Codul Penal daca Doamne fereste le calca cineva pe urme. Au ramas ca trasniti ca planurile ce si-au imaginat se pot impiedica de o mana de oameni . Chiar si Presedentia nu punea probleme....
Trebuie sa inteleaga ca scursorile nu au ce cauta in fruntea tarii. Trebuie sa inteleaga ca daca au avut votul oamenilor au deci autoritatea de a exclude pleava si folosindu-si
mintea, sa se debarasese de penali. Sa-si leaga dintre ei unul mai onorabil care poate sa onduca tara nu umai mafia. Incercati sa judecati odata cu mintea voastra.
Pentru asta va aflati acolo.
Mai ales nu uitati ca IN ACEST MOMENT poporul nu contesta votul, ci o masura luata de un guvern marioneta aservit unui om de nimicnicie cum nu am mai vazut.
Trebuie sa va regasiti daca mai aveti un pic de onoare.