Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Putin conduce o Pobedă pășitoare

Un caftangiu vestit, să-i spunem Zet, se năpustește asupra unui anume U, pe motivul că ăsta se uita urât la el. Și cu intenția clară să-i rupă capul în câteva secunde. După un sfert de ceas de lovituri crunte, de-o parte și de alta, cei doi sunt plini de răni sângerânde, se clatină pe picioare, încearcă să-și adune puterile. Nici gând ca Zet să fie cu bocancul pe gâtul așteptatei victime.

Ei, și în clipa asta crâncenă, de încleștare pe viață și pe moarte, Zet deschide gura și ne anunță că „U este un om rău, ca și W, care îl susține!”. Adică, după ce a primit o serie de pumni în cap, la care nu se aștepta, Putin răspunde, carevasăzică, dând o palmă morală Ucrainei și Occidentului, pe care îi dojenește că sunt naziști, antichriști și homosexuali. Drept care, dacă n-a fost în stare să zdrobească Ucraina, derbedeul Putin amenință Westul, USA: „Fiți atenți că vă spargem, să moară mama Rusia!”. 

Acum, când se împlinește 1 an de la năvala asupra Ucrainei, tot ce-ar fi trebuit să aibă de spus era sărbătorirea Victoriei, Pobeda, ca în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Despre asta, n-a găsit decât o zisă a lui Iohannis, deja ridiculizată: „O facem pas cu pas”. Ca și cum Pobeda condusă de el ar fi pășitoare, nu pe roți...

Pentru vajnicul apărător al Dumnezeului mascul care este Vladimir Putin, pentru adoratorii forței, violenței și dictaturii, mesajul pe care l-a transmis se reduce la un singur și rușinos cuvânt: impotență.

M-am uitat cu atenție: în sala plină ochi cu oameni ai Sistemului putinist, nu era nicio singură față, niciuna, care să nu fie lemnoasă, complet inexpresivă, pe tot timpul discursului. Cu excepția unui moșneag care adormise. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult