Ești mardeiaș, deci exiști! Așa putem rezuma politica purtătorilor de pumni. Ei reprezintă o specie pe cale să devină regula, nu excepția în România de astăzi. Iar ceea ce vedem la televizor nu este decât o oglindă urâtă a ceea ce se întamplă pe străzi sau în casele românilor.
La noi, bătaia e ruptă din rai, iar infama expresie „Eu te-am făcut, eu te omor!” este înțeleasă de mult prea multe ori ad litteram. Iar date îngrijorătoare arată că violența domestică a devenit un sport național. Potrivit unei statistici, peste 1.000 de românce au fost omorâte în bătaie de soții lor în ultimii ani. Violența fizică este însă concretizarea violenței de limbaj. E de ajuns o plimbare cu autobuzul 226 prin București pentru a fi la curent cu ultimele înjurături neaoșe. Așa putem vedea că vulgaritatea nu are vârstă. Nu doar offline stăm „bine” la acest capitol. Mediul online excelează la înjuratul anonim.
Fără a face un salt prea mare în istorie, merită să punctăm câteva episoade despre violența la români. Aceasta a fost nelipsită, ba uneori a devenit chiar politică de stat. Regimul autoritar al regelui Carol II, apoi statul național legionar, România sub Ion Antonescu. În toate aceste perioade mai marii zilei au făcut uz și abuz de violență, dar comuniștii au ridicat această practică la rang de obișnuință. Ruxandra Cesereanu a întocmit un Imaginar violent al românilor în care inventariază psihologia noastră, ca popor. O atenție specială a fost acordată tovarășilor roșii pentru care violența făcea parte din fișa postului. Prin intermediul oficiosului Scânteia așa-numiții dușmani ai poporului erau catalogați ca fiind: degenerați, tripoteuri, lepădături, agenturi, clică reacționară, scelerați, satrapi sau sabotori. După 1990, revărsarea de ură cea mai densă s-a petrecut în timpul protestelor din Piața Universității și a Mineriadelor. „Golanii” (cei care făceau opoziție FSN și lui Ion Iliescu) au fost numiți în presă: jegoși, soioși, îngeri slinoși. Fără îndoială, România Mare este campioana la limbajul suburban. Coronițe primesc și alte publicații, ca Dimineața sau Adevărul. Disidenta Doinea Cornea avea, potrivit României Mari, hormoni răscopți, actorul Victor Rebengiuc era Rebegilă, iar politicianul Radu Câmpeanu a fost etichetat ca fiind un curcan cherchelit.
Gestul fostului purtător de cuvânt al Guvernului, Mirel Palada, de a-l lovi pe Mihai Goțiu, parlamentar USR, în timpul unei pauze publicitare (cei doi fiind invitații unei dezbateri) nu a apărut din neant. Ex-comunicatorul oficial al Palatului Victoria a emis de-a lungul timpului o sarabandă de cuvinte din registrul specific al României Mari. Mirel Palada l-a numit „matrafoxat” pe fostul președinte Traian Băsescu, pe un ziarist de la Gândul l-a „executat electric”, iar în general cei împotriva Guvernului Ponta au fost etichetați ca fiind „pufoși”.
În studioul aceluiași post de televiziune unde s-a consumat episodul Palada-Goțiu s-a petrecut în 2008 o altă scenă rușinoasă. Protagoniștii au fost foștii parlamentari Marius Marinescu și Anca Constantinescu (cea care a inventat expresia „Ciocu mic, acuma noi suntem la putere!”). Marius Marinescu vorbea despre afacerile unor lideri PD-L cu statul, iar Anca Constantinescu a declarat „Domnul Marinescu ne-a furat bideul şi tot noi suntem hoţi”.
Apropoul la incidentul în urma căruia M. Marinescu a primit porecla de Bideu l-a făcut pe senator să exclame: „Dumneavoastră aveţi o faţă de bideu ce nu se poate”. Drept răspuns, deputata a răsturnat un pahar de apă, ce a ajuns pe pantalonii politicianului. M. Marinescu a aruncat apoi un alt pahar cu apă pe fața Ancăi Constantinescu, iar apoi a declarat: „Scuze, s-a întâmplat”. După incident, domnul Marinescu a comentat: „De-aia i-am aruncat cu niţică apă sfinţită în faţă, ca să iasă dracii din ea, că a furat de la primărie până n-a mai putut”.
Violența în spațiul public a cunoscut un reviriment odată cu transformarea membrilor familiei Becali în vedete TV. Tot într-o pauză publicitară Ioan Becali l-a scuipat pe jurnalistul Emanuel Terzian. Și, în direct, același personaj i-a spus ziaristului Grigore Cartianu: „Măi săracule, eu am Calvin Klein și tu ai miros de transpirație!”.
La politicieni, defunctul C.V. Tudor a fost de-a lungul carierei sale un preferat al posturilor TV pentru limbajul său. De exemplu, în 2006, declara în timpul unei emisiuni despre Gheorghe Becali și partidul său, PNG:
„El e mic în faţa mea, domnule. Îmi spune el mie «bă Vadime»? Cum e posibil aşa ceva? S-a întors lumea cu fundul în sus? Să-şi vadă de treaba lui, pentru că voi avea o replică de se spânzură. Cu toţi banii lui şi cu toţi bătăuşii lui, să stea acolo în Pipera, vine la oraş ca un golan... Nu o să intre în Parlament. Aşa-zisul PNG nu va intra în Parlament niciodată, îşi îndepărtează oamenii. Ridică el ochii la oameni ca mine? N-are simţul măsurii. Eu l-am tratat omeneşte şi de-odată i se îngroaşă venele în faţa mea. N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoţ, care a vrut să-mi dea un milion de dolari să-l bag în Parlament. Vagabondul dracului!”
C.V. Tudor a încheiat intervenția subliniind că Gigi Becali „e bolnav psihic". Același politician a gratulat-o pe executoarea judecătorească însărcinată să-l evacueze din sediul PRM cu o mulțime de invective:
„- Cine esti tu, fa, proasto, Ministrul Justiției?
Taci … din gură… vită încălțată!”
... trimite o cățea turbată la furat cu șapte haidamaci după ea … imbecililor”
Televiziunile au deschis jurnalele cu circul făcut de răposatul tribun. Politicienii au însă o lungă tradiție a cuvintelor, să le numim caritabil, grele. Ion Iliescu a intrat în legendă cu ”Măi, animalule!” sau atunci când l-a caracterizat pe Mircea Geoană ca fiind „prostănac”. De la tribuna Parlamentului, și la finalul dezbaterii unei moțiuni de cenzură, prim-ministrul Adrian Năstase declara în 2003:
„Nu știu de ce această comună (Cornu, n. mea) a devenit un loc de pelerinaj. Cineva voia să vină, la un moment dat, să îmi numere găinile. Eu i-am sugerat mai bine să vină să-mi numere ouăle”.
Cât despre Traian Băsescu este suficient să ne amintim că l-a făcut „găozar” pe un jurnalist, (apoi a declarat că „Cine trage cu urechea își asumă riscul de a auzi ce nu-i place”) sau „țigancă împuțită” și „măi, păsărică”, de data aceasta pe o jurnalistă. În anul 2009 ziarul Gardianul publica un material video și susținea că politicianul ar fi lovit un copil. Episodul s-ar fi petrecut în timpul campaniei electorale din 2004. Traian Băsescu a declarat că materialul video a fost trucat și că în spatele acestei făcături stă Dinu Patriciu. Concluzia președintelui a făcut carieră: „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”.
Cu sau fără rușine, anii 2000 au încununat operațiunea începută în anii 90. Denumită vag tranziție, în destule ocazii românii par că nu au știut ce să facă cu libertatea câștigată în 1989. Și ce așteptări să avem de la politicieni când cei care au astăzi 30-35 de ani au crescut cu sloganuri ca „Ai tupeu de ProTeveu!” sau cu ideea că romantismul e pornografie: „PROpune-i-o...bagă-i o valentină!”, așa cum suna un slogan al postului din Pache Protopopescu. Până la urmă, vorba actualului titular de la Educație: „În viaţă, ca şi în politică, există greşeli şi există erori. Este esenţial însă faptul că greşelile se pot corecta, erorile nu”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un film nu se considera bun,realist,bine realizat daca personajele ,indiferent de sec,nu injura de cateva ori,de cele msi multe ori cu vorbe foarte vulgare.Cu cat e mai vulgara injuratura cu atat e mai cool.
A devenit un surogat si pentru alint sau chiar lauda.