Un om pe care-l respect și căruia îi port recunoștință e un suporter înfocat al lui Trump. Ar trebui să renunț la ceea ce mă leagă de el? O prietenă care un stil de viață foarte sănătos și face lucruri extraordinare pentru cei din jurul ei e împotriva vaccinurilor. Ar trebui să mă îndepărtez de ea? Un om pe care-l admir enorm are o credință fără rest în prevalența semnificației creștine asupra a tot ce există. Să-l admir mai puțin? Un foarte bun prieten are drept prieten un personaj pe care-l detest. Să renunț la prietenia lui? O candidată pe care aș vota-o oricând cu ochii închiși pentru caracterul, altruismul și puterea ei de muncă s-a declarat susținătoarea unui principiu pe care nu-l împărtășesc deloc. Să n-o mai votez?
Dacă aș avea în preajmă un om care simultan îl admiră pe Trump, e împotriva vaccinurilor, e convins că Dumnezeul lui e cel mai bun și are prieteni detestabili, poate mi-ar fi mai ușor să decid.
Dar viața nu e așa. Sau nu mai e așa. Poate era când lumea era mai simplă, temele erau mai puține și timpul pentru dezbateri nesfârșite mult mai limitat. Acum, însă, fiecare intrăm într-o lume complexă cu propriile noastre convingeri complexe, între care unele, dacă te uiți din afară, se bat cap în cap. Mai ales dacă te obligi sau ești obligat să te circumscrii unei categorii sau unei etichete.
Eu cred în dreptul fiecărei persoane de a decide ce face cu viața ei și cu corpul ei. Nu cred că cineva - individ sau instituție - poate decide despre altcineva cu cine să se căsătorească, dacă să facă avort sau nu, dacă își poate întrerupe viața sau nu. Credința asta mă plasează în zona hipsterilor progresiști de stânga. Dar mai cred cu tărie în statul minimal. Asta mă plasează foarte la dreapta, în zona conservatoare. Însă mai cred că în interiorul acestui rol minimal, statul trebuie să intervină energic și sistematic în zonele și păturile afectate de sărăcie, pentru a facilita progresul lor. Asta mă duce iar la stânga de tot. Cred foarte tare în sistemele de sănătate și educație private. Asta mă aruncă din nou la dreapta. Dar mi se pare profund inetic sprijinul financiar al statului pentru cultele religioase. Iar sunt la stânga. Și tot așa.
Dacă aș citi rândurile de mai sus despre altcineva m-aș putea gândi că e varză. Vai mama lui de atâtea zbateri pe centimetru cub de creier! Ele sunt, însă, despre mine și știu că, departe de a fi perfect, nu sunt, totuși, varză. Am reușit câte ceva la viața mea, am construit câte ceva în și pentru comunitățile în care am crescut.
Asta poate pentru că, la pachet cu convingerile mele, au venit și dilemele mele. A venit, e adevărat nu chiar de la început, adică undeva după douăzeci și ceva de ani, optica asta cum că, deși de fiecare dată pare că adevărul meu e fie cel mai bun fie singurul posibil, s-ar putea să nu fie așa. Și au fost situații destule în care chiar n-a fost așa. E probabil una dintre cele mai importante învățăminte din viața mea.
Deși avem opinii foarte diferite pe unele teme, trebuie cumva nu doar să trăim împreună, ci să trăim cât mai bine împreună. Faptul că cineva are o opinie sau o convingere diferită de a mea nu-l face automat nici mai prost, nici mai inapt social. Doar îl așează într-o poziție din care vede lucrurile diferit.
Dacă te uiți dintr-o parte, e de neînțeles cum anume, în partea cealaltă, oameni cu performanțe intelectuale îl pot susține pe Trump, un personaj „intellectually chalenged” pe multe subiecte ale lumii de azi. Dacă te uiți de la ei, e de neînțeles cum oameni integri o pot susține pe Hillary, o politiciană care a ascuns adevărul sau a mințit pur și simplu în momente importante. Și într-o tabără, și în cealaltă sunt oameni de certă valoare. Valoarea lor dispare însă subit în ochii celorlalți la fiecare disensiune punctuală. Imediat, ca prin farmec, celălalt devine neinformat, manipulat, superficial, imatur sau de-a dreptul bou. Iar poziția primului devine superior-neclintită, a celui care înțelege cu adevărat dedesubturile problemei, cauzele, manifestarea și consecințele.
Finalul unei astfel de confruntări e întotdeauna nefast. Nimeni nu convinge pe nimeni de nimic, iar la final fiecare se miră indignat pentru a n-a oară despre cât de mulți tâmpiți sau naivi se ascund sub aparența unor oameni până mai ieri deștepți.
După alegerile din SUA ne-am așezat din nou în jurul mesei de ruletă la care fiecare a pariat foarte convins. Roata a început să se învârtă, iar un lucru la care merită să reflectăm e că omenirea a fost condusă și pe vârfuri, și în prăpăstii de oameni foarte siguri pe ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.