foto: Profimedia
Rusia turează motoarele pe aici. Își plasează tot mai sus oamenii ei, vuvuzele zeloase care ”vor pace”, vor parteneriate strategice cu Rusia și nu cu Occidentul ”decadent”, vor readucerea rușilor pe aceste meleaguri ca modele de ”civilizație și dezvoltare”. Gulagul tiranic rusesc este prezentat ca o alternativă clară și viabilă (din nou) la democrația occidentală, la ”capitalismul” egoist și rapace, la libertatea aducătoare de necazuri și sărăcie.
Cu cât Rusia turează mai mult motoarele, cu atât oamenii simpli sunt mai amețiți, mai buimăciți, mai ”iubitori” de drapel și țară, mai cu mâna la inimă, urlând din toți bojocii ”deșteptarea”, într-o dacă perfectă.
Realitatea este însă taman pe dos. Rusia nu mai este demult o mostră nici de dezvoltare, nici de civilizație, nici de bune intenții. Modelul rusesc a devenit unul de evitat, nu unul de urmat. Atât politic, dar mai ales economic.
Povestea rusească este despre sărăcie lucie, despre război intern permanent, despre conflicte inter-etnice, despre xenofobie, despre rasism, despre comunism, despre lipsă de libertate, despre agresiune și violență instituțională dusă la extrem, despre frică, despre trădare, despre turnătorie, despre minciună, despre populism, despre propagandă. Rusia este astăzi un stat artificial, pe perfuzii. Un stat eșuat complet, care alocă resurse importante dinspre educație, sănătate sau justiție spre securitate internă și înarmare. Cu un PIB/locuitor anual (2024, sursa: Banca Mondială) de circa 14.889 USD, sub cel al României (de circa 20.072 USD), Rusia nu prea distribuie, de când a început războiul cu vecinul său, prea mult către binele populației sale. Nu are de unde, acest PIB fiind în scădere, fiind un PIB de război și pentru război, un PIB creat în izolare față de piețele de export care aducea bunăstarea de odinioară, un PIB creat cu mari costuri prin re-exporturi derulate prin țări vecine.
Mai mult, toate țările care compun astăzi Uniunea Economică Eurasiatică (alternativa rusească la UE) au un PIB/locuitor mult sub cel al Rusiei: Armenia are PIB/loc. de 8.500 USD, Belarus de doar 8.316 USD, Kazakhstan de 14.005 USD (cea mai bogată din uniune, după Mama Rusie), Kirghizstan are doar 2.419 USD (cea mai săracă din uniunea asta de săraci). Practic, Rusia sărăcește sistematic aceste țări din uniune cu ea, așa cum pe vremuri sărăcea țările CAER din care făceam și noi parte. Nici țările așa-zis neutre nu o duc prea bine: Turkmenistan are un PIB/loc. de doar 8.712 USD, Uzbekistan de 3.162 USD și Tadjikistan de 1.343 USD.
Prin comparație, media UE este de 43.142 USD și a Zonei Euro de 46.724 USD. Adică, de vreo 3 ori mai mare ca Rusiei și de vreo 5-7 ori mai mare ca a prietenilor Rusiei de astăzi.
Este clar de ce Rusia urlă din toți rărunchii astăzi la UE, la țările din estul Europei care refuză ”lumina” sa. Care au ales altă cale, cu spatele la Rusia. Rusia comunistă și tiranică nu poate genera bunăstare pentru poporul său decuplată de la sateliții săi pe care îi exploata copios. Fără resursele țărilor din Estul Europei care se aflau în siajul Rusiei acum câteva decenii, Rusia este împotmolită. Nu are alternative. Nu știe cum, în modelul său, să crească acel PIB. Iar războiul cu Ucraina, care are și o miză economică clară (Ucraina avea în 2022 un PIB/loc. de circa 4.199 USD care apoi a crescut cu circa 10% pe an (30% mai mare în 2024 față de 2022), a încurcat și mai mult lucrurile.
Ucraina era un satelit economic important, cu resurse importante, vândute pe nimic la ”export” Rusiei și ”reexportate” de Rusia către UE întru beneficiul ei. Aceste resurse se regăseau în PIB-ul Rusiei și mai puțin în cel al Ucrainei, pe model sovietic. Odată cu războiul, această resursă s-a împuținat radical și a dus la un salt economic important pentru Ucraina. Libertatea față de Rusia a Ucrainei va duce repede PIB-ul ei peste cel al Rusiei, dacă va ieși victorioasă și se va rupe definitiv de sclavia față de rus. Pe model european, pe modelul Europei de Est. În plus, Rusia s-a trezit cu o reacție fără precedent din partea principalilor săi clienți europeni. UE nu mai cumpără mare lucru astăzi din Rusia și este tot mai atentă să nu cadă în plasa țărilor proxy prin care Rusia încearcă să plăcălească sancțiunile.
Privind toate aceste lucruri, nu ai de ce să îți dorești să îndrepți România spre Rusia. Să o transformi în ”partenerul” ei strategic. Nici spre China, alt model comunist cu probleme identice. Nu ai de ce să o îngenunchezi la picioarele rușilor, să faci ca din bunăstrarea aproape dublă a românilor de astăzi, obținută ca parte a lumii civilizate, ca parte a UE, ca parte a Europei, să dăm rusului partea leului. Ca pe vremuri. De ce ai face asta? De ce te-ai dovedi a fi un bun român făcând și promovând așa ceva? Cum poți să te proclami în slujba interesului național vasalizând România întru paguba românilor? Întru sărăcirea lor?
Cum de nu se distanțează românii de un astfel de plan? De ce îl îmbrățișează și mai abitir, pe măsură ce motoarele Rusiei turează, țuțerii lor ajung să conducă partide în România, ajung să fie o voce pe aici fără să fie luați la întrebări, ajung să voteze legi, să amendeze politici guvernamentale? Cine a permis așa ceva și în ce scop? Cine nu și-a făcut treaba de s-a ajuns la o astfel de situație foarte periculoasă pentru independența și stabilitatea României? Cine câștigă din așa ceva și ce câștigă mai exact?
De ce nu avem răspunsuri la aceste întrebări? Când toate evidențele sunt clare, cum de spațiul public este sufocat și îmbâcsit doar de mesaje pro-Rusia, anti-România, anti-UE?
Cui folosește acest haos? Cui folosește această debandadă?
Unde sunt românii adevărați? Unde sunt patrioții adevărați din această țară? De ce au abandonat-o (iar) în mâna rusofililor? De ce tac? De ce nu se ridică? Unde se ascund? Pentru ce se ascund?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.