După 30 de ani, România se află într-o situație similară cu cea din 1989.
Ceaușescu tăiase toate legăturile cu Occidentul, renunțase la Clauza națiunii celei mai favorizate în raport cu SUA, chiar înainte să i-o anuleze americanii. Nu-l mai invita nimeni din Vest, nicăieri. Pe de altă parte, nici lagărul comunist est-european, în cap cu URSS-ul lui Gorbaciov, nu-l înghițea.
Nu altfel stau lucrurile cu V. Dăncilă. În America s-a dus chemată de nimeni, vicepreședintele Mike Pence nici n-a băgat de seamă că a trecut pe la Washington premierul României. După ce s-a pupat în aer cu cine a găsit pe holuri, s-a întors în România, Europa, unde o așteptau teanc invitațiile la Paris, Berlin, Madrid, Roma, Viena, ba chiar și Londra.
Propunerea ei de comisar european, R. Plumb, a fost respinsă de Bruxelles. O a doua, D. Nica, i-a fost azvârlită înapoi chiar mai rapid. Imperturbabil, vel slugoiul Fifor anunță că o a treia propunere e pe țeavă.
Ceea ce demonstrează incapacitatea de a înțelege că, din partea Comisiei Europene, e vorba de o unică respingere, perpetuă: cea a lui Dăncilă înseși, cu guvernul ei cu tot. Dacă ar mai fi vreo îndoială că e așa, precizarea Ursulei von der Leyen „Nu accept nicio propunere înainte de votul moțiunii de cenzură” pune capacul, căci nu poate însemna decât: așteptăm să plece Dăncilă, ca să putem sta de vorbă. Dacă Dăncilă rămâne, probabil România va pierde postul de comisar european la Transporturi.
Până și social-democrația europeană strâmbă din nas față de „colegii” de la București.
Ascultând-o pe „neconflictuala” patinatoare pe cuvinte Vasilica, mamă cu amor la popor, cum, înregistrată fără știrea ei, șuieră sec și veninos: „S-au și făcut pomenile, dar a-nviat mortul. Ăștia o să ia bătaie”, parcă o auzeam pe Elena Ceaușescu în ultimele ei zile...
Aidoma Partidului Ceaușist, Partidul lui Dăncilă are viitorul închis ca reprezentant al României în relațiile internaționale. Ceea ce, în perspectiva apropiatei crize economice arată sumbru. Căci, spre deosebire de Ceaușescu, care, pe spinarea poporului, achitase datoriile țării, Dăncilă-Teodorovici tocmai le-au făcut. Suta de lei pe care Ceaușescu o arunca maselor tulburate s-a transformat într-o mituire la scenă deschisă a parlamentarilor, cu funcții și bani de la bugetul de stat.
Iar tinerii României, la fel ca pe vremuri, vor să plece din țară cu sutele de mii și vor pleca, pentru că acum nu-i mai oprește, nu-i mai bate, nu-i mai arestează nimeni la graniță. Asta se întâmplă doar în Piața Victoriei.
După 30 de ani, dorința de a părăsi minunata noastră patrie liberă a crescut...
Iată de ce, moțiunea de cenzură, de care nici nu se pomenea în `89, ar trebui să fie o Revoluție. Nu doar să schimbe un guvern, ci să pulverizeze un regim care, sub diverse forme, a rezistat până astăzi.
Numai că n-am văzut încă vreo Revoluție făcută la tarabă. După tot ce s-a întâmplat zilele acestea, votul de astăzi nu mai poate avea vreun sens moral sau politic, pentru popor va însemna un mezat, a câștigat cine a dat mai mult.
Nu-mi rămâne decât să mă gândesc la o ucronie SF pe care am scris-o cu ani în urmă, „Timp mort”, în care Ceaușescu înăbușise Revoluția și rămăsese, ani mulți după `89, la cârma României...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
