Războiul lui Trumpf

De câțiva ani, relativ puțini, România a început să fie (și) țară de imigrație. Trendul e încă firav, dar în creștere.

Acesta a fost al 19-lea examen din anul școlar trecut. Pe lângă teste, lucrări, proiecte și celelalte forme de evaluare care se întâmplă firesc într-un an de școală.

Când nu mai pot de cald în Bucureşti, îmi aduc aminte de cele 20-23 de grade în miez de iulie în Polonia. Într-o Europă toridă, această țară e o oază de vreme răcoroasă, plăcută, numai bună de plimbări lungi şi somn cu plăpumioară după.

O durea tot în 3 litere pe CCR de salvarea statului de drept, de salvarea României de pe buza prăpastiei, când a blocat pârtia deschisă profetului Georgescu către Cotroceni.

În România, lupta între găști este pe viață și pe moarte și se încalcă linii roșii într-un ritm în care nu ne-am fi imaginat vreodată, lăsând mult loc abuzurilor și tot mai puțin libertății. Culmea, toate acestea se petrec în mandatul unui om despre care se credea că vine din rândurile societății civile, apărător al principiilor democratice.