Să lăsăm deoparte sclifoselile la adresa Elenei Lasconi! Barbarii sunt la porţile Romei

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Alegerea e simplă: firescul cu multe carenţe vs. demenţa rusească

Deja știm rezultatul primului tur al alegerilor prezidenţiale: Elena Lasconi l-a învins pe Marcel Ciolacu şi a intrat în finală împotriva unui anume Călin Georgescu, candidat „independent” clasat pe primul loc. Voi trece peste chestiuni legate de „şoc”, „cutremur” şi alte lucruri prăpăstioase care nu ne sunt de niciun folos în acest moment. Da, ştiu, am fost proşti, nu l-am văzut pe Georgescu venind pe turnantă, nu am acordat suficientă atenţie publicului lui ţintă, dar acum nu mai putem schimba nimic. Avem o realitate care ne dă fiori şi trebuie să ne pună pe treabă: în turul al doilea a intrat, de pe prima poziţie, un dement care, pentru prima oară în istoria modernă a României, vorbeşte deschis şi răspicat de alăturarea noastră la Rusia, de ruperea alianţelor cu UE şi NATO şi glorifică în chip criminal trecutul legionar interbelic. Aşa ceva nici Iliescu şi nici Vadim nu au propus vreodată. E o întoarcere în timp inimaginabilă, o catapultare direct în epoca Anei Pauker şi a lui Stalin, probabil singura în care am aderat total la URSS. Cu asta nu e de glumit, mai cu seamă că milioane de români au fost şi probabil încă sunt gata să gireze această blestemăţie. De aceea, înainte de o analiză lucidă a ceea ce s-a întâmplat, e nevoie de acţiune din partea celor care mai suntem cu capul pe umeri. 

E nevoie să începem chiar de azi munca de lămurire cu toţi cei pe care-i ştim (părinţi, fraţi, surori, fii şi fiice, exact aşa cum zice popa la Biserică atunci când iese cu Sfintele Daruri) pentru a-i determina s-o voteze cu orice preţ, dar cu orice preţ pe doamna Elena Lasconi. Acum nu e loc de dezbateri ample şi subtile. Alegerea e simplă: vrem să mai avem un destin în Europa şi în lumea civilizată aşa cum o ştim sau vrem să ne aruncăm în braţele primitoare ale Maicii Rusia? Trebuie să-i convingem pe nehotărâţi, pe indiferenţi, pe cei cărora le put USR şi Elena Lasconi că asta e singura soluţie pentru a supravieţui ca naţiune în Europa. Desigur, nu mă refer la Europa ca realitate geografică, ci ca entitate culturală. Ştiu, va fi greu pentru votanţii PSD şi PNL să pună ştampila pe cineva pe care până ieri îl detestau din ficat, dar mă tem că va trebui să-şi ia multe lămâi la ei şi să facă singurul lucru de care are nevoie ţara. Eu recunosc că, dacă situaţia ar fi fost inversă, l-aş fi votat fără nicio ezitare pe Marcel Ciolacu în turul al doilea, deşi în nici o altă situaţie nu l-aş fi votat. Chiar dacă ar fi ajuns în finală cu Simion, nu l-aş fi votat, pentru că Simion e un fel de Giorgia Meloni sau Viktor Orban: turuie împotriva Bruxelles-ului, dar cam atât, ceea ce, la urma urmei, e relativ inofensiv, pe când Călin Georgescu face parte dintr-o cu totul altă ligă, mult mai periculoasă şi controlată direct de Kremlin. De-aia e bine, oricât de mult te-ai duşmăni în politică, să nu arzi chiar toate podurile, să nu-l dezumanizezi complet pe celălalt, pentru că nu ştii când vei avea nevoie de el. Tot acest război între PSD şi USR, deşi ambele partide reprezintă un fel de stânga (măcar că USR-ul se dă de dreapta pentru că aşa dă bine în România postdecembristă) nu a făcut decât să nască o ruptură incredibilă între cele două electorate, care acum au nevoie unul de altul pentru a se salva de la aneantizare. Ştiu şi că liberalii o vor vota şi ei cu mare greutate pe Lasconi, pentru că istoria recentă a celor două partide ne-a arătat că liberalii trag mai degrabă cu PSD. Dar acum nu e vreme de fineţuri şi sclifoseli. Când barbarii sunt deja la porţile Romei, laşi deoparte vechile inimiciţii şi încerci să vezi obiectivul comun. Da, ştiu, Elena Lasconi nu e tocmai profesor universitar, nu e un munte de inteligenţă şi nu se pricepe la politică externă, dar, dacă se pricepe suficient încât să nu ne înfrăţească cu Putin şi criminala Rusie putinistă, pentru mine e suficient. Restul sunt detalii pe care mai are timp să le înveţe din mers.

Şcoala românească e şi ea vinovată

În fine, câteva cuvinte la cald şi despre ce anume a dus la această situaţie dramatică. Nu voi înceta niciodată să-l laud pe preşedintele Traian Băsescu pentru că, în 2009, a spus ceva ce atunci părea îngrozitor: „Şcoala românească scoate tâmpiţi”. I-au sărit atunci în cap profesorii, sindicatele din învăţământ, PSD-ul, PNL-ul etc. Dar omul a avut dreptate, cum a avut cam în tot ce a făcut şi a spus (cu excepţia prostiei referitoare la Regele Mihai, pentru care avea şi el o ură imbecilă, iliesciană). Uitaţi-vă în jur cum vorbesc tinerii care ieri l-au votat în draci pe Georgescu, uitaţi-vă ce e în capul lor când deschid gura. Majoritatea nu au citit o carte în viaţa lor, au un vocabular limitat la maximum 700 de cuvinte, dintre care cel mai des revine adresarea „Băi, c...ie!” şi o sintaxă cel mult de clasa a treia. Desigur, nu vorbesc de olimpici şi de elevii de la Sava, Şaguna sau Vianu. Vorbesc de elevii obişnuiţi. Am crescut o generaţie cu care nu mai putem comunica, complet analfabetă funcţional şi lipsită de repere cognitive şi morale elementare. Asta este foarte grav, dar fenomenul s-a petrecut în România Needucată a lui Klaus Iohannis, acest dulap umblător care, după zece ani, ne lasă o factură babană de plătit. Şi nu, nu e vorba numai de avioanele şi vilele lui de lux, e vorba de distrugerea vieţii politice româneşti, de anihilarea democraţiei, de promovarea nulităţilor şi de puterea necontrolată a băieţilor din „pădure”. Poate că rezultatul de duminică seară va obliga PNL şi PSD să se reformeze cu adevărat, deşi nu-mi fac mari speranţe în sensul ăsta, dar până la reforma lor trebuie să se unească şi să îndemne la singurul lucru onorabil care le-a mai rămas de făcut: votarea în masă a doamnei Elena Lasconi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp