Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să ne amintim de cei pe care i-am uitat

Ilustrație: Lucrarea video originală My existence is resistance (Existența mea este rezistență), de Alina Serban, artivistă romă.

Vă rog să notați o dată: 2 august. Este ziua în care comemorăm victimele și supraviețuitorii persecuției naziste de etnie romă și sinti. O zi pentru a reflecta la o atrocitate trecută cu vederea și subreprezentată. Un capitol șters sau omis din prea multe arhive mondiale, cărți de istorie și lecții.

Povestea lui Stanislaw Stankiewicz este un memento convingător al acestui capitol. Născut în 1943 în Polonia ocupată de naziști, Stanisław a crescut învăluit de incertitudine. „Tot ceea ce a trăit familia mea a fost definit de frică și de întrebarea dacă vom mai fi în viață mâine”, își amintește el. Din cei 108 membri ai familiei extinse ai lui Stanisław, doar opt au supraviețuit genocidului.

Familia sa a fost forțată să muncească la o fermă, unde momentele aparent neînsemnate erau adesea diferența dintre viață și moarte. Stanisław își amintește foarte clar povestea tatălui său ascuns pentru a mânca o bucată de pâine în grădină, când a apărut fiul proprietarului. De teamă să nu fie denunțat, tatăl său s-a oferit să împartă pâinea, dar băiatul a refuzat și a fugit. În loc să-l raporteze, băiatul a simțit simpatie și a început să ofere în secret hrană familiei. Stanisław crede că acest act de compasiune a influențat și decizia proprietarului de a nu le deporta familia atunci când naziștii au cerut acest lucru.

Stanisław a devenit ulterior președinte al Consiliului Central al Romilor Polonezi, dar povestea lui, la fel ca a multor altora, rămâne în mare parte nespusă. Asta se datorează recunoașterii doar parțiale și cercetării limitate despre genocid. În multe țări, genocidul romilor nu este predat în școli și 2 august nu este recunoscută ca zi de comemorare.

Această neglijare nu este doar o trecere cu vederea; ci este o nedreptate profundă care reflectă discriminarea generală cu care se confruntă comunitățile de romi astăzi. Lipsa educației despre istoria romilor contribuie la acte de discriminare împotriva romilor. Un sondaj Eurobarometru din 2023 arată că 65% dintre respondenți constată discriminarea pe scară largă împotriva romilor în țările lor.

Îndemn cât mai multe țări să recunoască oficial data de 2 august ca zi de comemorare a genocidului romilor și să includă istoria acestui genocid în programele lor educaționale. Educarea următoarei generații ne ajută să erodăm prejudecățile adânc înrădăcinate și să cultivăm un mediu de respect și egalitate.

Datoria de a susține adevărul revine nu numai factorilor de decizie și educatorilor, ci fiecăruia dintre noi ca indivizi. Campania #ProtectTheFacts combate în mod activ negarea și denaturarea genocidului romilor. Condusă de IHRA, Consiliul Europei, Comisia Europeană, Oficiul OSCE pentru Democrație și Drepturile Omului, Națiunile Unite și UNESCO, se străduiește să se asigure că amintirea celor care au suferit este respectată, iar faptele din poveștile lor sunt păstrate. Recunoscând genocidul și protejând faptele, ne angajăm să combatem ura și discriminarea.

Mulți din familia lui Stanisław – și din nenumărate alte familii de romi – nu au trăit să vadă ziua de mâine, dar nu este prea târziu pentru noi să acordăm prioritate astfel încât comunitățile de romi să se simtă în siguranță și respectate.

Onorăm victimele și supraviețuitorii, asigurându-ne că istoria lor nu este o idee ulterioară, ci o parte integrantă a memoriei și viitorului nostru colectiv.

Dr. Kathrin Meyer, Secretar general al Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

ICE Minesotta / sursa foto: Profimedia

Amice, n-ai recunoaște un extremist de stânga nici dacă și-ar flutura unul ideologia la zece centimetri de fața ta. Știu, sună kinky. Ce vrei tu de fapt să spui este că ți-ar plăcea să-ți descarci pistolul în capul oricui nu-ți convine ce crede, după care îl faci extremist de stânga. Nu contează cine e, ce face, de unde vine sau ce bicicletă are acasă. Nu-ți convine ce spune cutare? Bam! Extremist de stânga ce ești tu. Protestezi împotriva abuzurilor ICE? Ești extremist de stânga.

Citește mai mult