Războiul răului cu mai răul. Și niște iresponsabili care au primit ordin de zi pe unitate să strige „Lovitură de stat!”

Situația politică din România nu este pe atât de gravă pe cât urlă în gura mare și total iresponsabil ambele tabere din PSD. Ca și în alte ocazii, cum a fost cea a protestelor împotriva OUG13, reprezentanți ai celor două grupări nu au nicio reținere în a folosi cuvinte grele, precum lovitură de stat. Ministrul de interne cu statut incert Carmen Dan (în funcție, cu demisia depusă și trimisă de Secretariatul General al Guvernului la Cotroceni) vorbea vineri seara la un post de televiziune prieten, în calitate de șef al ordinii și administrației din România, despre lovitură de stat. Dacă era vorba despre o astfel de răsturnare de situație politică, atunci toate instituțiile ar trebui să ia măsuri, să fie pe străzi sau să asiste complice la preluarea puterii la toate nivelurile de altă garnitură de oameni?

Dacă nu putem vorbi despre o lovitură stat, atunci fostul actual număr 1 de la vârful MAI ce speră să obțină cu această afirmație? În ambele cazuri, Carmen Dan demonstrează că nu este suficient de responsabilă pentru a ocupa o funcție de conducere la un minister de asemenea anvergură. O întrebare pentru doamna Carmen Dan: dacă un polițist din Satu Mare o aude vorbind vineri seara despre lovitură de stat în România, cum ar trebui să se comporte sâmbătă dimineață cu armamentul din dotare, ale cui ordine ar trebui să asculte când merge la muncă?

Modul în care este administrată această criză politică izvorâtă din interiorul PSD arată cocktailul periculos din care e compusă clasa politică din România, iar Partidul Social Democrat se dă în stambă: amatorism și cuvinte aruncate în spațiul public fără să fie cântărite înainte.

Asistăm la o luptă în care actualul și fostul lider al PSD își dau fără jenă la țurloaie folosind și instituțiile statului. Un spectacol care nu mai este de multă vreme de privit doar la televizor cu rezerve însemnate de popcorn, e o scenă grotescă, personajele sunt ridicole și se arată în toată splendoarea. Pupăturile pe obraji de după alegeri erau de fapt ca în filmele cu mafioți, înainte de a se executa unul de altul sau de formă, doar ca să mascheze neîncrederea de ambele părți până la următoarea reglare de conturi.

Grav nu este că vedem limpede - în sfârșit fără perdea - luptele până ieri intestine în interiorul celui mai mare partid din România. Peisajul devine trist atunci când realizăm cine se află în aceste tabere. Una este condusă totalitar și discreționar de un Liviu Dragnea înconjurat de cele mai urâte caractere ale politicii, în care principalele criterii de selecție au fost incompența, aviditatea după funcție, anonimitatea și proveniența din cele mai sărace județe ale României. 

O spuneam și cu alte ocazii, este ca și cum într-o companie privată ai urca în scara ierarhică cei mai slabi și nepregătiți angajați, iar efectul final nu poate fi decât falimentul. Această grupare condusă de Liviu Dragnea, înconjurat de câini credincioși, a decis să-l dea jos pe Sorin Grindeanu pentru că nu a rezolvat în primele șase luni legile justiției și nu l-a salvat de o posibilă închisoare cu executare pe liderul maxim. Liviu Dragnea nu face niciodată nimic direct, totul e prin intermediar, nimic nu e asumat public, îți zâmbește acum și te face pe la spate în următoarea secundă, dându-ți impresia că tot el a vrut să te salveze, așa că execuția s-a făcut prin CEx și numai după un simulacru de evaluare a guvernării.

A doua tabără s-a creat mai mult de conjunctură și nu e cu nimic mai bună decât prima. Un Sorin Grindeanu care a arătat până de curând că are coloana vertebrală ca trestia, dar care nu mai accepta acum rolul de paiață. Lui i s-a așezat de-a dreapta, fluturând halebarda, fostul premier Victor Ponta. Nu, nu este altul decât cel care a negat un plagiat, dar a rămas fără titlul de doctor în drept. Este același Victor Ponta care-i sfida pe români și refuza să înființeze secții de votare în diaspora, îngrădindu-le dreptul la vot. Același fost premier care făcea și desfăcea țara cu prea-fugarul Sebastian Ghiță - azi urmărit penal în atât de multe dosare, încât nici el nu mai știe să le numere, probabil. 

Este același Victor Ponta care face mișto din oamenii ieșiți să protesteze după #Colectiv sau OUG 13, numindu-i în bătaie de joc tinerii frumoși și liberi. Îl vedem azi la televizor pe același Victor Ponta care, în disperarea de a câștiga alegerile prezidențiale, dădea altă ordonanță vestită, permițând aleșilor locali să migreze fără să-și piardă scaunele (ordonanță declarată între timp neconstituțională). 

În fine, e același Victor Ponta, mare admirator al dictatorului Erdogan pe care-l lăuda în timp ce acesta ridica noaptea din casă mii de judecători, funcționari și jurnaliști. Văzându-i stima față de sceleratul de la Ankara, nu poți să nu te întrebi oare ce ar fi în stare să facă actualul Secretar General al Guvernului dacă ar avea ocazia să pună mâna pe putere din nou. Cu toate aceste defecte, Victor Ponta a construit un cabinet incomparabil mai bun față de cel impus de Dragnea lui Sorin Grindeanu, iar efectele deciziilor luate în mandatul său se văd și azi.

Partidul Social Democrat nu mai este de multă vreme nici al activului de jos, cum nu este nici al votanților păcăliți de la un ciclu electoral la altul. Este o organizație privată descendentă a Partidului Comunist Român, în care membrii înșiși se acuză de practici mafiote, iar puterea-i îmbată pe cei de la vârf. Această formațiune nu naște lideri, ci balauri cu șapte capete și apucături totalitare. 

Cine-și imaginează că lupta se va încheia după ce una din tabere se va instala la șefie se înșală. Dacă va câștiga Liviu Dragnea, cea care va încerca să-i ia capul va fi Gabriela Firea. Dacă va câștiga Sorin Grindeanu, Victor Ponta își va folosi halebarda ca să-l detroneze. În cazul Gabrielei Firea, mostre despre ce este în stare să facă atunci când are acces la putere se pot vedea limpede la Primăria București. O instituție care a devenit opacă, unde polițiștii locali sunt puși să bată „așa-ziși cetățeni”, unde locuitorii cetății, imediat ce le-a fost luat votul, sunt mințiți pe față, prostiți și tratați cu mult tupeu. Gabriela Firea cumulează atitudinea dictatorială a lui Liviu Dragnea, oportunismul lui Victor Ponta, capacitatea de a suporta a lui Sorin Grindeanu și dorința inepuizabilă de a parveni. Adăugați la toate acestea priceperea de a minți fără să clipească pe un ton gresiv și veți avea proiecția a ceea ce ar fi Gabriela Firea dacă ar avea șansa de a accede la cea mai înaltă funcție din PSD.

Într-o emisiune de la Digi24, Cristian Tudor Popescu anticipa că în lipsa unei opoziții puternice, un pol care se va împotrivi puterii discreționare a lui Liviu Dragnea și grupării sale se va naște chiar în interiorul PSD. 

Iată, toate acestea sunt posibile doar din cauză că jumătatea cealaltă, a partidelor care au intrat în Parlament, nu sunt în stare să formeze o Opoziție. De văzut cum va evolua PNL după ce și-a ales cu un scor strivitor noul președinte, în persoana lui Ludovic Orban, pentru că atât liberalii, cât și USR nu s-au comportat după alegeri decât ca niște mici grupuri cu apucături tribale, care nu sunt interesate de ce se întâmplă mai încolo de adunătura de corturi și rufele lor scoase la uscat. 

Cât despre Platforma România 100, există persoane care nu și-au pierdut încrederea în echipa lui Dacian Cioloș. Ei speră să aibă traiectoria politică a formațiunii La Republique en Marche, a lui Macron. Dacă se urmează același model, atunci România 100 este în etapele corecte ale evoluției, acelea de formare a reprezentanților locali și organizarea acestora.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp