Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Să ne amintim de cei pe care i-am uitat

Ilustrație: Lucrarea video originală My existence is resistance (Existența mea este rezistență), de Alina Serban, artivistă romă.

Vă rog să notați o dată: 2 august. Este ziua în care comemorăm victimele și supraviețuitorii persecuției naziste de etnie romă și sinti. O zi pentru a reflecta la o atrocitate trecută cu vederea și subreprezentată. Un capitol șters sau omis din prea multe arhive mondiale, cărți de istorie și lecții.

Povestea lui Stanislaw Stankiewicz este un memento convingător al acestui capitol. Născut în 1943 în Polonia ocupată de naziști, Stanisław a crescut învăluit de incertitudine. „Tot ceea ce a trăit familia mea a fost definit de frică și de întrebarea dacă vom mai fi în viață mâine”, își amintește el. Din cei 108 membri ai familiei extinse ai lui Stanisław, doar opt au supraviețuit genocidului.

Familia sa a fost forțată să muncească la o fermă, unde momentele aparent neînsemnate erau adesea diferența dintre viață și moarte. Stanisław își amintește foarte clar povestea tatălui său ascuns pentru a mânca o bucată de pâine în grădină, când a apărut fiul proprietarului. De teamă să nu fie denunțat, tatăl său s-a oferit să împartă pâinea, dar băiatul a refuzat și a fugit. În loc să-l raporteze, băiatul a simțit simpatie și a început să ofere în secret hrană familiei. Stanisław crede că acest act de compasiune a influențat și decizia proprietarului de a nu le deporta familia atunci când naziștii au cerut acest lucru.

Stanisław a devenit ulterior președinte al Consiliului Central al Romilor Polonezi, dar povestea lui, la fel ca a multor altora, rămâne în mare parte nespusă. Asta se datorează recunoașterii doar parțiale și cercetării limitate despre genocid. În multe țări, genocidul romilor nu este predat în școli și 2 august nu este recunoscută ca zi de comemorare.

Această neglijare nu este doar o trecere cu vederea; ci este o nedreptate profundă care reflectă discriminarea generală cu care se confruntă comunitățile de romi astăzi. Lipsa educației despre istoria romilor contribuie la acte de discriminare împotriva romilor. Un sondaj Eurobarometru din 2023 arată că 65% dintre respondenți constată discriminarea pe scară largă împotriva romilor în țările lor.

Îndemn cât mai multe țări să recunoască oficial data de 2 august ca zi de comemorare a genocidului romilor și să includă istoria acestui genocid în programele lor educaționale. Educarea următoarei generații ne ajută să erodăm prejudecățile adânc înrădăcinate și să cultivăm un mediu de respect și egalitate.

Datoria de a susține adevărul revine nu numai factorilor de decizie și educatorilor, ci fiecăruia dintre noi ca indivizi. Campania #ProtectTheFacts combate în mod activ negarea și denaturarea genocidului romilor. Condusă de IHRA, Consiliul Europei, Comisia Europeană, Oficiul OSCE pentru Democrație și Drepturile Omului, Națiunile Unite și UNESCO, se străduiește să se asigure că amintirea celor care au suferit este respectată, iar faptele din poveștile lor sunt păstrate. Recunoscând genocidul și protejând faptele, ne angajăm să combatem ura și discriminarea.

Mulți din familia lui Stanisław – și din nenumărate alte familii de romi – nu au trăit să vadă ziua de mâine, dar nu este prea târziu pentru noi să acordăm prioritate astfel încât comunitățile de romi să se simtă în siguranță și respectate.

Onorăm victimele și supraviețuitorii, asigurându-ne că istoria lor nu este o idee ulterioară, ci o parte integrantă a memoriei și viitorului nostru colectiv.

Dr. Kathrin Meyer, Secretar general al Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult