Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos
Pentru că șuturile nenumărate pe care ți le-a dat patria în fund te-au aruncat din placenta ei protectoare, ai hotărât să pleci, să te așezi în altă țară, de tot sau pentru o perioadă nedefinită, în speranța că lucrurile se vor mai îmbunătăți și vei putea reveni cândva. Ai devenit brusc un om fără de țară, dar în sufletul tău legătura tainică cu rădăcinile nu s-a tăiat definitiv.
De acolo, de dincolo, privești spre fosta vatră cu un amestec ciudat de simțăminte. Deși ți-ai spus de nenumărate ori că nu-ți mai pasă, că ai viața ta, ți-ai făcut o familie, o situație mulțumitoare pe care nu ai fi apucat s-o faci în 10 ani în țară, ceva nedefinit te cheamă ca un magnet, să urmărești zbaterea celor rămași, să ai opinii, să comentezi, să continui să simți că nu ești mort pentru ai tăi, că le ești alături.
Și într-o bună zi iei brusc decizia de a te întoarce, convins că vei putea face mai mult pentru ei, ceva mângâietor, care să le aline vechile răni, să le susțină speranța.
Iată-te în Piața Victoriei, e 10 august 2018 și vocea ta puternică se amestecă cu mii de voci, protestați și sperați, nu ai murit de tot! Dar mulțimea se clatină brusc, lovită de tunuri de apă, de grenade lacrimogene și ciomege care pun oamenii pe fugă. Să rămânem pe loc! Să ne întoarcem la Guvern! Nu loviți! Nu ne loviți! Protestăm pașnic! Și apoi întuneric. Se face întuneric. În salonul de spital unde te trezești câteva ore mai târziu, înțelegi că ai fost făcut zob. Ți-au reparat rănile, ți-au gipsat oasele. Curând te vor trimite în stradă, cu sufletul mai rupt decât trupul.
Când te vei întoarce în țara de adopție și vei lua distanță față de evenimente, cu ce vei rămâne? Această ciomăgeală serioasă pe care ai luat-o pe cocoașă o să-ți ajungă cu vîrf și îndesat. Îți spui că ești încă tânăr și nu vrei să fii victimă a patriei tale care se hrănește cu sânge. O patrie-vampir, care te ucide cu îmbrățișarea ei otrăvită, o patrie perversă care te cheamă mereu la ea ca să-ți răpească și ultimul suflu și să te scuipe afară, pentru ca apoi să umbli prin lume uscat și gol, precum un nimeni fără de țară...
Cu strângere de inimă,
Mama
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.