Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

România care nu a mai ajuns

Steagul Revoluției

Foto: Guliver Getty Images

Un tânăr, împușcat, se târăște, pe coate în spatele unei borduri. Răsuflă ușurat de parcă s-ar fi ascuns în spatele Marelui Zid Chinezesc. Altă baricadă în jur nu mai este, iar colțul străzii e departe. „F..u-i..", îi scapă o înjurătură. Îi e frică, evident că îi e. Mai înjură o dată, apoi spune ceva de Dumnezeu. Un metru în plus poate însemna viață sau, din contră, poate fi o moarte instantă. Cu obrazul culcat pe asfaltul rece le face cu ochiul amicilor săi. 

Smoala zgrunțuroasă îi tamponează rana. O nouă rafală de gloanțe taie aerul iernii cu un ecou care îi face să se chircească până și pe cei care stau în fața televizorului. Aceștia se înfig mai tare în fotolii, salata de boeuf rămâne neatinsă pe masă. Revoluția Română e în prime time. În studioul TVR a ajuns cine trebuia să ajungă. Au aceleași pulovere cu cei de acasă, dar privirea e alta. La reluările de după ani de zile se vede limpede că e alta. E decembrie ’89 și pe străzile din București moartea se ia la trântă cu adrenalina unor români sătui de comunism. Habar nu au că sunt prinși la mijloc, într-un circ cu leii scăpați printre spectatori.

Văzând zilele acestea mulțimea care a venit să își ia rămas bun de la Regele Mihai, m-am gândit la acei tineri de atunci, la gașca ce se pitea. 

De fapt nici nu știu cum erau îmbrăcați, cum erau tunși, cum zâmbeau, ce bancuri cu Ceaușescu spuneau pe ascuns (bănuiesc că unele mișto cu Leanța), unde lucrau sau unde învățau, dacă știau să înoate în ștrandurile infecte sau dacă adorau să danseze pe ritmurile magnetofoanelor rusești, dacă aveau televizor color și dacă nu, cel alb-negru se aprindea mai repede de 10 minute?, dacă intenționau vreodată să își cumpere o Dacie, dacă călătoreau pe scara autobuzelor dospite, dacă iubeau sau dacă erau iubiți, dacă fumau Carpați sau dacă făcuseră armata.

Știu doar, că azi, după 28 de ani, ei nu au mai ajuns să își ia rămas bun de la ultimul Rege. Și, zâmbind pe sub mustață, unii nu doar că le-au luat locul, dar, pe zi ce trece, fac ca dârzenia celor de atunci să fie inutilă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista oameni cu demnitate morala in aceasta tara?
    Vor ajunge pesedistii vreodata sa se comporte civilizat cu cei din jur, fara sa injure si sa batjocoreasca pe ceilalti?Nu cred ca au dovedit vreodata calitati prin care sa se arate ca sunt mai buni.Au dovedit doar ca sunt mai rai.Eu, sunt confruntat aici la Braila cu batjocura haitelor de pesedei care imi pun diverse porecle injositoare, injurioase,ma pun in situatii umilitoare, in contradictie cu viata mea cinstita, onesta, de om cu familie, care a muncit 40 ani.Ma confrunt cu diverse persoane trimise de pesedisti ca sa-mi distruga munca si viata.Nu cred ca este corect sa folosesti agresivitatea miilor de pesedisti impotriva unui pensionar inofensiv ca mine si impotriva familiei mele.Cand sunt acasa, ma confrunt cu agresivitatea verbala a vecinilor din apartamentul de la un etaj mai jos, care ma insulta zilnic si ma ameninta cu represalii din partea pesedistilor.Cand ies afara din bloc, ma confrunt cu atitudinea agresiva a pesedistilor de pe strada, din magazine:, gesturi obscene, cuvinte insultatoare, atitudini batjocoritoare.Eu stiu cat o sa rezist la aceasta haituiala zilnica?Cat o sa reziste creierul meu la aceste batjocuri zilnice, la tot felul de situatii neprevazute in care ma pun zilnic pesedeii?.
    • Like 2
  • Diana N. check icon
    Si tinerii ucisi in 1989 sunt inaintasii nostri, sunt parintii libertatii noastre. Legatura pe care o simtim, dintr-o data, cu tot ce e romanesc, din vechime sau din prezent, din Romania sau din Republica Moldova, recuperarea asta a amintirii traumelor si a datoriei de recunostinta si de dreptate pentru cei ucisi, dintre ai nostri, tot de catre ai nostri, ne aduce pe noi, cei treji de astazi in fata unei responsabilitati care ne uimeste, ne sperie chiar, pentru ca nu suntem educati sa ne-o asumam si nu suntem siguri ca putem fi la inaltimea ceruta.
    Eu va multumesc ca ne-ati amintit atat de simplu de cei care ne-au scos din dictatura si cu care multi dintre romani nu se identifica, deoarece au fost pacaliti sa priveasca in alta parte...
    • Like 1
  • Asa-i. Si e tare pacat. Aceiasi nemernici , loazele lor si slugile lor, bestii fara nimic omenesc,, dar plini de tupeu, cu mapele doldlra de diplome cumparate, abjectii impostori, parazitii toxici, sunt la butoane, la microfoane, la imparteli primii, si la asumat raspunderi ultimii. Hotii si excrocii ne sunt elite. Asta datorita noua. Parte i-au votat, parte, marea majoritate, au zacut, bolnavi de lene, indolenta si de sinucigasa tampenie. Avem ce meritam. Strada e goala. Cateva mii nu inseamna nimic pentru banditi. Sutele de mii sunt cosmarul lor.. Dar dorm linistiti cand si noi o facem. Ne trezim inainte de catastrofa, sau, dupa tembelul nostru obicei de turma imbecilizata, mergem tot inainte, ca de, la noi, merge si asa ?
    • Like 2


Îți recomandăm

Lasă-te sedus de o cafea prețioasă ca aurul

V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă pentru dumneavoastră o cafea bună? Are note blânde de pin? Conține arome de stejar și lemn dulce, sau de migdale prăjite, ori poate de nuci, citrice și fructe de pădure? Cea mai mare provocare a profesioniștilor cafelei este să-i aducă în fiecare zi iubitorului de cafea băutura pe care el o adoră și să-i ofere aceeași senzație la fiecare ceașcă.

Citește mai mult

Carmen Iohannis

Calitatea de primă doamnă, pe lângă faptul că aduce niște beneficii, vine la pachet și cu niște constrângeri de protocol și de conduită, dar mai ales cu niște responsabilități speciale. Ce ar trebui să înțeleagă cetățeanul de rând din gestul primei doamne? (Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu)

Citește mai mult

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult