Acum câteva zile am scris un articol care poate fi rezumat astfel: 1) Majoritatea românilor din jurul meu nu vor să primească refugiați sirieni. 2) Totuși românii mi-au părut mereu ospitalieri 3) Atunci de ce nu sunt bine veniți și sirienii, sunteți cumva xenofobi?
Reacțiile au fost diverse și în acest mic text încerc să le rezum. Nu ca să terminăm cu discuția, dar pentru structurarea ei. După părerea mea, e o discuție care trebuie purtată la noi în România.
Lăsând deoparte reacțiile cu înjurături și atacuri la persoană, cele cu „tu n-ai voie să pui asemenea întrebări dacă vii dintr-o țară decadentă/rasistă/care nu ne lasă în Schengen” și cele cu erori grave de fapt precum „refugiații trebuie să fie primiți în țările vecine” (în realitate, majoritatea covârșitoare a lor chiar acolo sunt), am citit multe reacții scrise cu argumente și moderație.
Din aceste reacții a devenit rapid evident că există o antiteză falsă în întrebarea mea. E perfect posibil să fii ospitalier, dar să nu accepți pe oricine. Altceva ce a ieșit din răspunsuri: Mulți dintre cei care au comentat cred că perfect normal să fii xenofob, adică să-ți fie frică de necunoscut. Xenofobia permite grupurilor de oameni să distingă între „noi” și „ei”, ei fiind alți oameni cu care avem mai puține în comun. Eu sunt xenofob, toți olandezii sunt xenofobi, și dumneavoastră sunteți tot xenofob, mi s-a spus. Într-o oarecare măsură.
Cred că discuția poate fi rezumată în felul următor: Mulți spun că ar trebui să primim și noi refugiați pentru că avem o datorie morală. Și mai mulți spun că nu trebuie să primim, primirea refugiaților va cauza probleme, de care știm din alte țări și de care nu avem nevoie aici. În plus, există o rezistență împotriva propunerilor UE de a repartiza refugiații prin cote obligatorii pentru fiecare stat membru. Fără aceste propuneri, problema asta ar fi cam academică pentru că, după cum au spus și unii respondenți, foarte puțini refugiați ajung la noi din proprie inițiativă.
Să începem cu datoria morală. Există așa ceva? Dacă vorbim de statul român, care ar fi chemat să primească refugiații, nu știu dacă există. Există tratate prin care România s-a obligat să primească refugiații, dar asta în cazul în care ei vin de bună voie pe teritoriul nostru. Faptul că au plecat mulți conaționali în alte țări, ne-ar obliga moral cel mult față de țările respective. Putem vorbi de o dorință de a primi refugiați, bazată pe considerente morale, dar decizia de a-i primi și de a aloca fondurile statului trebuie luată prin vot. Dacă eu consider că trebuie să luăm 100.000 refugiați pentru că sunt creștin, tot trebuie să îi conving pe ceilalți până avem majoritatea.
Deci chiar obligați nu suntem. Iar riscurile? Cei care au spus că riscăm prea mult dacă primim refugiați sirieni, au argumentat cam în felul următor. 1) Sunt teroriști și vor organiza atentate; 2) Sunt de o altă cultură și religie, cu care nu putem coabita; 3) Avem o traumă națională din cauza otomanilor; 4) Accepți câțiva, dar vin mulți și situația scapă de sub control.
Foarte puternic mi se pare argumentul cu pierderea de control. Istoria recentă a Europei de Vest arată că nu poți să lași sute de mii de oameni să rămână în țară, fără o politică de integrare foarte bine pusă la punct. Dacă România decide să accepte grupuri de refugiați sau chiar imigranți economici, trebuie să învețe din greșelile Occidentului.
Argumentul cu teroriștii nu mi se pare convingător. Un atac terorist este foarte rar, chiar și în Franța. România nu trebuie să își lase politica umanitară influențată de asemenea frici, dacă riscul de a fi călcat de tramvai e 1.000 ori mai mare decât a fi ucis de o bombă. Arma terorismului este teroarea, adică frica. Argumentul cu incompatibilitatea culturilor ortodox-europene și musulmane sună mai convingător. Cred că dintr-un musulman e greu să faci un ortodox, darămite dintr-o comunitate de musulmani. Dar poate integrarea totală nu este necesară pentru o coexistență de succes. De altfel, cum au zis și unii respondenți, există o comunitate de câteva mii de musulmani, care trăiesc de sute de ani în pace printre români. Mai ales dacă sunt grupuri mici, de maximum câteva zeci de mii de persoane. Nici argumentul cu otomanii nu e puternic. Sigur, a fost o perioadă lungă cu atacuri. Dar mult mai recent, România a fost în război cu Rusia, cu Germania, chiar și cu Bulgaria. Și în afară de Rusia sunt acum țări aliate. Mai mult, chiar și Turcia e în NATO și mulți români se duc în Turcia în vacanță.
Foarte puternic mi se pare argumentul cu pierderea de control. Istoria recentă a Europei de Vest arată că nu poți să lași sute de mii de oameni să rămână în țară, fără o politică de integrare foarte bine pusă la punct. Dacă România decide să accepte grupuri de refugiați sau chiar imigranți economici, trebuie să învețe din greșelile Occidentului.
Repartizarea obligatorie a fost o problemă pentru mulți respondenți. E mai greu de crezut că România și-ar abandona obligația asumată prin tratatele internaționale, dar asta e altceva decât să accepți imigranți din Germania care nici n-au vrut să vină în România. Merkel a vrut să facă ceva nobil la început și în loc să păstreze politica europeană obișnuită (imigranții rămân în statul membru unde au aterizat) a lăsat să vină imigranții în Germania. Știm cum s-a terminat, după un timp au fost nevoiți și nemții să-și schimbe politica. În acest cadru a fost propusă repartizarea prin cote pentru fiecare stat membru. Și aici indignarea românilor este direcționată mai mult împotriva politicii UE (dominată de Germania), și nu împotriva sirienilor înșile. E ușor de înțeles.
Există și argumente pentru? Acceptarea unor imigranți ar fi și în interesul României? Codru Vrabie argumentează că da, ar fi cam singurul mod prin care mai putem să avem o pensie la bătrânețe, noi, cei care avem acum sub 50 ani. Așa că, în ciuda faptului că România are problemele ei (din fericire, nu atât de mari ca Siria), există scenarii în care acceptarea imigrării ar fi benefică pentru România. Eu personal nu știu. Problema scăderii populației este una uriașă, dar să lași dintr-odată un milion de imigranți sună cam radical. Un alt avantaj ar fi faptul că dă o impresie bună nu numai în Occident, dar și în Orientul Mijlociu. O impresie bună nu e de subestimat la nivel geopolitic.
Ca să rezum: Am stabilit că românul nu e mai xenofob decât alții. Am stabilit că românul e deranjat de o cotă de imigranți impusă de Germania. Am stabilit că, dacă România ar accepta refugiați, ar trebui să învețe din greșelile altor țări. Sunt curios ce se va întâmpla, când nu trimiși de Merkel, dar din proprie inițiativă vor veni grupuri de imigranți în România.
Data viitoare vorbim despre Schengen.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate nu știți povestea lui Raed Arafat, născut în Siria din părinți refugiați palestinieni. După ce a emigrat în Romania și s-a integrat în sistemul medical, a pornit după 1989 de unul singur sistemul medical de urgență SMURD. La început a supraviețuit exclusiv prin donații, până prin 2000. Copii de liceu din tot județul Mureș umblau cu chitanțierul după ei să adune bani de la oameni și firme ca să-și cumpere arabul încă o ambulanță. Era cunoscut de oameni faptul că e arab, totuși au avut un respect imens pentru ideea lui - o idee nemaîntâlnită la noi - și au finanțat-o 10 ani până a fost adoptată de guvern.
Apoi în 2012 lumea a ieșit în stradă când Arafat a fost amenințat de Băsescu și astfel a căzut guvernul Boc.
-----------
În 2014 zeci de mii de oameni au mărsăluit ca să aleagă un președinte neamț.
În 2016 Ludovic Orban (jumătate ungur) era canditatul cu cele mai multe șanse la primăria București până să fie pus sub acuzare de procurori.
Nu văd românii să fie xenofobi prin definiție. În schimb nu am întâlnit un olandez care la prima ieșire la bere să nu aducă în discuție ce nasoli sunt germanii, în glumă sau nu. E drept că românii se uită ciudat la negri in primă fază, pentru că nu au văzut prea mulți, dar e ceva ce trece repede.
---------
Problema românilor nu e cu refugiații in sine, am avut destui refugiați dea lungul timpului, și nu e nici cu musulmanii care se integrează. Ce îi sperie pe oameni sunt ghetourile și no-go zone-urile din vest, islamiștii zeloți și teroriștii. Noi am experimentat cultura islamista impusă timp de câteva sute de ani, nu mai vrem. Am experimentat ghetourile țiganilor, nu vrem să se repete. Am avut și experiența diktatelor venite de la Nemți, nici asta nu vrem să se repete https://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena
După cum vezi, avem un melanj de motive să nu ne placă deloc situația actuală, dar xenofobia nu e pe primul loc, poate nici măcar în top.
In practica, problema e ca cei care fug de razboi nu se mai intorc dupa razboi, ca si-au facut o viata in noua tara (nimic ilegitim, dar cu efecte in societate). Pe de alta parte, cum am zis, multi migranti nu chiar mor de foame la ei acasa dar toate familia a facut eforturi uriase pentru a trimite unul sa aiba o viata mai buna, de peste 1 dolar pe zi.
In fine. E foarte clar ca pozitiile extreme (toti imigranti sunt bine veniti, si nu vrem niciun imigrant) sunt nesustenabile. Pentru a suplimenta populatia, poate ar trebui sa avem (cum au alte tari, Australia de exemplu) o politica de stimulare a imigrarii pentru anumite grupuri de oameni. Un mesaj de publicitate a statului roman ar putea sa sune cam asa: `Sunteti medic, inginer sau aveti 100.000 euro capital? Veniti in Romania cu familia dvs. Oferim avantaje fiscale. Maxim 20.000 persoane'. Suna cam cinic, stiu. Si evident, asta in plus fata de obligatiile internationale cu refugiatii (adevarati) care pana acum nu prea au venit in Romania.
Samih şi avocata sa, consideră că este absurd ca solicitanţii de azil care au fugit din calea conflictelor să fie incriminaţi pentru că au fugit împreună cu familiile lor. Este primul caz de acest gen în România. Acesta acuză Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru că a obţinut probe în mod ilegal pe care le-a folosit ca să fabrice aces caz. Mai mult, este convins că incriminarea sa ca traficant, a avut un rol determinant în neacordarea unei forme de protecţie.
https://ninephotoblog.com/2016/04/13/sirian-acuzat-ca-si-ar-fi-traficat-propria-familie/
Totusi cred ca in analiza dvs. nu ati acoperit si urmatoarele aspecte:
1. Romanii au experienta cu musulmanii din orientul mijlociu si nordul africii: pe timpul lui Ceausescu erau zeci de mii de studenti straini din toate tarile arabe inclusiv Libia, Siria si Irak. Nu stiu sa fi existat vre-o urma de xenofobie.
2. Unii dintre acesti studenti au ramas sau s-au intors in Romania dupa revolutie. Au business-uri aici. De la kebab la lanturi hoteliere. Si nu sunt putini. Nu am auzit vreo urma de xenofobie nici aici. Sunt integrati total. I-ati intrebat pe acestia ce parere au despre valul acesta de imigratie? Ati ramane surprins. Poate considerati ca poporul roman este ignorant - si este adevarat, multi sunt - dar altii ne luam informatiile de la arabii musulmani ai nostri.
3. Daca ONU sau statul Sirian ar fi facut o cerere oficiala si directa catre Romania sa preia 100.000 de refugiati cred (cel putin imi place sa cred) ca i-am fi primit cu inima deschisa. Dar cand Germania ii invita la ei si apoi cand isi dau seama ca ne au ce face cu ei si incepe sa IMPUNA altor state sa ii ia e cu totul alta poveste. Spee sa intelegeti nuantele.
Si da! Are legatura cu Schemgen - nu suntem prostii (in sensul nou de educatie nu cel vechi de saracie) pe care il cred ei. Iar daca dezbateti subiectul nu uitati va rog sa amintiti de portul Rotterdam si portul Constanta. Nu exista solidaritate dintr-un singur sens mai ales ca in cazul Schengen nici macar nu era vorba de bunavointa ci de tratate care au fost respectate de partea noastra.
1. majoritatea statelor islamice, nu sunt laice. mai precis legislatia este construita pe fundamante religioase. atentie, cei care vorbiti usor despre extremism, sa luati in calcul acest lucru. e usor sa devii extremist religios cand toata notiunea ta despre lege este in fapt o religie. cred ca acest punct este cheie si de aici trebuie pornit.
2. atentatele recente au aratat ca local in europa este o problema. acele atentate au fost posibile numai din cauza cetatenilor europeni care au participat la ele. fluxul de emigranti este praf in ochi pe langa problema reala: organizatiile teroriste au radacini puternice existente de ceva vreme in europa. NU poti integra corect o comunitate de emigranti musulmani pana nu se rezolva aceasta problema.
3. trebuie securizate si conditionate ambele procese si de emigrare si cel umanitar. pana la urma, oamenii acestia vor fi in prima faza consumatori de resurse.