Sari la continut

Republic: Ultima ţigară

De fumat, ca şi de gazetărie, nu m-am putut lăsa ani în şir, deşi amândouă îmi făceau rău. Ţigara mi se pare şi azi viciul cel mai bun. Carpaţii fără filtru râcâindu-mi gâtlejul dimineaţa însemnau pentru mine gustul morţii. La 60 de ţigări pe zi chiar flirtam cu moartea, ceea ce, când eşti tânăr poate fi mai plăcut decât cu o tipă trăznet. În plus, aprinderea unei ţigări te poate scoate în orice clipă din ridicolul cel mai adânc, de care toată viaţa mi-a fost groază.

În 1991 cântăream 93 de kile, eram palid cu cearcăne cafenii şi dacă făceam 50 de metri de alergare uşoară pulsul îmi ajungea la 140. Uneori aveam o ţigară în gură şi una aprinsă, arzând în scrumieră. În ritmul ăla, spre deosebire de Gică Petrescu, nu treceam de anul 2000.

Şi totuşi, nicio sperietură medicală nu mă putea face să las ţigara. Tot moartea a fost cea care m-a ajutat. Şi ridicolul.

Şi, la urma urmei, Dan, cum zăcea aşa în coşciug, cu mâinile împreunate, cu cravată, cum nu purtase niciodată, incredibil de serios, fără obişnuitul lui zâmbet ironic şi cald. Dan Merişca fusese prietenul meu. Odată cu el murea şi tinereţea mea. Mă uitam cum i se aşezau fulgii de zăpadă pe sprâncene şi pe mustaţa de răzeş şi îmi venea să zbier ca un animal de durere şi absurd. Şi atunci, ce să fac, mi-am aprins o ţigară.

De la primul fum, m-a cuprins scârba, o scârbă crescândă, care aproape mi-a acoperit durerea. Niciodată o ţigară nu mi s-a părut că ţine atât de mult, dar nici s-o arunc n-am fost în stare, ultimul fum aproape că mi-a ars degetele.

După ce am plecat din cimitirul Galatei, gândul la ţigara fumată înainte ca Dan să fie coborât în pământ nu mă părăsea. Încet, încet, am reuşit să-mi dau seama că scârba aceea de nestăpânit nu era scârbă de tutun.

Dan era mort, şi eu, deoarece, carevasăzică, sufeream, îmi băgasem paiul în bot, ca porcul. A fuma, un gest pe care îl făcusem înainte sau după sex, între două înghiţituri din paharul cu votcă sau în vreme ce urinam, îl consideram demn de a reprezenta durerea mea în faţa lumii. Fumam în neştire ca să mă hârjonesc cool cu moartea, ca să demonstrez că nu mi-e teamă de ea, că nu mă omor după viaţă şi făcusem acelaşi lucru în faţa morţii adevărate, înspăimântătoare, care îl ştersese pentru totdeauna pe Dan. Fusesem întruchiparea monumentală a ridicolului de care mă feream cu atâta grijă.

Toţi plasturii, toate nicoretele şi picoretele antitabac n-ar fi reuşit să mă scârbească de fumat. Singura cale a fost scârba de mine însumi.

În seara aceea am mai fumat o ţigară, studiindu-mă ca un om de ştiinţă un şobolan. „Asta e ultima” i-am spus fetei. M-a privit cu o tandreţe vag dispreţuitoare: „Eşti vicios până în măduvă, n-ai să te laşi niciodată, cântă la altă masă”.

Într-adevăr, a fost un coşmar. Vreo trei săptămâni am avut vise tabacice, ca un fel de vise erotice, visam că fumez, că trag fumul până în maţe şi scot vălătuci enormi pe gură şi pe nas. Mă trezeam lac de sudoare, înjurând, furios că m-am apucat iarăşi de fumat. Pe urmă, o bucurie imensă mă inunda – a fost doar în vis!

Când fuma cineva lângă mine îi ceream o ţigară, o miroseam îndelung şi i-o dădeam înapoi. Odată m-am gândit cum va fi când şi femeile voi putea doar să le adulmec.

Au trecut 20 de ani de atunci. Toate celulele din corpul meu au murit şi au înviat de trei ori, dar şi astăzi mai simt uneori, foarte rar, dar mai simt un strop din setea bestială de a fuma. Ştiu însă limpede că n-o s-o mai fac decât o singură dată.

Dacă mi se va oferi un răgaz înainte ca doamna aceea cu care cochetam în tinereţe să mă ia cu acte, o să-mi aprind o ţigară şi o să-i suflu fumul în faţă.

Text publicat în 2012 în Gândul.info

Citește mai departe:

„Pot să mai fumez la terasă? Sau pe balconul de la serviciu?” Lista locurilor unde (nu) se mai poate fuma din 16 martie

Scuzați-mă, fumătorilor, știu că vă simțiți discriminați, dar mie îmi lăcrimează ochii de la fum

Dragă nefumătorule, recunosc, păcătuiesc, dar este dreptul meu constituțional!

De când se va interzice efectiv fumatul în spațiile publice din România

M-am dus la „Fumătorii Anonimi” și mi-am notat următoarele sfaturi ca să mă las de fumat

„Alo, am văzut un fumător!” Autoritățile pregătesc un hotline unde vor fi reclamați cei care încalcă legea antifumat

Țigări la prețuri prohibitive în România? Interviu cu Aurelia Cristea, „mama” legii antifumat

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit pe nerasuflate. Chipuri, gesturi, intamplari s-au perindat prin fata ochilor mei. Si un fum de tigara mi-a strapuns narile, aducand mirosuri de toate felurile si priviri. De ce oare patima se stinge in tigara? De ce frica de tine se alina cu tigara? De ce doar moartea ne mai trezeste? Intre doua reclame, insa. Frumos eseu. Felicitari. , domnule CTP.. Aveti initiale consacrate. Si va doresc mult noroc. Cineva a semnat BRD. Un medic a inteles Bloc de ramura dreapta. Dragut, nu?
    • Like 0
    • Interesant ...
      da, fumatul e un fel de sfidare a mortii, sau a mortalitatii umane, pana la un moment dat, cand ajungi la varsta la care iti dai seama ca nu mai ai mult, si sfidarea nu mai are rost, ca parca o vezi deja. Nu trebuie s-o mai invoci ca deja o vazi in departare si vrei ca drumul pana la ea sa-ti fie cat mai linistit, sa te bucuri de el.
      • Like 0
      • E frumos textul si de admirat sinceritatea ! Totusi, v-a scazut burta , au disparut cearcanele dar a avansat paranoia maistre ! Deci atentie ca nu v-ati "mantuit" ! "Iisus imbolnavitorul " va vegheaza , nu uitati ! :)
        • Like 3
        • „te scoate din ridicolul cel mai adânc, de care toată viaţa mi-a fost groază.” // Mai mult decît stimabilă, o așa mărturisire... / Baftă, prietene! (mă aflu om, trecînd de la o extremă la alta, de la prudență la pupat muscălește...)
          • Like 0
          • Mi s-a întîmplat să fumez. M-am lăsat de două ori (cu pauză între epoci tabagice de 15 ani). // Nu țin a recomanda altora stilul meu. // Mi-am spus că fumatul nu e o treabă. Apoi am lăsat lucrurile să curgă. N-am tras auto-sugestionări verbale, cu repetat sonor de n ori vorba de mai sus. Doar realizam des, repet: domol, că nu e o treană ce fac. / Într-o zi (una aflată la 1989, alta la 2007) n-am mai fumat și baftă. // Asemănător au stat lucrurile și cu alcoolul, chit că acolo mai cad pe bec, cam la șase luni (cînd mă apuc a vorbi amabil pe net).
            • Like 0
            • Adevărul, domnule Popescu, e că te afli cam ascuțit la față pentru un nefumător. Din situație deduc, pe cît mă ajută mintea, că golul care conducea la fumat e tot acolo. // Nu m-aș jena excesiv de-astă răutate, cît nici dumneata nu bați recordul întru amabilități, aici și-aiurea...
              • Like 1
              • Stii cum e? Daca ai zile, traiesti si cu fumat si fara (activ sau pasiv). Ideea e sa alegi, toate prostiile astea de pe fb si din alte parti, sunt povesti....
                Daca n-ai zile, dai vina pe toti si pe toate! ca doara nu-i vina ta!
                Asa ca, mai lasati-ma cu textele astea, sunt absolut penibile!
                Sa mananc carne de pui, sau de porc sau de curcan sau creier de maimuta vie? Sau sa mananc iarba ca un ierbivor? Nu va dati seama ce penibili sunteti?
                Bine ca aveti unde sa va postai ineptiile! Ca sa va dezmeticiti cat-de-cat, nu uitati ca, la inceput, omul a fost vanator, apoi culegator, apoi, naiba stie ce a mai fost de a ajuns pana in zilele noastre! Voi nu aveti decat sa bagati texte, pro si contra, sa va dati rotunzi si destepti, treaba voastra! Insa ma intreb: chiar simtiti nevoia sa dati sfaturi, sa fiti destepti, sa uluiti si sa randuiti lumea? Mi se pare absolut penibil!
                Bunicul meu a fumat toata viata lui dohan (asa i se spune in Ardeal), dohan de-ala puturos pe care i-l invarteam eu in foaie de ziar, copil fiind... Si a trait 90 de ani! ce vrei sa spui? Ca daca n-ar fi fumat, traia 130 ani? Pai mai prostilor, cine naiba il mai recunostea pe strada? Si, cine naiba mai vorbea cu el? Chiar sunteti dusi cu vaca, serios! Inca asa-ceva....!!!!
                • Like 0
                  • Imi place sarcasmul dvs. D-le CTP, te urmaresc de mult timp, de cand erai la Adevarul. A-ti facut tandem si cu Hurezeanu, dar niciodata nu l-ai infruntat pe Mister Basescu asa cum trebuie. Aveti dreptate mai in toate in tarisoara asta Rumenia, cu diferiti conationali, de diferite culori, dar ne-am molipsit de un streptococ ucigator numit coruptia, care daca nu o starpim ne omoara ea pe noi. Degeaba se lupta unii din DNA, e o boala veche la noi, care perpetueaza de cand l-am impuscat pe Ceasca.
                    Va urmaresc la Digi 24 impreuna cu C.Prelipceanu, si va dau dreptate, nu avem pe cine vota, pe cine sa punem in locul celor care iau salarii degeaba. Poate o ateriza vreun martian? Va multumesc pentru timpul acordat. O zi buna!
                    • Like 0
                    • @ Nicolae Ene
                      „Niciodata nu l-ai infruntat pe Mister Basescu asa cum trebuie.” Mă bucur mult să știu că dumneata a-i fi făcut-o cu infinit mai mult succes! / Un măgar, marinaru ăla...
                      • Like 0
                  • Si eu am fumat cu scarba ultima tigara. Era cu o seara inaintea unei interventii chirurgicale dificile. Mi-amintesc cum am deschis fereastra, mi-am aprins o tigara, care nu mi-a mai placut ca altadata, am continuat sa fumez pana la jumatatea tigarii. Avea un gust oribil, scarbos, am stins-o, am aruncat si pachetul cu cateva tigari. Si... gata! N-am mai simtit nevoia sa-mi aprtind o tigara, desi eram fumatoare de 20 de ani, cam un pachet pe zi. Au trecut de atunci 21 de ani.
                    • Like 0


                    Îți recomandăm

                    Mileniali la muncă

                    Se spune că un „milenial” nu vrea să se integreze, ci să se evidențieze. Nu își dorește avansarea pe postul superior, ci o nouă aventură care să-l implice mai mult. Devine astfel un consumator de job. Face shopping de job-uri în căutarea celui care se aliniază cel mai bine cu nevoile și obiectivele vieții sale.

                    Citește mai mult

                    Cristian Turor Popescu

                    Văz că pentru prima dată în istoria alegerilor postdecembriste e trecut pe buletinele de vot, cu cerneală simpatică, un anume domn Nimeni. Personajul are un nume, trăiește undeva prin America, dar în România practic nimeni n-are habar cine și ce este.

                    Citește mai mult

                    Poezia lui Celentano

                    Interviu la cald. "Sunt copleșit. Nu mă așteptam", spune Adrian Văncică într-un interviu la cald acordat Paginademedia.ro despre ploaia de reacții după Poezia lui Celentano din finalul episodului special Las Fierbinți. Este cel de-al doilea viral în social media produs de Las Fierbinți, după monologul despre educație al Stelei Popescu.

                    Citește mai mult

                    Conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, Sanador

                    „Criza din sistemul public de sănătate are la bază faptul că întregul personal medical este foarte prost plătit, ceea ce creează frustrări și creează un sistem oarecum autocrat, piramidal de funcționare, în care fiecare participant caută să devină stăpânul propriului loc, al propriei feude, care poate fi mai mare sau mai mică. Dacă îi încredințezi unui doctor un pat într-un spital să poate interna pacienți pe el, el va considera că e „al lui”, personal, dacă îi dai să conducă o secție, cu atât mai mult. Acest fapt apare din cauza unei organizări problematice și din cauza faptului că toți medicii sunt foarte prost plătiți, sunt puțini, sunt suprasolicitați”, spune conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, într-un interviu pentru Republica.

                    Citește mai mult