Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Robii lui Dumnezeu sunt niște robi

​De ce se vâră în forță religia pe gâtul elevilor prin legile Educației? De ce s-a ivit ideea religiei ca materie de examen la bacalaureat? De ce guvernul, prin trimisa lui Iohannis la ministerul Educației, vrea ca tinerii să învețe nu despre religie, ci religia ca disciplină cu valoare de adevăr, cum e matematica, și care să fie pusă în practică?

​De ce vor asta cultele religioase, în frunte cu BOR, e limpede dacă gândești rațional: ca să-și asigure noi generații de clienți, fără de care Godporația ar da faliment, ca orice companie de băuturi carbogazoase. Care este însă interesul puterii laice, reprezentată de guvern, președinte, și, în ultimă instanță, de stat, ca Biserica să-și mențină influența asupra populației?

Mai întâi, pentru că, aidoma religiei, politicul nu mizează pe rațiune pentru a manipula masele. Religia nu presupune nicio demonstrație, este o colecție de ziceri, de propoziții cocoțate deasupra logicii, care trebuie luate ca atare, fără posibilitatea de a le pune la îndoială. Este un basm, care, spre deosebire de Basmele Românilor, ale lui Petre Ispirescu, vrea statutul privilegiat de a fi luat drept real. Așa și politica: alegerile nu se câștigă prin raționamente, bazate pe date și fapte, susținute de dovezi, supuse unor teste și expuse ca atare votanților. Dacă încearcă așa ceva, un politician e mort din start. Ca să reziste și să câștige, el trebuie să spună o poveste, să găsească formulări scurte și memorabile, să aibă carismă și, mai ales, să identifice și să transmită cât mai multor oameni exact ce vor să audă. Adevărul poate fi și el folosit, dar cu măsură și numai atunci când dă bine în story.

Religia formează gândirea individului uman în a se lăsa ghidată de emoții, de impresii, de opiniile altora, de vocea și talentul celui care le emite. Dar și de propriile frustrări, în speranța că ar putea fi rezolvate. Sentimentul pe care atât predicatorul cât și politicianul urmăresc să-l creeze unei mulțimi cât mai mari este acela de apartenență la o sectă privilegiată – noi suntem ai lui Hristos, noi suntem ai lui Trump – situată deasupra celorlalți, care nu mai sunt decât niște pierzători, ființe inferioare. Să inspire omului teama de a nu rămâne pe dinafară, că altfel o să fie rău de el.

​Iată de ce educația religioasă menită să producă credincioși este necesară puterii politice. Cei care fac cruci în serie când văd o biserică sunt votanții cel mai ușor de amăgit.

​În al doilea rând, Biserica e o structură dictatorială. Textele sfinte nu pot fi contestate, nici măcar discutate de niște simpli enoriași. Ele se dictează de către popi și sunt însușite ca atare. Supunerea e o calitate esențială a credinciosului.

​Omul cu frica lui Dumnezeu este foarte probabil să fie docil și în fața autorităților, a statului. Mai ales că nicăieri creștinismul nu îndeamnă la revoluție împotriva strâmbătăților, ci la așteptarea evlavioasă a compensației ce se va oferi pe lumea cealaltă. Deși democrația garantează libertatea de expresie și de opoziție, chiar și într-un stat democratic puterea politică își dorește cetățeni care să aibă un respect dacă se poate orb față de ea și să țină capul la cutie.

​Din aceste cauze, Biserica Ortodoxă a fost, dintotdeauna, în România, așezată lângă scaunul puterii lumești. Robii lui Dumnezeu sunt, la urma urmei, niște robi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult