Secţia parchetelor militare a înaintat instanţei rechizitoriul în dosarul Revoluţiei, a anunțat luni procurorul general Augustin Lazăr. (Foto Inquam Photos)

Copiii veniți pe lume în ziua de 2 martie 1989 împlinesc astăzi 30 de ani. Au răsărit din cenușa lui Liviu Babeș, brașoveanul care s-a aprins și a ars ca un fulg de pasăre pe zăpadă.

Îl întâlnesc uneori, în nopțile fără somn, printre copacii prăfuiți și scheletele blocurilor etajate pe cerul scânteietor. Poartă același palton, descheiat la toți nasturii, plin de pete pământii, același fular cenușiu; căciula și-a pierdut-o pe undeva.

Au existat oameni care au fost folosiți pentru succesul 'Revoluției', unii dintre ei au plătit cu viața, alții au rămas cu sechele și întrebări fără răspuns. Aceia sunt Eroii Revoluției. (Foto: Inquam Photos)

În copilărie am avut şansa Revoluţiei care ne-a scăpat de ei şi de poezii. Atunci ne-am bucurat de ea la televizor. Acum nouă nu ne-a rămas decȃt să o facem. Ai noştri şi-au făcut datoria. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Alături de dansul mic, întâmplător şi fără miză de la Cluj am avut, tot în aceste zile, dansul mare, organizat (şi, în acest sens, fără ca mulţi dintre protagonişti s-o ştie, silit) a sute de copii în soarele torid de la Slatina.

Noi, cei din generația de după 1989, încă nu știm sau poate nu ne pasă „cine a tras în noi” sau „cine a chemat minerii”. Pentru noi, cei care nu am trăit aceste orori, sunt lucruri care țin de istorie. Societatea are doar niște suspiciuni rezonabile, dar asta nu înseamnă nimic până nu sunt validate prin sentințe date în sala de judecată.

„După fuga soţilor Ceaușescu, UM din Ghencea a fost supusă şicanelor. Nu se trăgea în noi, dar se trăgea pentru provocare. Cine trăgea? Habar nu aveam… dar şuieratul gloaţelor care treceau pe lȃnga noi… asta nu se uită..”.

”Acum nu e vremea lor, e vremea noastră!”, par a ne spune guvernanții la fiecare ieșire publică și cu fiecare schimbare adusă justiției, fiscalității, învățământului. (Foto: Alberto Groșescu)