Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Radio Big-Bang

S-au împlinit 30 de ani de la emisia primului post de radio independent in Romania. Fan Radio. Pentru un puști turbat după muzică cum eram, apariția era similară Big Bang-ului, nimic nu a mai fost la fel de-atunci înainte. Viața mea a devenit alta.

Înainte de a fi eu însumi animator (asta s-a-ntâmplat un an jumate mai târziu, la Radio Contact) am fost ascultător de radio. Știam când au program dj-ii mei favoriți, știam jingle-urile pe de rost, mergeam cu radioul la baie, aveam cearcăne până la genunchi fiindcă noaptea, in loc să dorm, ascultam muzici iar sâmbetele făceam chefuri nu pe muzica adusă de acasă ci pe cea difuzată la PartyAllTheTime. Ba chiar odată am încercat să agăț o tipă spunându-i “n-ai vrea să vii pe la mine să ascultăm radio?” - fata a răsucit degetul la tâmplă, a râs și a zis nu.

Anii mei de radio, mult mai puțini decât cei din televiziune, au fost senzaționali. Eram tineri, liberi, deschiși, cu tupeu, teribili, deștepți și mișto. Da, așa îmi amintesc că eram toți. O paralelă între radio then&now? Bine zis paralelă fiindcă sunt galaxii diferite. Și nu e adevărat ce zice cântecul, nu videoul a omorât radioul ci playlist-ul (asta mai poți s-o citești o dată). Singura asemănare, unicul adevăr este că între oamenii de radio există legături mai strânse, mai firești și mai umane decât între oamenii de televiziune (și p-asta o mai poți citi o dată). Nu știu de ce e așa dar nici nu-mi bat capul.

“Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit” e una dintre multele vorbe cinice ale omenirii. Fals! Cimitirele sunt pline de oameni pe care, noi ăștia viii, îi ducem de colo-colo prin viața asta. Permanent. Apoi noi luăm locul lor și alții ne cară în mințile și sufletele lor și tot așa. Asta mi se-ntâmplă mie cu Vali Andronescu, Zetone, Cristi Dicianu, Cristi Singer, cu care mai ascult muzică din când in când.

În rest, dragă Radio, află că nu m-am schimbat. Sunt la fel de tânăr, liber, deschis, cu tupeu, știi tu... Și te iubesc la fel ca atunci.

Pe Mircea Radu îl puteți citi pe pagina sa de Facebook.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
voce: Mircea Radu
sound-bars icon