Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Radio Big-Bang

S-au împlinit 30 de ani de la emisia primului post de radio independent in Romania. Fan Radio. Pentru un puști turbat după muzică cum eram, apariția era similară Big Bang-ului, nimic nu a mai fost la fel de-atunci înainte. Viața mea a devenit alta.

Înainte de a fi eu însumi animator (asta s-a-ntâmplat un an jumate mai târziu, la Radio Contact) am fost ascultător de radio. Știam când au program dj-ii mei favoriți, știam jingle-urile pe de rost, mergeam cu radioul la baie, aveam cearcăne până la genunchi fiindcă noaptea, in loc să dorm, ascultam muzici iar sâmbetele făceam chefuri nu pe muzica adusă de acasă ci pe cea difuzată la PartyAllTheTime. Ba chiar odată am încercat să agăț o tipă spunându-i “n-ai vrea să vii pe la mine să ascultăm radio?” - fata a răsucit degetul la tâmplă, a râs și a zis nu.

Anii mei de radio, mult mai puțini decât cei din televiziune, au fost senzaționali. Eram tineri, liberi, deschiși, cu tupeu, teribili, deștepți și mișto. Da, așa îmi amintesc că eram toți. O paralelă între radio then&now? Bine zis paralelă fiindcă sunt galaxii diferite. Și nu e adevărat ce zice cântecul, nu videoul a omorât radioul ci playlist-ul (asta mai poți s-o citești o dată). Singura asemănare, unicul adevăr este că între oamenii de radio există legături mai strânse, mai firești și mai umane decât între oamenii de televiziune (și p-asta o mai poți citi o dată). Nu știu de ce e așa dar nici nu-mi bat capul.

“Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit” e una dintre multele vorbe cinice ale omenirii. Fals! Cimitirele sunt pline de oameni pe care, noi ăștia viii, îi ducem de colo-colo prin viața asta. Permanent. Apoi noi luăm locul lor și alții ne cară în mințile și sufletele lor și tot așa. Asta mi se-ntâmplă mie cu Vali Andronescu, Zetone, Cristi Dicianu, Cristi Singer, cu care mai ascult muzică din când in când.

În rest, dragă Radio, află că nu m-am schimbat. Sunt la fel de tânăr, liber, deschis, cu tupeu, știi tu... Și te iubesc la fel ca atunci.

Pe Mircea Radu îl puteți citi pe pagina sa de Facebook.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult
voce: Mircea Radu
sound-bars icon