Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Resetarea lumii: cât de inteligenți va mai fi nevoie să fim în anii ce vin?

fara job

Se spune de un timp că lumea va fi a proștilor cu telefoane deștepte. Și cumva, pentru că jocul de cuvinte sună bine, multă lume s-a proptit în această idee și refuză să ia în calcul și faptul aproape banal că viitorul s-ar putea să nu fie, de fapt, chiar atât de nefericit. Dar varianta asta optimistă presupune și deschiderea noastră către schimbare. Inclusiv către schimbarea modului în care ne practicăm actualele meserii. Căci toate datele arată că, treptat, totul se va schimba. 

Avansul rapid al inteligenței artificiale pune lumea în situația unei transformări profunde. Care vine la pachet, ca orice transformare, cu frici și panici. “Ne va lua AI-ul joburile!”, “Vom rămâne fără mijloace de a produce bani”, “Va fi mai ieftin pentru angajator să cumpere un robot decât să plătească trei oameni”. Și, sigur, lucrurile astea trebuie cumva discutate și detaliate în spațiul public, astfel încât lumea nouă să nu ne surprindă foarte tare și, chiar mai important de atât, să nu ne sperie.

Semne că lucrurile sunt pe punctul să se schimbe vin chiar de la specialiști. Care prognozează o resetare a lumii. În care aproape nimic nu va mai fi la fel și în care aproape nimic nu se va face în modurile în care știam noi că se fac lucrurile.

Prezent la București pentru a participa la o conferință pe această temă, Daniel Dineș, CEO al UiPath, primul unicorn românesc, listat la bursa de la New York, spune că trebuie să ne așteptăm la transformări majore. 

Vine un tsunami peste noi. Modul în care noi toi o să muncim o să se schimbe într-un mod dramatic. O să se schimbe dramatic şi o să se schimbe în următorii doi-trei ani dramatic. Eu cred sincer că majoritatea joburilor, banking, asigurări, operational jobs, sănătate, nu o să mai existe în forma în care o ştim noi astăzi. La fel de dramatic cum a fost în agricultură, în care a venit mecanizarea şi practic, până la urmă, toţi oamenii au ajuns să supravegheze nişte maşini care merg singure. Cam aşa ceva se întâmplă în industriile mari, banking, asigurări.”

Și, sigur, meseriile, așa cum le știm astăzi, nu vor dispărea peste noapte, dar se vor adapta și reinventa pentru a răspunde noilor realități tehnologice. Căci partea bună e aceea că AI-ul va prelua sarcinile repetitive, periculoase sau consumatoare de timp, permițând oamenilor să se concentreze pe activități care necesită creativitate, empatie și gândire critică. Astfel, profesii precum cele din educație, sănătate, artă sau cercetare vor căpăta o importanță și mai mare, fiind susținute de instrumente inteligente care le vor amplifica impactul. Și atunci omul n-are decât să vină cu creativitatea, iar inteligența artificială îi va pune în practică ideile. Simplu și cu mult mai puțin efort. În lumea nouă, însă, valoarea ideilor va crește. Și n-o spunem noi, ci oameni specializați în domeniu, care au ridicat imperii din utilizarea tehnologiei.

De pildă, Daniel Dines explică că în acest moment e puțin probabil să ne așteptăm la o înlocuire totală a joburilor de către AI. Pur și simplu, n-ar fi realist. Dar transformarea job-urilor e o chestiune care bate la ușă și ar trebui să începem s-o auzim. Poate chiar să-i deschidem.

Dacă suntem realiști acum, totul ține de momentul schimbării, nu de schimbare în sine. Jobul tău și jobul meu s-au schimbat în timp. Joburile se schimbă. Totul e o chestiune de când se va întâmpla și cât de comprimat va fi acel proces de schimbare. În acest moment, nu sunt atât de îngrijorat că va veni brusc”, a declarat Dines într-un amplu interviu acordat site-ului tech The Verge.

Tot el plusează și explică faptul că această implicarea AI-ului în diferite meserii nu va face altceva decât să le facă mai ușoare și mai plăcute pentru cei care le practică.

Cred că multe dintre sarcinile repetitive au fost deja rezolvate. Avem tehnologia necesară pentru a elimina, practic, multe dintre ele din activitatea cuiva. Acum avem și tehnologia care să ajute oamenii cu mai multe dintre acele sarcini ad-hoc, cum ar fi cele de cercetare. Cred că joburile se vor muta mai mult către zone în care oamenii iau decizii. Vor analiza ce informații aduc agenții și cum le combină. Agenți plus automatizare”.

Partea despre care se discută mai puțin, dar care ar putea fi privită cu mai mult entuziasm decât în prezent e aceea că în viitorul apropiat al tehnologiei noi meserii se vor naște. În domenii cu totul și cu totul noi: etica AI, psihologia digitală, designul de realități virtuale sau conservarea mediului cu ajutorul tehnologiei.

Ca atare, prin automatizarea unor procese și redistribuirea resurselor, inteligența artificială are potențialul de a reduce inegalitățile, de a oferi acces egal la educație și sănătate, și de a contribui la soluționarea unor probleme sistemice. Iar viitorul muncii, chiar dacă ne provoacă acum unele emoții, ar trebui să fie unul mult mai bun decât ce avem deja. Căci oamenii vor învăța să fie mai eficienți, să gândească mai mult și să conceapă idei care să poată fi vândute, producând astfel bunăstare.

Sigur, operatorii de date, funcționarii publici, lucrătorii din call-centere sau contabilii ar putea să își facă, totuși, niște griji, căci genul acesta de munci repetitive o să poată fi treptat realizate de roboți. Însă meseriile care și acum presupun empatie, creativitate, gândire strategică, motivație și mentorat se vor transforma în job-uri mai bune, mai plăcute și mai ușor de făcut.

Așa că, dacă ne cuprinde panica gândindu-ne la un viitor în care nu va mai fi nevoie de noi, poate ar fi bine să privim telecomanda. Și să ne gândim că înainte de ea, trebuia să ne ridicăm de pe fotoliu de fiecare dată când voiam să diminuăm sau să creștem sunetul, când voiam să pornim sau să oprim aparatul. Acum, ne bucurăm de funcții mai multe, de posture diverse și nu mai trebuie să facem efortul de a ne ridica atunci când ceva nu mai e pe placul nostru. Doar apăsăm butonul potrivit. Tot efortul pe care a fost nevoie să îl facem pentru a ne ușura viața a fost să învățăm ce face fiecare buton în parte. Exact asta se va întâmpla și cu meseriile viitorului nostru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult