Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

S-a dus în fața lui Dumnezeu cu papucii uzați cu care a umblat printre oameni

Mormântul Papei Francisc

Foto: Profimedia Images

Papa Francisc este o lecție de omenie, de modestie, de bunătate și iubire de oameni, chiar și de dincolo de mormânt. Nu a vrut fast. Nu a vrut mormânt între zidurile Vaticanului, ci într-o biserică închinată Fecioarei Maria. Nu a vrut trei sicrie, așa cum era tradiția pentru îngroparea papilor. A vrut un singur sicriu, simplu, de lemn. Dar din tot ceea ce a stabilit papa Francisc pentru plecarea lui, m-a emoționat cel mai mult că a vrut să se ducă în fața lui Dumnezeu cu papucii uzați cu care a umblat zi de zi. 

Omul acesta e o lecție pentru noi toți chiar și după moarte. 

Și vrând-nevrând mă gândesc cum s-o fi simțit „mărețul” Trump în umbra imensei modestii a papei!? 

Mie mi s-a părut că i s-a veștejit măreția. Pentru prima dată l-am văzut cu spatele ușor plecat spre Volodimir Zelenski și dispus să asculte, nu doar să impună voința sa. 

Și tot vrând-nevrând mă gândesc ce o fi fost în sufletul lui Trump când mulțimea l-a ovaționat pe Volodimir Zelenski și pe el l-a ignorat total?!

Îndrăznesc că cred că pentru pretinsul „creștin” Trump ziua de azi a fost o lecție și poate - deși nu îmi fac mari speranțe - a învățat ceva din ea. 

Cuvintele Sfântului Francisc de Assisi le consider epitaful acestei zile: „Faptele pe care le faci pot fi singura predică pe care o vor auzi unele persoane astăzi.” Sunt epitaf pentru papa Francisc, dar sunt atât de potrivite și pentru Volodimir Zelenski, și pentru Donald Trump. Fiecare, azi, la Roma, și-a ținut predica de fapte și a primit răsplata mulțimii de oameni. 

Papa a primit venerație și lacrimi...

Volodimir Zelenski aplauze și bucurie... 

Donald Trump... !? Poate a învățat o lecție despre creștinism... 

Foto: mormântul Papei Francisc (Profimedia Images)


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Puteți să spuneți ce vreți, a fost un om, cu părțile bune dar și rele.
    Sunt voci care l-au criticat - după părerea mea, pe bună dreptate, altele - ca acest articol, l-au lăudat.
    Nu toate declarațiile lui au avut sens, sau a "uitat" că unde-i una mai sunt și altele.
    • Like 0
    • @ DinCanada
      Mhai Nai check icon
      Poate pentru ca a fost om?
      • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult