Luni, 12 decembre, ora 4, dimineața. Pe drumul național care leagă Giurgiu de București, la ora asta trece cam 1 tir la 3 minute. Parcurg acest drum întorcându-mă acasă de la Călugăreni, după 22 de ore de observat procesul electoral în mai multe secții din București și Giurgiu. La ora la care am plecat mai erau luminate doar ferestrele școlilor și grădinițelor unde comisiile nu terminaseră încă de numărat.
La fel ca mine, alte mii de voluntari independenți conectați prin intermediul unei aplicații care ne permitea să transmitem în timp real observațiile noastre, ajutați de alți colegi voluntari din call center care ne răspundeau la toate întrebările, au putut observa nu doar cum se desfășoară alegerile, ci și cum arată de fapt România.
Am plecat din ultima secție de votare convinsă că acestea sunt probabil primele alegeri asupra cărora nu poate plana nici cea mai mică suspiciune de fraudă. Un sistem de scanare și centralizare în timp real a buletinelor și a participării la vot, introdus în iunie la alegerile locale, a fost dublat acum în premieră de un sistem de înregistrare video a procesului de numărare. România a redescoperit tableta și internetul și le-a pus să lucreze în serviciul public.
Cea mai însemnată numeric prezență a observatorilor independenți a făcut ca acest scrutin să marcheze încă o premieră. Dincolo de cazurile și situațiile abuzive semnalate și, sper, corectate, au fost câteva lucruri care mi-au dezvăluit România dintre tablete și toalete, acele obiecte între care a trebuit mereu să alegem, pentru că niciodată n-au fost bani sau voință pentru a le avea pe amândouă.
Nu am avut sentimentul că oamenii din comisiile electorale sunt rău intentionați, ci mai degrabă dezorientați de cantitatea mare de informații de care trebuie să țină cont pentru a asigura corectitudinea alegerilor. Am întâlnit o doamnă profesoară, o mamă singură, aflată pentru prima dată în poziția de președinte de secție, cu peste 1000 de votanți înscriși pe liste, speriată de gândul că ar putea greși și că aceste greșeli ar putea avea consecințe penale. Am întâlnit și membri care ne-au primit cu superioritatea celor care știu ei mai bine, dar și oameni care și-au făcut absolut exemplar treaba, cunoscând în detaliu fiecare aspect al procedurii și conducând procesul cu răbdare și luciditate, în ciuda faptului că erau în secție de aproape 20 de ore.
M-am întors acasă cu imaginea bătrânilor care veneau să voteze, sprijiniți unul de altul sau doar într-un singur baston de lemn noduros. Acești bătrâni bolnavi, abia mișcându-și picioarele rigidizate de artrită, cu mâinile deformate de coada sapei, cu privirile goale și deznădăjduite ne-au demonstrat încă o dată că votul e important. Acești bătrâni a căror singură încălțăminte acum, în pragul iernii, era câte o pereche de papuci din cauciuc sparți de atâta mers prin brazdă, ar trebui să ne reamintească faptul că pe ei nu politicienii pe care i-au ales îi vor scoate din mizerie, ci noi. Noi, cei care nu mai știm cum arată o școală la țară. Care nu ajungem noaptea în fundul curții purtați doar de miros. Nu prieteni, nu emigrăm. Acești oameni au nevoie de noi, și nu doar o dată la 4 ani. A nega forța electoratului care se încolonează surd și mut la vot, a-ți aminti de el doar o dată la 4 ani, a nega faptul că PSD a câștigat nu doar în rural, ci și în urban, a da vina pe Iliescu, Soroș, Cioloș si toata pleiada de -escu – iată câteva soluții de evaziune socială până la următoarele alegeri, clișee de care eu mărturisesc că am scăpat noaptea trecută.
Dacă voi nu ați obosit să alegeți între tablete și toalete în școlile din satele României, dacă nu înțelegem că avem nevoie de tehnologie și igienă ca să prosperăm cu toții, nu doar cei cu tabletele, dacă nu înțelegem de ce oamenii nu votează și nu participă, dacă nu participăm noi înșine, următorii ani vor fi grei, la fel ca tot restul vieții noastre. Poate că, în anii următori, singura formă de opoziție reală și credibilă va fi societatea civilă. Să nu obosim, să nu deznădăjduim. Mă aștept să fim nu doar vigilenți, ci și mai inteligenți social și emoțional: a-i califica pe cei de lângă noi ca fiind cei care trăiesc în mocirlă și a-i trata cu complexe de superioritate ne va menține în aceeași paradigmă binară „toalete sau tablete”.
Mulțumesc pentru această zi din viața mea colegilor de la Geeks for Democracy, Code for Romania, Funky Citizens, Expert Forum, Fiecare Vot și, în mod special lui Cătălin Teniță, pe care îl admir pentru inițiativă și simplitate. A fost greu, dar a meritat. Să mergem mai departe fără încrâncenare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Slovenia este azi țara fostă comunistă cu cel mai ridicat nivel de trai. E drept, era la fel și în fosta Iugoslavie, cea mai dezvoltată. Da, numai că ei sînt sloveni iar noi, mi-e teamă, prea români.
Sa nu uitam ca acesti copii ne vor plati pensiile si ne vor ingriji, la fel cum ne-am ingrijit noi de ei acum.
Ca o impresie generala, Romania reflecta o tendinta mondiala. In Marea Britanie votul pentru Brexit a fost in principal al celor din afara capitalei, unde la fel ca in Romania este polarizata majoritatea activitatii financiare. In Statele Unite, o mare parte a votantilor lui Trump au fost din statele cu o economie mai slaba (nu de pe cele doua coaste). Similar in Romania, castigul PSD a fost asigurat de o patura sociala greu de observat din capitala.
Eu vad articolul asta nu ca un blam adresat celor care platesc taxe "uriase" ci ca un indemn la convietuire si la mai multa consideratie pentru aceia pe care ii ignoram de multe ori. Mi se pare o atitudine de felicitat.
Un articol de rahat care vorbeste de mizeria cotidiana in care se balaceste Romania reala in contextul lozincilor lucitoare de dreapta carate cu imbecilitate de turistii de mall.
Este de rahat fiindca nu infiereaza absenteistii sugerand ca ei ar fi vinovati de castigarea alegerilor de PSD. Nu se lamenteaza privind pierderea realizarilor de contruire a statului de drept.
Nu e bun, nu este la moda fiindca nu-i destul de ipocrit.