Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Republic: Ultima ţigară

De fumat, ca şi de gazetărie, nu m-am putut lăsa ani în şir, deşi amândouă îmi făceau rău. Ţigara mi se pare şi azi viciul cel mai bun. Carpaţii fără filtru râcâindu-mi gâtlejul dimineaţa însemnau pentru mine gustul morţii. La 60 de ţigări pe zi chiar flirtam cu moartea, ceea ce, când eşti tânăr poate fi mai plăcut decât cu o tipă trăznet. În plus, aprinderea unei ţigări te poate scoate în orice clipă din ridicolul cel mai adânc, de care toată viaţa mi-a fost groază.

În 1991 cântăream 93 de kile, eram palid cu cearcăne cafenii şi dacă făceam 50 de metri de alergare uşoară pulsul îmi ajungea la 140. Uneori aveam o ţigară în gură şi una aprinsă, arzând în scrumieră. În ritmul ăla, spre deosebire de Gică Petrescu, nu treceam de anul 2000.

Şi totuşi, nicio sperietură medicală nu mă putea face să las ţigara. Tot moartea a fost cea care m-a ajutat. Şi ridicolul.

Şi, la urma urmei, Dan, cum zăcea aşa în coşciug, cu mâinile împreunate, cu cravată, cum nu purtase niciodată, incredibil de serios, fără obişnuitul lui zâmbet ironic şi cald. Dan Merişca fusese prietenul meu. Odată cu el murea şi tinereţea mea. Mă uitam cum i se aşezau fulgii de zăpadă pe sprâncene şi pe mustaţa de răzeş şi îmi venea să zbier ca un animal de durere şi absurd. Şi atunci, ce să fac, mi-am aprins o ţigară.

De la primul fum, m-a cuprins scârba, o scârbă crescândă, care aproape mi-a acoperit durerea. Niciodată o ţigară nu mi s-a părut că ţine atât de mult, dar nici s-o arunc n-am fost în stare, ultimul fum aproape că mi-a ars degetele.

După ce am plecat din cimitirul Galatei, gândul la ţigara fumată înainte ca Dan să fie coborât în pământ nu mă părăsea. Încet, încet, am reuşit să-mi dau seama că scârba aceea de nestăpânit nu era scârbă de tutun.

Dan era mort, şi eu, deoarece, carevasăzică, sufeream, îmi băgasem paiul în bot, ca porcul. A fuma, un gest pe care îl făcusem înainte sau după sex, între două înghiţituri din paharul cu votcă sau în vreme ce urinam, îl consideram demn de a reprezenta durerea mea în faţa lumii. Fumam în neştire ca să mă hârjonesc cool cu moartea, ca să demonstrez că nu mi-e teamă de ea, că nu mă omor după viaţă şi făcusem acelaşi lucru în faţa morţii adevărate, înspăimântătoare, care îl ştersese pentru totdeauna pe Dan. Fusesem întruchiparea monumentală a ridicolului de care mă feream cu atâta grijă.

Toţi plasturii, toate nicoretele şi picoretele antitabac n-ar fi reuşit să mă scârbească de fumat. Singura cale a fost scârba de mine însumi.

În seara aceea am mai fumat o ţigară, studiindu-mă ca un om de ştiinţă un şobolan. „Asta e ultima” i-am spus fetei. M-a privit cu o tandreţe vag dispreţuitoare: „Eşti vicios până în măduvă, n-ai să te laşi niciodată, cântă la altă masă”.

Într-adevăr, a fost un coşmar. Vreo trei săptămâni am avut vise tabacice, ca un fel de vise erotice, visam că fumez, că trag fumul până în maţe şi scot vălătuci enormi pe gură şi pe nas. Mă trezeam lac de sudoare, înjurând, furios că m-am apucat iarăşi de fumat. Pe urmă, o bucurie imensă mă inunda – a fost doar în vis!

Când fuma cineva lângă mine îi ceream o ţigară, o miroseam îndelung şi i-o dădeam înapoi. Odată m-am gândit cum va fi când şi femeile voi putea doar să le adulmec.

Au trecut 20 de ani de atunci. Toate celulele din corpul meu au murit şi au înviat de trei ori, dar şi astăzi mai simt uneori, foarte rar, dar mai simt un strop din setea bestială de a fuma. Ştiu însă limpede că n-o s-o mai fac decât o singură dată.

Dacă mi se va oferi un răgaz înainte ca doamna aceea cu care cochetam în tinereţe să mă ia cu acte, o să-mi aprind o ţigară şi o să-i suflu fumul în faţă.

Text publicat în 2012 în Gândul.info

Citește mai departe:

„Pot să mai fumez la terasă? Sau pe balconul de la serviciu?” Lista locurilor unde (nu) se mai poate fuma din 16 martie

Scuzați-mă, fumătorilor, știu că vă simțiți discriminați, dar mie îmi lăcrimează ochii de la fum

Dragă nefumătorule, recunosc, păcătuiesc, dar este dreptul meu constituțional!

De când se va interzice efectiv fumatul în spațiile publice din România

M-am dus la „Fumătorii Anonimi” și mi-am notat următoarele sfaturi ca să mă las de fumat

„Alo, am văzut un fumător!” Autoritățile pregătesc un hotline unde vor fi reclamați cei care încalcă legea antifumat

Țigări la prețuri prohibitive în România? Interviu cu Aurelia Cristea, „mama” legii antifumat

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tatal meu era fumator de 2-3 pachete pe zi. Iarna fuma in casa sufland fumul in gura sobei. Mama il tot toca la cap sa se lase. La un momentdat spune : "Gata, ma las". Eu (pe atunci aveam vreo cinci ani), i-am zis : "Ei, parca nu te-ai mai lasat de atatea ori..." S-a uitat lung la mine, a aruncat tigara in soba si de atunci nu s-a mai atins niciodata de vreo tigara.
    • Like 0
  • Cristian check icon
    .. inca nu putem controla chimia la nivel cerebral... uneori o putem schimba dar avem nevoie de traiei foarte puternice...... pana cand nu o sa reusim sa controla chimia (pe care inca o traducen in sentimente)... ramanem la fel de animale.... ca si dragele noastre veverite din gradina publica..... un salut!
    • Like 0
  • Aberația zilei.

    Aceasta vine de la notoriul "deontolog" al politichiei dâmbovițene Bogdan Chireac. Invitat la agenția de propagandă a PSD-ului, Antena3, să-și dea cu presupusul în recentul scandal Dragnea-Ponta, iscat pe marginea dosarului TelDrum, unde Ponta susține că are calitatea de martor iar Dragnea îl acuză de turnătorie, Chire'ac, cu o elocință demnă de faimosul Gâgă, explică că, deși tehnic Ponta este martor, dar dacă în mărturia sa îl și incriminează pe Dragnea, ei atunci e vorbirea de o turnătorie ! Ei bine, pe vremea când Ponta ținea hățurile PSD-ului și era la butoanele guvernului, același Chire'ac îl spăla pe toate părțile, nefiindu-i greață să ocolească toate părțile corpului și să-i prevadă un viitor strălucit în cariera politică. Acum însă, nu face altceva decât să schimbe detergentul și rufăria lui Ponta cu cea a lui Dragnea. Culmea aberației o atinge același "deontolog", atunci când este îndemnat să comenteze tânguiala lui Dragnea referitoare la imposibilitatea acestuia de a-și face o copie xerox a dosarului pentru care este inculpat, din motive de bănuți ! E sărac, n-are omul bani, ce vreți ! Ce-i propune Chire'ac lui Dragnea ? Să meargă în parlament și să promoveze o lege prin care să oblige Parchetul să pună la dispoziția inculpatului o copie gratuită a dosarului, evident, pe cheltuiala statului. În mintea lui Chire'ac, Parlamentul României e un fel de service-auto unde, dacă ai rămas cu mașina în drum, dai un telefon și vin băieții majoritari și te depanează gratis, că doar tu i-ai numit acolo. Trebuie să recunoaștem că o năstrușnicie de o asemenea dimensiune nu putea să fie debitată nici chiar de faimoasa tripletă Șerban-Nicolicea-Iordache !
    • Like 0
  • Vorbim de lucruri sfinte...Ce n-as da sa fumez un Carpati!Mizeriile din ziua de azi produc fum si...nu te satura!Fum condimentat la greu cu arome canceroase.Cel putin Carpatiul era tutun netratat...
    M-am cam lasat si eu de tabac.Dar e greu.Greu de tot.Sunt convins ca ala care s-a drogat cu heroina si e considerat incurabil ca daca iau o tigara "rod" un pachet intr-o ora si peste 10 ani de acum inainte!Drogul este drog...Obsesia e obsesie...Numa' cine n-a fumat nu poate intelege...
    • Like 0
  • Tata a fost fumator inrait, baga 2 pachete de Marasesti pe zi. Nici cu bautura nu statea prea rau, se troznea groaznic destul de des... A facut TBC si ciroza, si s-a dus la 56... iar ultimii 3 ani n-a mai fumat (din cauza bolilor, i s-a spus destul de clar ca de continua, moare rapid).
    Eu si alti copii de la bloc am fumat primele tigari pe la 7 ani... am luat pe chestia asta bataie de la mama. Ne distram si ne dadeam mari. Mai trageam uneori cate-o tigara pe furis cu prietenii, dar nu-mi prea placeau.
    Din reactia adultilor m-am prins ca e un lucru rau. Pe la 10 ani, deoarece ai mei imi spusesera clar ca n-am voie sa fumez tutun, am incercat cu frunze de nuc, pe care le bagam in foite de tigari normale si fumam de fata cu tata si bunicul (nefumator). Cumva, ma lasau sa fac ce vreau... Pana la urma m-am plictisit sa ma prostesc in fata lor cu tigarile si am renuntat la proastele obiceiuri.
    Pe masura ce tata se imbolnavea tot mai grav de plamani, am devenit tot mai reticent la fumat. In timp ce unii colegi si prieteni se apucau, eu deveneam anti... in liceu eram antifumat... in facultate la fel.
    La armata am mai pufait cate una, de plictiseala, cand toata grupa se cufunda in vreun birt imputit dupa o aplicatie sau mars.
    Pe urma au aparut ele, femeile... Nu stiu de unde la gaseam (sau ma gaseau ele pe mine) mai toate fumatoare, chiar si pustoaicele. Fumam in compania lor, ca sa empatizam si sa rezonam mai bine. Dupa ce stabileam cat de cat legatura... iesea din mine la iveala atitudinea anti si incercam sa le determin sa se lase de fumat. Ma lasau mai degraba pe mine, decat fumatul. :)
    Pana la urma am gasit si-o nefumatoare. Suntem aimandoi antifumat, iar in grupul de prieteni si cunoscuti in care ne invartim, cei ce fumeaza sunt exceptii si ne respecta optiunile. E foarte bine asa, si n-am sa ma apuc niciodata de fumat (nu consider ca am fost fumator vreodata, doar ma prosteam).
    Desi uneori daca stau la taclale cu fumatori (cam rar) pot sa imi aprind lejer o tigara, in sinea mea sunt anti si asa voi ramane.
    Am vazut ce a putut sa faca tigara si bautura din tata, si am tras concluziile.
    • Like 0
  • Am fumat si eu vreo doua pachete de Diplomat si inca cateva tigari de diferite marci, de la Carpati pana la o tigara neagra frantuzeasca. Ultima a fost ca un fum de ardei iute. Mi s-a blocat respiratia ; nu mai puteam nici sa trag aer in piept, nici sa dau fumul afara. Am fumat din prima de mi se incrucisau ochii de ameteala. Am fumat fara gandul de a ma apuca de fumat. Am fumat doar ca sa vad doar ce simt fumatorii. La fel m-am imbatat doar o singura data in viata doar sa vad ce simt betivii. Au fost singurele experiente si cu fumatul si cu bautura. Si au trecut 47 de ani de atunci. N-am mai pus niciodata tigara in gura si nici nu m-am mai imbatat vreodata. Mi s-a parut cea mai mare tampenie.
    • Like 1
  • Am citit pe nerasuflate. Chipuri, gesturi, intamplari s-au perindat prin fata ochilor mei. Si un fum de tigara mi-a strapuns narile, aducand mirosuri de toate felurile si priviri. De ce oare patima se stinge in tigara? De ce frica de tine se alina cu tigara? De ce doar moartea ne mai trezeste? Intre doua reclame, insa. Frumos eseu. Felicitari. , domnule CTP.. Aveti initiale consacrate. Si va doresc mult noroc. Cineva a semnat BRD. Un medic a inteles Bloc de ramura dreapta. Dragut, nu?
    • Like 0
  • Interesant ...
    da, fumatul e un fel de sfidare a mortii, sau a mortalitatii umane, pana la un moment dat, cand ajungi la varsta la care iti dai seama ca nu mai ai mult, si sfidarea nu mai are rost, ca parca o vezi deja. Nu trebuie s-o mai invoci ca deja o vazi in departare si vrei ca drumul pana la ea sa-ti fie cat mai linistit, sa te bucuri de el.
    • Like 0
  • check icon
    E frumos textul si de admirat sinceritatea ! Totusi, v-a scazut burta , au disparut cearcanele dar a avansat paranoia maistre ! Deci atentie ca nu v-ati "mantuit" ! "Iisus imbolnavitorul " va vegheaza , nu uitati ! :)
    • Like 3
  • check icon
    „te scoate din ridicolul cel mai adânc, de care toată viaţa mi-a fost groază.” // Mai mult decît stimabilă, o așa mărturisire... / Baftă, prietene! (mă aflu om, trecînd de la o extremă la alta, de la prudență la pupat muscălește...)
    • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult