Foto; Inquam Photos
Războiul de lângă noi va altera iremediabil destinele noastre chiar dacă pentru moment pare că ne-am obișnuit cu zgomotul de fundal și că în ciuda lui viețile noastre curg în aceeași albie. Din mijlocul apelor e greu să vezi cât de întinsă e o inundație. Chiar dacă avem casa pe deal și picioarele uscate e posibil ca după ce apele se vor fi retras nimic în jurul nostru să nu mai fie la fel și să nu mai poată fi readus la forma sau fondul pe care noi le știam.
Din fericire avem casa pe deal și păzită de NATO. Din nefericire Putin a rupt niște baraje care nu vor mai putea fi ridicate la loc. Este evident după un an că avem de a face cu un imperialism dintre cele mai cinice. Viețile ucrainenilor nu contează și nici ale rușilor trimiși să fie carne de tun. Tot ce contează este mania imperială și măreția așa-zisei civilizații ruse pusă în așa-zis pericol de către Occident. În fapt un regim brutal și anacronic pe care câțiva artiști sau savanți excepționali nu-l pot face o civilizație și care se încordează să supraviețuiască deși modernitatea îi este potrivnică. Un muzeu păzit cu arme atomice. Tocmai pentru că Rusia nu este o civilizație ea nu își poate concentra energiile pe proiecte interne. Ele nu există. Ea se poate defini astăzi doar în raport cu presupusa noastră amenințare. Momente de liniște la granițele Rusiei sunt când este măcinată de probleme interne.
Zarurile au fost aruncate și atât cât pot eu înțelege Putin nu va ceda în Ucraina. Preferă ca Ucraina să fie un cimitir imens decât o țară modernă și liberă. Ar fi prea ușor pentru ruși să vadă noroiul în care sunt ținuți dacă oameni care vorbesc aceeași limbă și cu care împart același spațiu cultural ar deveni bogați și liberi. Nici noi nu putem ceda. Dacă Putin lua Kiev-ul în 3 zile cum și-ar fi dorit, astăzi ne luptam cu el în țările baltice și în Polonia. Obiectivul lui, întoarcerea Europei la momentul 1989, este inacceptabil pentru noi și imposibil oricum. Dacă Putin cucerește Ucraina după angajamentul masiv al Occidentului că asta nu se va întâmpla, lucrurile se vor degrada cu o viteză uluitoare aici în Est. Lucrul ăsta e clar la Berlin, Paris și Washington. Și dacă nu cedează nimeni cum ne oprim totuși? Nimeni nu știe. Când Hitler a trecut Ardenii nu-și imagina cineva că aventura se va termina la Utah, Omaha sau Junno. Sau că va urma Războiul Rece. Este din natura războiului să dezlănțuie șiruri de evenimente impredictibile.
Ceea ce știu cu siguranță este că imperceptibil sau nu estul european în care eu am crescut trece din nou printr-o schimbare epocală. Deși avem casa pe deal ploaia nu ne ocolește și e posibil să ne udăm și noi la picioare. Îmi doresc o victorie a Ucrainei urmată de un nou imbold de modernizare și dezvoltare a acestei regiuni care să rămână liberă și să fie și mai prosperă chit că nimeni nu poate garanta că va fi așa. Chiar dacă imprevizibilul guvernează aceste schimbări ține însă și de noi să vâslim în direcția corectă și să nu fim doar spectatori resemnați ai propriului destin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.