Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Regele Hagi n-are treabă cu țara

Gheorghe Hagi și Simona Halep

Gică Hagi ne spune cum că nu știa că mâine sunt alegeri: „La vot? Nici nu știam. Noi muncim, noi facem fotbal și ne interesează fotbalul. Fotbalul ne interesează și nu altceva”.

Nici eu nu știam că Gică Hagi a jucat pentru naționala Malaeziei. Votul de mâine este pentru viitorul unei alte țări, numită România, care pe Gică nu-l interesează, el este antrenor la Viitorul și atât. Echipa lui putea să se numească Futuro, Future, Zukunft sau Al Mustaqbal, lui Hagi îi e totuna, fotbal să fie.

„Regele” n-are treabă cu țara, el are treabă numai cu mingea și piciorul. Votul e cu mâna, e henț.

Ceea ce nu-l împiedică să facă vorbire, indignat, despre falimentul sprijinirii sportului de către statul român. Dar nu se deranjează până la cabina de vot, ca să schimbe ceva, căci el muncește, ăia care găsesc timp să meargă la urne rezultă că sunt niște pierde-vară fără ocupație...

Închei reproducând răspunsul la aceeași întrebare dat de o fană a lui Gică Hagi, pe nume Simona Halep, aflată la Roland Garros să-și apere titlul de campioană: „Depinde foarte mult de când voi juca. Înainte de meci, aș vrea să stau concentrată pe ce am de făcut, dar apoi, dacă am posibilitatea să mă duc la vot, mă duc cu siguranță”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult