Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La PCR, restul nu mai e tăcere

Dl Sorin Grindeanu calcă, în premieră absolută, reguli ale PCR aplicate vreme de decenii. Când un tovarăș din conducerea superioară se făcea vinovat de o deviere de la linia Partidului, punând în discuție, de fapt, autoritatea liderului suprem, de obicei tovarășul nu era omorât de tot, i se dădea o funcție de plan secund pe undeva, cu condiția să nu mai crâcnească de acum încolo.

Exemplul cel mai cunoscut, fondatorul PSD, Ion Iliescu, „trimis în meserie” de Nicolae Ceaușescu, după o „disidență” de ședință, „în cadru organizat”.

Apoi, restul era tăcere.

Premierul Grindeanu refuză să-și dea demisia și să tacă, în schimbul șefiei ASF sau chiar funcției de vicepremier. Cu toate că Partidul i-a tras Guvernul de sub el. Ceea ce e bine, pentru că, astfel, cei doi penali din fruntea coaliției de guvernare, Dragnea și Tăriceanu, sunt siliți să-și dea arama pe față.

De ce recurge Dragnea la asemenea mari mijloace pentru a-l da jos pe Grindeanu, expunând Partidul privirilor buimăcite ale votanților PSD? Mai întâi, pentru că ministrul Justiției, Tudorel Toader, adus de Grindeanu după episodul OUG 13, n-a vrut să-i schimbe din funcții pe procurorul-șef DNA Kovesi și pe procurorul general Augustin Lazăr. Nerealizarea acestui obiectiv, netrecut în programul de guvernare, dar esențial în lupta pe care Dragnea o duce cu Justiția, a însemnat chiar mai mult decât atât. A însemnat știrbirea gravă a autorității totale, discreționare, cu care Dragnea conduce PSD. Căci, la partidele de sorginte comunistă, autoritatea liderului sau e totală, sau nu va mai fi deloc.

Apoi, amânarea dublărilor de salarii pentru bugetari, punctul forte al minciunii electorale cu care PSD a câștigat alegerile, a pus capac. Dacă înghițea și asta, Dragnea începea să lase sânge și știa că poate fi executat de rechinii Partidului, așa cum s-a întâmplat cu Iliescu, Năstase, Geoană sau Ponta, exoflisit chiar de Dragnea.

Așa se explică fabricarea iute, pe șest și pe tăcute a evaluării Guvernului de către un ins judecat pentru mită și trafic de influență, omul cu tablourile dosite în pereți, Darius Vâlcov. Au fost aruncate în zisa „evaluare”, ca neîndeplinite, obiective cu termene în 2018, altele la care se lucrează, precum și măsuri la care însuși Dragnea anunțase că renunță, cum ar fi TVA zero pe publicitate și tranzacții imobiliare. Totul, pentru a oferi opiniei publice o justificare oricât de confuză și contradictorie, a înlăturării lui Grindeanu. 

Aflăm, din același „raport” al unei „comisii” necunoscute, că Guvernul Grindeanu se face vinovat, în cele 6 luni de existență, de a nu fi strâns relațiile cu Uniunea Sovietică. Ceea ce aruncă o lumină dătătoare de fiori asupra agendei negre a PSD cu privire la soarta României... Președintele Iohannis tocmai a fost la Washinghton pentru a reconfirma și întări poziția statului român ca membru fidel al NATO și al parteneratului strategic cu SUA.

Distrugând Guvernul „ruinător de țară” Grindeanu, care nu vrea și pace ca situația românilor „să fie foarte bună, nu doar bunicică” (bunicică rimează cu Bombonică), L. Dragnea își dă cu levierul în genunchi ca imagine, căci el, și nimeni altul, e cel care a învestit și garantat acest Guvern.

Va ajunge, astfel, din nou, la mâna președintelui Iohannis pentru numirea unui nou prim-ministru, și de data asta nu din postura de lider nord-coreean pe care o avea după alegeri.

Dar mai grav pentru Dragnea și PSD e că aceia care i-au votat ar putea să se trezească... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult