Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Retragerea Americii din lume sau când domnul Trump își abandonează aliații

Donald Trump - avertisment

 (Foto Guliver/Getty Images)

De la o vreme, twitter-ul se pare că a ȋnlocuit conferinţele de presă ȋn care oficiali sobri aduc la cunoştinţa publicului deciziile care schimbă viaţa unor popoare pentru care tehnologia noastră valorează mai puţin decȃt praful ce le acoperă ţevile armelor. Iar unul dintre ȋmpătimiţii acestui canal de comunicare este chiar volubilul şi nonconformistul preşedinte al Statelor Unite.

Din scurtele sale twitt-uri a aflat şi principalul aliat al SUA din Orientul mijlociu, Israelul, că trupele speciale americane cantonate ȋn nord-estul Siriei vor fi retrase. În urma acestei decizii, una dintre temerile majore ale Tel-Aviv-ului, miliţiile şiite iraniene, se pot ȋndrepta mai lesne ȋnspre Liban şi graniţa siriano-palestiniană. Singurele care le mai pot opri sunt trupele Moscovei, iar pȃnă acum prim-ministrul Netanyahu a dovedit că poate fi prieten, ȋn acelaşi timp, atȃt al americanilor, cȃt şi ruşilor. 

Să mai spunem că dorinţa americană de retragere din Siria nu este nouă şi a fost amȃnată doar de atacul cu arme chimice de care a fost acuzat regimul de la Damasc ȋn primăvara acestui an.

A doua „retragere” a domnului Trump priveşte Afganistanul, de unde jumătate din trupele americane prezente ar trebui să ȋşi găsească noi locaţii pe harta lumii. Dorinţa de a părăsi Afganistanul, ţară ȋn care SUA au cheltuit sume imense pentru a contracara talibanii şi celelalte grupări fundamentaliste, a fost exprimată de preşedintele american ȋncă din perioada campaniei sale electorale.

Aceste retrageri au condus la demisia secretarului Apărării, generalul James Mattis, care sublinia ȋn scrisoarea sa de renunţare la ȋnalta demnitate ocupată, tocmai că puterea Americii se fundamentează pe alianţele şi parteneriatele ȋncheiate ȋn toată lumea, dar şi prin respectul pe care trebuie să ȋl arate aliaţilor. Or, prin aceste două retrageri, Statele Unite ȋşi trădează doi dintre aliaţii care au sȃngerat cel mai mult ȋn ultima jumătate de secol pentru a-şi apăra libertatea promisă odată cu armele pe care americanii le-au trimis pentru a le susţine lupta. E vorba de kurzi şi afgani.

În 2014, cȃnd luptătorii apăruţi parcă din neant, ulterior cunoscuṭi drept Statul islamic, ameninţau să cucerească Bagdadul şi se apropiau de Damasc, luptătorii peshmerga (ȋn traducere „cei ce privesc spre moarte”, trupele organizate de legendarul conducător kurd Mustafa Barzani ȋn anii ’50 ai secolului trecut) au devenit principala forţă ce se opunea cu succes acestora. Dacă la ȋnceput au suferit pierderi importante şi au ȋnregistrat ȋnfrȃngeri, după ce au beneficiat de consilierea ṣi sprijinul militar al SUA şi aliaţilor, au devenit principalii actori de pe frontul deschis ȋmpotriva armatelor lui al-Bagdadi.

Kurzii sunt, ȋn prezent, grupul etnic cel mai numeros ce nu are un stat al său. Estimaţi ȋntre 30 şi 40 de milioane (cifrele variază ȋntre diversele organizaţii internaţionale), aceştia vieţuiesc, ȋn principal, ȋntr-o zonă ce cuprinde platorile ȋnalte din sud-estul Turciei, nordul Siriei, nord-estul Iran şi coboară ȋnspre fertila cȃmpie a Mesopotamiei, Irakul de astăzi. La sfȃrşitul Primului război mondial, prin Tratatul de la Sevres se recunoaşte dreptul kurzilor la autodeterminare, urmȃnd ca aceasta să fie decisă ȋn urma unui referendum. Numai că la conducerea Turciei ajunge cel ce va fonda noua Republică laică, Mustafa Kemal Ataturk, iar ȋn urma victoriilor sale ȋmpotriva grecilor va fi semnat Tratatul de la Lausanne, doi ani mai tȃrziu, mare parte a Kurdistanului revenind Turciei. Kurzii din Turcia, actualmente 18 – 20 milioane (iarăşi, cifrele nu sunt foarte precise datorită aversiunii Ankarei faţă de identitatea acestei minorităţi), vor fi cunoscuţi cu numele de „turci de munte”, iar limba şi obiceiurile lor interzise. 

Îți recomandăm

Însă organizarea cvasi-independentă a kurzilor ȋn Irak şi acumularea de putere a kurzilor sirieni a nemulţumit Ankara, care şi-a trimis tancurile ȋn zona Afrin – Idlib ȋmpotriva acestora la ȋnceputul acestui an ȋn cadrul operaţiunii denumite „Ramura de măslin”. Nemulţumirea lui Erdogan a fost că ȋnaintarea nu putea continua ȋn ȋntreaga regiune din nordul Siriei ȋntrucȃt acolo se găseau trupe americane ce le ofereau suport trupelor peshmerga. Însă, ȋn urma prognozatei retrageri americane, Turcia va avea mȃnă liberă ȋn desfăşurarea acţiunilor ȋmpotriva kurzilor de pe teritoriul sirian.

Abandonarea Siriei trebuie citită şi ȋntr-o altă cheie: Rusia va fi acum aceea care va asigura reconstrucţia ţării după războiul care s-a terminat şi a fost cȃştigat de americani (după cum a afirmat dl. Trump pe twitter). Deja Putin le-a propus Franţei şi Germaniei ȋmpărţirea contractelor ulterioare conflictului. Şi nu e vorba doar de reconstrucţia oraşelor şi a rutelor de comunicaţie. O ramură a „noului drum al mătăsii” se termină ȋn porturile siriene ale Mediteranei, acum pline de navele marinei ruseşti. De asemenea, Rusia este acum garanta asigurării unei fȃşii de-a lungul graniţei cu Israelul ȋn care să fie interzisă prezenţa trupelor iraniene, principalul inamic al micului stat aliat al SUA ȋn această regiune.

Istoria recentă a afganilor nu e mai puţin tragică. Într-un articol anterior arătam cu cȃt sȃnge plătiseră aceştia participarea la alegeri.

Începȃnd cu anii ’70 ai secolului trecut, Afganistanul nu a mai cunoscut pacea. Din 1978, cȃnd Partidul Democratic Popular Afgan, comunist, finanţat de U.R.S.S., ȋl asasina pe Daoud Khan şi prelua puterea, confruntările armate pare că nu se mai sfȃrşesc. 

Mai ȋntȃi s-au ȋnfruntat două facţiuni ale Partidului Comunist. Apoi triburile se revoltă ȋmpotriva guvernului lui Taraki, care este ȋnlocuit, ulterior invaziei sovietice, cu Babrak Kemal, şeful facţiunii anterior perdante a Partidului Democratic Popular, ce revine asupra reformelor laice, sperȃnd că va calma avȃntul războinic al triburilor. Urmează ȋnarmarea triburilor de către CIA şi bogaţii şeici ai Golfului, folosindu-se de Pakistanul vecin. Un deceniu de lupte ȋnȃngerează ȋntreaga ţară.

Sovieticii se vor retrage ȋn 1989 din Afganistan, lăsȃnd ȋn urmă sute de mii de morţi, un guvern fragil şi un război civil ȋn care se vor remarca talibanii, „studenţii ȋn teologie”, o grupare de gherilă ce promovează un sunnism radical şi aplicarea strictă a legii islamice, şaria. În 1996, aceştia ocupă capitala Kabul şi declară Afganistanul „emirat islamic”, deşi nu reuşesc să stăpȃnească regiunile din nord. Măsurile lor şochează lumea civilizată, ȋnsă găsesc o largă adeziune printre triburi datorită exacerbării sentimentului naţional şi puterii de a pune capăt – prin forţa armelor, e adevărat – războiului civil ce distrugea ţara de un deceniu.

Cum talibanii au asigurat toate condiţiile pentru dezvoltarea organizaţiilor teroriste, iar Al-Qaeda lui bin Laden a organizat acţiunile din 11 septembrie ȋmpotriva SUA, a urmat Enduring freedom, misiunea care a dus la ȋnlăturarea acestui regim fundamentalist de către coaliţia condusă de către SUA şi Marea Britanie.

De la 1 ianuarie 2015, grosul forţelor armate NATO care a asigurat pacificarea ţării s-a retras din Afganistan (ȋn 2009 şi 2010, numărul militarilor străini ajungea la 150.000). A rămas un număr de circa 13.000 de militari, majoritatea ai Statelor Unite, cu misiunea de a oferi asistenţă şi consultanţă strategică trupelor guvernamentale, ȋn ceea de a fost denumit programul „Resolute Support”. Însă, această asistenţă s-a transformat, ȋn cursul ultimilor doi ani, ȋn participare efectivă, mai ales ȋn misiuni de apărare a principalelor centre urbane şi lovituri aeriene ȋn sprijinul ofensivei armatei naţionale, supuse unei presiuni crescȃnde ale forţelor talibane, dar şi ale Statului Islamic. În prezent, analiştii militari estimează că patruzeci de procente din suprafaţa Afganistanului nu se mai află sub autoritatea guvernului din Kabul. Legea islamică, traficul de droguri, omorurile, pedepsele corporale şi mutilările au revenit ȋn cotidianul acestor zone ȋn care diferiţi lorzi ai războiului şi fundamentalişti religioşi ȋşi exercită puterea.

În lipsa militarilor americani, Afganistanul este ameninţat cu recăderea ȋn mȃinile talibanilor, războiul civil generalizat va redeveni realitate, iar ţara se va ȋntoarce la situaţia dinaintea intervenţiei americane, redevenind o pepinieră a terorismului fundamentalist. E greu de crezut că, ȋn lipsa trupelor SUA, NATO ar putea suplini, ȋn ciuda declaraţiilor ferme făcute imediat după anunţarea retragerii americane, această plecare.

Mercantilismul politic al administraţiei Trump poate fi justificat pȃnă la un punct de grija pentru banii contribuabilului american. Însă abandonarea unor parteneri – chiar şi entităţi nonstatale – reprezintă un mesaj negativ pentru posibilii parteneri. În plus, efectul cel mai periculos este preluarea locurilor părăsite de americani de puterile autocrate ce doresc să ȋşi proiecteze influenţa asupra acestor entităţi ale lumii a treia. Dacă ȋn urmă cu două decenii se vorbea de pax americana ȋn Orient, acum se pare că pacea va veni doar de la ruşi, care, ȋn ciuda costurilor şi a sancţiunilor primite, nu şi-au abandonat aliatul, pe Bashar al-Assad.

Astfel, imaginea virtuoasei Americi, port-drapelul Occidentului, ȋncepe ȋncet să pălească, lumea devenind astfel un loc tot mai ȋntunecat şi periculos.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ca si precedentele articole, Dl Stepan ne ofera o versiune rascirculata la Cnn, liberala ,duios pro Israel fara a intra in amanunte esentiale.

    Pe scurt, google Ynon plan.

    ISIS nu a aparut 'parca din neant ' cum pare a crede Dl Stepan, ci a fost creat in jurul ofiterilor irakieni aflati in prizonierat dupa caderea lui Sadam. Pe acest schelet militar profesionist s-au adaugat mii de mercenari muslimi, majoritatea ceceni. ISIS a fost creata de americani pentru a contracara masiva influenta iraniana din Irak si ulterior pentru a rasturna regimul Asad... Au participat cu multe miliarde Arabia Saudita si micile dar bogatele tarisoare din golf, terifiate de ascensiunea siita iraniana.

    Trebuie foarte bine inteles ca intreaga politica americana din Orient este 100% in interesul ' tarii micute' cum ai place Dl-lui Stepan sa descrie Israelul . Primul razboi din golf s-a terminat in ziua de Purim, al doilea razboi a inceput in ziua de Purim [ sarbatoare anuala evreiasca cand se aniverseaza nimicirea dusmanilor...]

    Dezmembrarea axei Siria-Hezbolah-Iran este vitala pentru Israel si aceasta este/ a fost obiectivul principal al insurectiei armate anti Asad. Armele au venit din depositele raposatului Ghadafi via Turcia... din Europa de est de asemenea...

    Foarte interesant este rolul Turciei. In vara lui 2016 a avut loc o lovitura de stat, cu scopul de a-l rasturna pe Erdogan. La evenimente au participat ' gulen-isit' , discipolii lui Fetulah Gulen, aflat in SUA sub protetie CIA. Dupa esecul puciului, Erdogan a virat serios spre Rusia....a semnat un masiv contract de cumparare a redutabilului sistem rusesc S400 si a participat in negocieri ruso-turco-iraniene de la care America a fost exclusa... Re-atragerea Turciei de partea NATO este vitala pentru interesele americane, fara Turcia nu va fi pace in Siria si sacrificarea kurzilor poate este pretul cerut de Erdogan [ care imediat a anuntat ca va cumpara sistemul american Patriot...]

    Razboiul din Afganistan este o calamitate militara, politica si financiara. Dupa 17 ani, trilioane risipite, sute de mii de morti si schiloditi, situatia se deterioreaza anual, talibanii controleaza majoritatea zonelor rurale...Trump a fost ales tocmai pentru ca a promis incetarea razboaielor perpetuee, in care America plateste trilioane plus costuri umane greu de calculat....pentru interese ne-americane. Sa lasam afganii si multi altii de pe planeta sa se descurce singuri...resursele Americii sunt neccesare in America.
    • Like 0
  • Bashar al-Assad a fost un prieten al Israelului.Ultima comunitate de evrei dintr-o tara majoritar musulmana se afla la Damasc(daca nu au fost si ei distrusi de razboiul civil).De la inceput Israelul l-a sustinut pe Assad insa nu putea sustine oficial un dictator(mult mai uman decat printii si regii din peninsula araba si Emirate sau Kuweit).Asa ca israelienii si americanii(serviciul lor de paza)le-au incredintat aceasta misiune rusilor care isi doreau sa joace un rol global.Statul Islamic si lupta impotriva lui nu a fost decat o umbrela sub care toti cei interesati si-au rezolvat problemele.Rebelii care lupta impotriva lui Assad nu se bucura de credibilitate,sunt ca si opozitia din Romania(au un dusman comun si ambitii separate).Cu Assad se poate negocia,cu rebelii niciodata deoarece sunt dezbinati in interior.Asa ca Assad a ramas la putere,cum isi doreau israelienii,americanii au luptat impotriva ISIS,cum isi doreau oamenii de pretutindeni,rusii au fost in centrul atentiei,cum isi dorea Putin,s-a terminat.
    • Like 1
  • mike mike check icon
    SUA are aliati Arabia Saudita si Isreal in zona. Nimeni nu va indrazni vreodata sa atace acesti aliati. Rusia va reconstrui Siria si astfel va avea ceva de castigat.
    Retragerea va fi in dezavantajul Europei.
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Orice ar face SUA nu e bine. Daca ramane si lupta devine jandarmul planetei si e huiduita in cor. Daca sta frumos acasa e huiduita ca nu apara libertatea si democratia. SUA cheltuie resurse pentru aparare. UE si aktti fac afaceri necinstite cu Iran, China si Rusia, adversari ai SUA dar vrea protectia SUA. Cred ca Trump nu e fraier. SUA are nevoie de venituri si nu de cheltuieli inutile pentru programe de aparare a planetei.
    Vrea planeta,pace? Vrea planeta democratie? Pai sa pkateasca atunci. Sa lupte pentru aceste valori.
    Ca european nu pot decat sa constat ca in Europa s-a intrat intr-un con de amortire democratica in care decidentii si-au pierdut simtul realitatii.
    In 30 de ani China exporta produse dar si ideologie. Se technologizeaza. Europa cumpara produse. Se detechnologizeaza. Acumuleaza conflicte fiindca in ultimii 30 de ani nu a avut loc o createre a bunastarii in Europa.
    Acelasi lucru e valabil si in SUA.
    Sa lupte Rusia in orient si sa-si cheltuie ei banii si resursele acolo.
    • Like 5
    • @ Mr.Oh
      Alien check icon
      Problema nu e ca "sta acasă " ci ca se baga însă nu duce treaba până la capat. Ție ți-ar plăcea ca un chirurg sa te opereze, îți scoate tumorile însă după 80% spune "știi ce, ia sa mai opereze și alții, eu plec acasa" și te lasă desfăcut pe masa?
      Pe de alta parte faza cu Siria deși e nașpa fata de kurzi și de sirieni s-ar putea sa fie nașpa și fata de rusi. Eu am foarte mari dubii ca rusii sunt capabili de reconstrucție (chiar dacă asta presupune profit) si asta pe termen mai lung duce la scădere a influentei rusești. Sper ca europenii sa profite.
      În privința eticii afacerilor nu cred ca nea Trump da pe dinafara. Vânzările de arme către sauditi (aka aia oficial wahhabiti unde se aplica sharia pe fata și se tranșează jurnaliști) nu-l califica sa critice pe nimeni. Nici retragerea din tratatul cu Iranul (cu toate defectele lui) nu-i o mișcare tocmai ok.
      • Like 5
    • @ Alien
      Despre ce reconstrucție vorbim aici ? Adică vine cineva care îmi dărâmă casa și-mi spulberă familia și apoi îmi spune că dacă îi dau o parte din grădină ( partea aia unde izvorăște petrol și cine mai știe ce alte materii prime strategice ) și îi dau pe deasupra și niște bani, mă „ajută” să-mi reconstruiesc casa și să-mi refac familia dar după regulile lui, care sunt „adevăratele” reguli.
      • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Alien check icon
      Majoritatea caselor nu americanii le-au dărâmat nici americanii și nici rusii.
      Când ai acoperisul deasupra capului ți-e destul de ușor s-o faci pe principalul din vârful tastelor.
      Petrolul nu se extrage singur și cât timp e sub pământ nu tine nici de foame nici de cald, si de pe urma lui nu profita nici americanul, nici rusul însă nici proprietarul grădinii cu casa transformata un moloz.

      • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult