Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să ne amintim de cei pe care i-am uitat

Ilustrație: Lucrarea video originală My existence is resistance (Existența mea este rezistență), de Alina Serban, artivistă romă.

Vă rog să notați o dată: 2 august. Este ziua în care comemorăm victimele și supraviețuitorii persecuției naziste de etnie romă și sinti. O zi pentru a reflecta la o atrocitate trecută cu vederea și subreprezentată. Un capitol șters sau omis din prea multe arhive mondiale, cărți de istorie și lecții.

Povestea lui Stanislaw Stankiewicz este un memento convingător al acestui capitol. Născut în 1943 în Polonia ocupată de naziști, Stanisław a crescut învăluit de incertitudine. „Tot ceea ce a trăit familia mea a fost definit de frică și de întrebarea dacă vom mai fi în viață mâine”, își amintește el. Din cei 108 membri ai familiei extinse ai lui Stanisław, doar opt au supraviețuit genocidului.

Familia sa a fost forțată să muncească la o fermă, unde momentele aparent neînsemnate erau adesea diferența dintre viață și moarte. Stanisław își amintește foarte clar povestea tatălui său ascuns pentru a mânca o bucată de pâine în grădină, când a apărut fiul proprietarului. De teamă să nu fie denunțat, tatăl său s-a oferit să împartă pâinea, dar băiatul a refuzat și a fugit. În loc să-l raporteze, băiatul a simțit simpatie și a început să ofere în secret hrană familiei. Stanisław crede că acest act de compasiune a influențat și decizia proprietarului de a nu le deporta familia atunci când naziștii au cerut acest lucru.

Stanisław a devenit ulterior președinte al Consiliului Central al Romilor Polonezi, dar povestea lui, la fel ca a multor altora, rămâne în mare parte nespusă. Asta se datorează recunoașterii doar parțiale și cercetării limitate despre genocid. În multe țări, genocidul romilor nu este predat în școli și 2 august nu este recunoscută ca zi de comemorare.

Această neglijare nu este doar o trecere cu vederea; ci este o nedreptate profundă care reflectă discriminarea generală cu care se confruntă comunitățile de romi astăzi. Lipsa educației despre istoria romilor contribuie la acte de discriminare împotriva romilor. Un sondaj Eurobarometru din 2023 arată că 65% dintre respondenți constată discriminarea pe scară largă împotriva romilor în țările lor.

Îndemn cât mai multe țări să recunoască oficial data de 2 august ca zi de comemorare a genocidului romilor și să includă istoria acestui genocid în programele lor educaționale. Educarea următoarei generații ne ajută să erodăm prejudecățile adânc înrădăcinate și să cultivăm un mediu de respect și egalitate.

Datoria de a susține adevărul revine nu numai factorilor de decizie și educatorilor, ci fiecăruia dintre noi ca indivizi. Campania #ProtectTheFacts combate în mod activ negarea și denaturarea genocidului romilor. Condusă de IHRA, Consiliul Europei, Comisia Europeană, Oficiul OSCE pentru Democrație și Drepturile Omului, Națiunile Unite și UNESCO, se străduiește să se asigure că amintirea celor care au suferit este respectată, iar faptele din poveștile lor sunt păstrate. Recunoscând genocidul și protejând faptele, ne angajăm să combatem ura și discriminarea.

Mulți din familia lui Stanisław – și din nenumărate alte familii de romi – nu au trăit să vadă ziua de mâine, dar nu este prea târziu pentru noi să acordăm prioritate astfel încât comunitățile de romi să se simtă în siguranță și respectate.

Onorăm victimele și supraviețuitorii, asigurându-ne că istoria lor nu este o idee ulterioară, ci o parte integrantă a memoriei și viitorului nostru colectiv.

Dr. Kathrin Meyer, Secretar general al Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

conducte

Statul administrează aproximativ 1.500 de companii. Doar prin două structuri – AVAS și SAPE – sunt gestionate participații la peste 400 de firme. În loc să tăiem de la educație sau să creștem taxe, de ce nu privatizăm transparent aceste active? Fondurile de pensii Pilon II au capital. Piața de capital există. Investitori există. Polonia a făcut asta din anii ’90. Noi încă finanțăm sinecuri pe datorie. foto Inquam Photos / Mălina Norocea

Citește mai mult