Nenea Caragiale ne-a cunoscut cel mai bine. “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale”. Suntem, iată, din nou, în același punct. Am avut pentru câteva zile senzația unei amânări a dezastrului. Pur și simplu, așa ne-a sunat unora dintre noi amânarea alegerilor.
Problema e că în toate zilele care au urmat lucrurile, în loc să se clarifice, s-au complicat și mai mult, iar statul român s-a arătat din nou slab și neputincios, incapabil să reacționeze adecvat la o situație în care trebuia să dea dovadă de forță și stabilitate. Așa s-a ajuns ca interlopii și influencerii prinși în campania lui Georgescu să poată ieși public și să amenințe sau să insulte fără nicio grijă pe oricine au dorit, de la nevasta lui Gâdea până la Iohannis. Așa s-a ajuns ca Georgescu însuși să amenințe judecătorii CCR cu “ani grei de pușcărie”.
Într-un fel, e normal să fie așa. Nicio sursă a răului de atunci n-a plătit și toți artizanii groazei de atunci sunt încă la locurile lor. Toni Greblă e în continuare șef la AEP, deși tuturor ne e foarte clar că face parte din cercul lui Georgescu și că soția lui i-a făcut campanie candidatului extremist. Iar Vlase de la SIE a convins parlamentul, într-o discuție desfășurată la sediul serviciului secret, nu al parlamentului, că trebuia să plece din țară cu un avion privat în ziua anulării alegerilor, pentru că avea o misiune la cursa de Formula 1 pe bani publici. Oamenii lui Georgescu, deși ridicați de oamenii legii cu mare fast, sunt acum liberi să amenințe sau să bage frica în oameni fără niciun fel de îngrădire. Deci ce s-a schimbat, de la anularea alegerilor și până azi? Ei bine, nimic.
Sau poate, totuși, ceva e diferit acum: Călin Georgescu pare să aibă un opozant cu șanse, în persoana primarului Bucureștiului, Nicușor Dan. Dar și în privința lui sunt încă mulți sceptici. Pe de o parte sunt cei care cred că Nicușor Dan nu poate convinge publicul mai puțin educat. Lucru care nu are încă nicio logică, de vreme ce încă n-a început campania electorală, ca să poată cineva testa real dacă Nicușor chiar nu are priză la electoratul pauper. Așa cum am mai spus, unui extremist nu-i poți opune cu succes decât un moderat și, atâta vreme cât oamenii gândesc în arhetipuri, atunci e important să pui față în față candidatul substanțial cu candidatul de paie. Și alegerea va fi, în primul rând, instinctuală. Dar nu vreau să intru acum în detaliile astea. Pe de altă parte, împotriva candidaturii lui Nicușor Dan s-au pronunțat o parte a bucureștenilor, care nu doresc să piardă un primar bun, care le-a demonstrat că se poate implica real atunci când e nevoie de el. Și atunci, să ardă țara, dacă trebuie, dar să rămână Nicușor la București! Sună aberant totul, dar aici suntem astăzi.
Colac peste pupăză, USR demonstrează în continuare imaturitate politică, sub conducerea lui Lasconi care “intră peste ei”, așa că își păstrează locul din opoziție, singurul în care acest partid pare că știe să se descurce politic.
Deci ce s-a schimbat de pe 6 decembrie încoace? Ei bine, absolut nimic. Și realitatea e că pe mulți dintre români asta nu-i sperie și nu-i revoltă. Pentru că, în realitate, cel mai dificil dintre lucrurile pe care un om le poate face e schimbarea. Așa că romanul preferă, așa cum zicea nenea Caragiale, să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic. Chiar dacă exact asta ne va duce înapoi, exact la buza prăpastiei, de unde păream că ne-am îndepărtat pe 6 decembrie. Cu niște costuri uriașe pentru democrație pentru cine știe cât timp de acum înainte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce este îngrijorător este că aliații pro-occidentali, în loc să-l accepte pe Nicușor Dan la prezidențiale, fac aceeași greșeală ca la alegerile locale din București. Dacă stăm să revedem opțiunile acestor formațiuni, toate au fost perdante (Burduja și Firea la capitală, Ciucă și Ciolacu în turul 1 la prezidențiale). Măcar acum, în al 12-lea ceas, ar fi trebuit să ia o decizie cu cap. Nominalizarea candidatului unic – Crin Antonescu – e ca și cum i-ar întinde covorul roșu lui Georgescu la Cotroceni.
Iar Lasconi ar trebui să recunoască superioritatea lui Nicușor Dan și faptul că voturile primite de ea în primul tur au fost acordate numai datorită circumstanțelor, care nu se vor mai repeta.
Oricum bătălia va fi între Nicușor Dan, Lasconi (dacă nu renunță) și Crin Antonescu. Pentru că Georgescu se califică automat în turul 2 (sau planul B - Simion, dacă Georgescu e trimis acasă de CCR).
1. Indiferent de nivelul sau intelectual electorul nu mai poate fi atat de usor prostit cu televizorul. Incet incet politicianului nu ii ramane decat optiunea de a se ridica la nivelul cerut de prostirea cu succes sau profesionista a electorului. Acest lucru ii va cere un efort de care marea lor majoritate nu sunt capabili pentru ca o asemenea capabilitate se creste nu se cumpara. Mult mai putini vor reusi cu adevarat de acum incolo sa-si vopseasca mediocritatea in excelenta fara a ridica semne de intrebare chiar si la o privire superficial aruncata asupra a ce face si ce spune. Politicienilor inapti sa faca acest pas le raman si mai putine mecanisme din cele consacrate deja in politica romaneasca care pot fi puse in miscare pentru a se pastra in zona excelentei pe care au accesat-o cu eforturi despre care cred cu tarie ca multi prefera sa nu vorbeasca, din modestie, probabil. Ei vor folosi toate optiunile aflate pe paletarul politicianului pentru a accesa prim planul deoarece anonimitatea pentru politician este moarte curata din toate punctele de vedere mai putin fizic. Din ce in ce mai multi vor rata ceea ce poate numai sa bucure electorul pentru ca electorului, ocupat cu producerea de bani din care sa se infrupte si politicianul, nici nu-i mai ramane suficient timp la dispozitie sa discearna daca este mintit, prostit sau chiar este bagat in seama in timp real. Nici nu ar fi treaba electorului sa discearna ci a politicianului ales care trebuie sa onoreze increderea electorului si juramantul depus.
2. Electorul s-a emancipat indiferent cat este de sarac. Daca nu a stiut cu siguranta a auzit de la vreunul mai rasarit si chiar i-a placut cum suna fraza potrivit careia o data la 4 ani si o data la 5 ani pentru 14 ore toti candidatii ii sunt subordonati. La alegerile de peste 8 ani sunt convins ca ceea ce traim astazi va fi evaluat ca vis urat de catre politicieni si ca o schimbare pozitiva de macaz democratic de catre electori.
3. Promisiunea nu mai tine mana care tine stampila de vot. Traim vremurile in care promisiunea politicianului potrivit careia electorul o va duce mai bine numai si numai daca il voteaza numai si numai pe el se loveste astazi de intrebarea articulata a electorului constient ca il are la mana pe politician o singura zi dintr-un ciclu electoral. Electorul nu se mai multumeste cu raspunsuri la doua capete ci cere sa inteleaga exact ce, cum, cine, cu cine, cand, unde si mai ales de ce. S-a cam terminat cu abureala preelectorala, electorala si postelectorala care, trebuie recunoscut, a avut succes garantat si era de obicei urmata aproape imediat de trimiterea electoratului de unde a venit. Adica acasa.
4. Poate nu o sa ne vina inca sa credem dar cred ca electorul a inceput sa citeasca mai atent numele celor de pe listele electorale ale partidelor mari si mai ales numele celor din partidul cu care simpatizeaza dar in lista aproape sigur nu a gasit pe nici unul dintre vecinii lui de apartament, bloc, cartier, comuna, oras ci tot felul de parasutati si asistati de partid de prin centrele de putere ale partidului. Optiunea de vot solidificata inainte de vot s-a topit instantaneu in cabina de vot si electorul cu stampila in mana a devenit tot instantaneu curios si probabil si-a zis in barba daca eu astazi pot atunci POT sa fie. Nu vad alta explicatie pentru succesul acestei formatiuni probabil politica.
5. Din ce in ce mai multi electori isi rezolva cu succes propria viata fara sa se mai bazeze pe nici un suport politic despre care deja a invatat ca este etern promis dar niciodata oferit atunci cand electorul are cu adevarat nevoie de el. Maturizarea economica a condus la cresterea consistentei nivelului de maturizare politica pentru ca nu mai exista masa aia imensa de electori disperati care facea diferenta dorita si anticipata pana acum cu succes de politicieni.
6. Chiar daca toate alegerile viitoare vor merge snur asta nu ii va mai linisti pe politicieni ca pana acum deoarece un electorat din ce in ce mai sanatos si mai independent isi va face simtita prezenta din ce in ce mai mult pe parcursul ciclului electoral nu la alegeri.
7. Nici un politician roman nu va dori alegeri anticipate pentru ca numai el stie cat si de cati a tras ca fie ales sau reales. Cu alte cuvinte isi pierde serviciul oferit de electorat pe…promisiuni. Si odata cu serviciul si pierde si influenta. Si odata cu influenta isi pierde si paravanele pe care le-a creat ca sa nu poti privi prin el ci doar la el. Si odata cu paravanele poate pierde usor si posibilitatea de a fi reales in caz de anticipate. Asa ca incet incet politicianului roman ii raman putine optiuni iar una care s-ar putea sa le surada in mod ultimativ si doar astazi ar fi aceea de a incepe cu adevarat sa serveasca interesele celor care i-au dat serviciu.