Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

RoEuropa sau Dragnealand?

De două ori în această viață nu m-am dus la vot. În turul 2 al prezidențialelor din 2004, pentru că n-am fost în stare să aleg între cele două fețe ale aceluiași demon: Năstase și Băsescu. Am greșit.

N-aveam dreptul să fac asta. A fost ca și cum aș fi ars foaia pe care era scrisă o problemă la limită, foarte grea, în loc să caut o soluție, poate eronată.

În 2018, la referendumul așa-zis pentru familie, n-am greșit. Am refuzat să votez într-o chestie inexistentă, chiar ridicolă, întrucât era deja stabilită prin lege, pe care aș fi făcut-o să pară reală prezentându-mă la secția de votare. Când cineva te întreabă „Cetățene, gheața e rece?”, dacă ești tâmpit, răspunzi, dacă nu, taci și te întrebi de ce ți s-a pus o astfel de întrebare.

Scrutinul europarlamentar și referendumul de duminică pun probleme adevărate, limpezi și sumbre, în fața cărora nu cred că poți să stai acasă. Rezultatele lor vor influența hotărâtor soarta României, pentru nu știu câți ani, cum poate n-au făcut-o niciun rând de alegeri până acum.

Nu vreau să știu ce e patriotismul, pentru că acest cuvânt este iarăși plimbat prin toate gurile de canalii. În schimb, știu ce este nepatriotismul: a nu vota, în situația de față, este un act profund nepatriotic.

N-am idee cum arată bunii români, de care tot face vorbire stăpânirea. Însă răi români sunt cu siguranță absenteiștii, cei care pot să facă României răul cel mai mare...

Celebra justificare „N-ai, domnule, ce să votezi, totul e, aceeași mizeri-e!” este mai falsă ca niciodată. Avem ce alege.

Pentru că întrebările care se pun duminică, una pentru referendum, care le strânge pe cele două, și două pentru europarlamentare, precum și posibilele răspunsuri, sunt, de fapt, următoarele:

●Vreți să avem o șansă ca hoții și corupții să nu mai poată fi făcuți scăpați cu legea în mână?

Dacă da, atunci votați de două ori DA.

Dacă nu, atunci votați de două ori NU.

●Vreți să trăiți ca euromâni într-o Românie europeană?

Dacă asta vreți, atunci NU votați PSD, ALDE.

●Vreți să trăiți ca băștinași în Dragnealand, un cartier din mahalaua Europei?

Dacă asta vreți, atunci votați PSD, ALDE.

●Sunteți lași, nesimțiți, oportuniști, lipsiți de caracter?

Dacă da, nu votați deloc.

Dacă nu, ne vedem duminică la urne.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult