Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să ne amintim de cei pe care i-am uitat

Ilustrație: Lucrarea video originală My existence is resistance (Existența mea este rezistență), de Alina Serban, artivistă romă.

Vă rog să notați o dată: 2 august. Este ziua în care comemorăm victimele și supraviețuitorii persecuției naziste de etnie romă și sinti. O zi pentru a reflecta la o atrocitate trecută cu vederea și subreprezentată. Un capitol șters sau omis din prea multe arhive mondiale, cărți de istorie și lecții.

Povestea lui Stanislaw Stankiewicz este un memento convingător al acestui capitol. Născut în 1943 în Polonia ocupată de naziști, Stanisław a crescut învăluit de incertitudine. „Tot ceea ce a trăit familia mea a fost definit de frică și de întrebarea dacă vom mai fi în viață mâine”, își amintește el. Din cei 108 membri ai familiei extinse ai lui Stanisław, doar opt au supraviețuit genocidului.

Familia sa a fost forțată să muncească la o fermă, unde momentele aparent neînsemnate erau adesea diferența dintre viață și moarte. Stanisław își amintește foarte clar povestea tatălui său ascuns pentru a mânca o bucată de pâine în grădină, când a apărut fiul proprietarului. De teamă să nu fie denunțat, tatăl său s-a oferit să împartă pâinea, dar băiatul a refuzat și a fugit. În loc să-l raporteze, băiatul a simțit simpatie și a început să ofere în secret hrană familiei. Stanisław crede că acest act de compasiune a influențat și decizia proprietarului de a nu le deporta familia atunci când naziștii au cerut acest lucru.

Stanisław a devenit ulterior președinte al Consiliului Central al Romilor Polonezi, dar povestea lui, la fel ca a multor altora, rămâne în mare parte nespusă. Asta se datorează recunoașterii doar parțiale și cercetării limitate despre genocid. În multe țări, genocidul romilor nu este predat în școli și 2 august nu este recunoscută ca zi de comemorare.

Această neglijare nu este doar o trecere cu vederea; ci este o nedreptate profundă care reflectă discriminarea generală cu care se confruntă comunitățile de romi astăzi. Lipsa educației despre istoria romilor contribuie la acte de discriminare împotriva romilor. Un sondaj Eurobarometru din 2023 arată că 65% dintre respondenți constată discriminarea pe scară largă împotriva romilor în țările lor.

Îndemn cât mai multe țări să recunoască oficial data de 2 august ca zi de comemorare a genocidului romilor și să includă istoria acestui genocid în programele lor educaționale. Educarea următoarei generații ne ajută să erodăm prejudecățile adânc înrădăcinate și să cultivăm un mediu de respect și egalitate.

Datoria de a susține adevărul revine nu numai factorilor de decizie și educatorilor, ci fiecăruia dintre noi ca indivizi. Campania #ProtectTheFacts combate în mod activ negarea și denaturarea genocidului romilor. Condusă de IHRA, Consiliul Europei, Comisia Europeană, Oficiul OSCE pentru Democrație și Drepturile Omului, Națiunile Unite și UNESCO, se străduiește să se asigure că amintirea celor care au suferit este respectată, iar faptele din poveștile lor sunt păstrate. Recunoscând genocidul și protejând faptele, ne angajăm să combatem ura și discriminarea.

Mulți din familia lui Stanisław – și din nenumărate alte familii de romi – nu au trăit să vadă ziua de mâine, dar nu este prea târziu pentru noi să acordăm prioritate astfel încât comunitățile de romi să se simtă în siguranță și respectate.

Onorăm victimele și supraviețuitorii, asigurându-ne că istoria lor nu este o idee ulterioară, ci o parte integrantă a memoriei și viitorului nostru colectiv.

Dr. Kathrin Meyer, Secretar general al Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult

Călin Georgescu Alba Iulia

“Azi nu simt bucurie, ci durere”. Asta a spus Călin Georgescu la Alba Iulia, locul simbol în care se întâlnesc românii de Ziua Națională să își amintească de faptul că în unire stă puterea. Nu voi comenta azi în niciun fel faptul că un om care este considerat de autoritățile române un “candidat al Moscovei” are libertatea de a convoca mitinguri în zile simbolice și nici că își permite sub ochii forțelor de ordine să cheme românii “la luptă” și la “sacrificiu”. El având un dosar penal pentru complicitate la tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Foto: Inquam Photos

Citește mai mult