Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Securism după comunism

CNSAS a solicitat Curții de Apel București, pe baza descoperirii unor note informative date de fostul președinte Traian Băsescu, să constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. CAB a confirmat vineri, 20 septembrie 2019, legătura cu Securitatea ca turnător a lui Băsescu. Articolul de mai jos a fost publicat de subsemnatul în Gândul, pe 25 mai 2005.

Întoarcerea victorioasă de la Eurovision a formaţiei României - cu asta mi s-a părut că seamănă braţele agitate pe sus cu degetele în V de Marie Jeanne şi băieţii. Ar fi absurd să le reproşezi că arătau vioi şi exuberanţi, dar atunci când printr-o iniţiativă iresponsabilă şi dubioasă pui într-o situaţie limită un stat întreg, cînd se mobilizează pentru repararea prostiilor tale mari resurse umane şi materiale, parcă un sentiment de oarecare jenă, o anume rezervă mi s-ar fi părut mai omeneşti. Şi nu cred că sunt inuman dacă aştept niscai scuze sau păreri de rău adresate ţării de colegii noştri. 

Ce ar fi fost, de pildă, dacă sub impactul implorărilor zguduitoare pe care teroriştii i-au silit să le adreseze poporului, preşedinţiei şi guvernului, am fi cedat, ca Filipinele, fie şi numai luând în discuţie sub presiune retragerea trupelor din Irak? Încă o dată România ar fi stârnit zâmbete internaţionale de dispreţ. Este meritul autorităţilor, în frunte cu preşedintele Băsescu, faptul că s-a respins net şantajul, asigurându-se un câştig important de imagine ţării.

Cum au fost însă eliberaţi, de fapt, jurnaliştii, dacă bani nu s-au dat şi politica externă nu s-a negociat rămâne o întrebare. Până când vom cunoaşte răspunsul, nu pot să preamăresc celula în frunte cu preşedintele. Succesiunea ieşirilor ei în public pe timpul crizei, având ca aproape unic comunicator pe domnul Băsescu, a arătat derută, declaraţii şocante şi contradictorii în decurs de numai câteva zile, arestarea intempestivă a lui Omar Hayssam, evocarea bizară a simbolului Fecioarei Maria, un apel târziu până la ilogic la organizaţiile clericilor musulmani. Traian Băsescu ba avea accese de râs ca un naş de nuntă ţigănească, ba slobozea nişte declaraţii de-ţi îngheţa sângele în vine despre „complicarea situaţiei” şi posibilitatea de „a vedea şi execuţii în direct”. S-a ajuns ca televiziunea Al Jazeera, altfel foarte binevoitoare faţă de România, să atragă atenţia că declaraţiile necontrolate ale preşedintelui român pun în pericol soarta prizonierilor – asta după ce dl. Băsescu probozise aprig ziariştii deoarece teroriştii ar fi făcut zilnic în deşertul irakian revista presei române şi, netăcând, noi cică le dădeam idei… Venită după un asemenea lanţ de aiureli, eliberarea pare chiar lucrarea lui Dumnezeu. 

Dl. Băsescu zice că meritul aparţine „sută la sută” SERVICIILOR NOASTRE (n-am litere mai mari în repertoriul computerului) secrete. Vibrantă şi drăgăstoasă e vocea preşedintelui când mulţumeşte şi iar mulţumeşte secreţeilor noştri – parcă vezi aievea infiltrând Irakul trâmbe de agenţi cu antenuţe ascunse sub turban sub conducerea căpitanului Stejeran, precum şi antiteroşi vânjoşi la vederea cărora răpitorii îşi smulg cearceafurile cu pătrăţele de pe cap şi izbucnesc în plâns. Oricât ar părea de ciudat, cinicul jucător politic Traian Băsescu exhibă aici chiar un sentiment.

Primii trei preşedinţi pe care i-a avut România au fost în primul rând activişti de partid comunist. Şi Ceauşescu, şi Iliescu, şi Constantinescu au avut relaţii complexe cu Securitatea, dar reflexele lor fundamentale sunt de activişti, de aparatcici, nu de securişti. Un aspect puţin cunoscut al istoriei comuniste este lupta surdă dintre Partid şi Securitate. Creată de Partid, Securitatea a ajuns să „lucreze” informativ şi să preseze Partidul şi chiar pe Ceauşescu. O culme a conflictului s-a atins în noiembrie ‘89, la „Ultimul Bal”, Congresul al XIV-lea al PCR, când, pe culoarele Sălii Palatului, activiştii şi securiştii care înţesau sala se îmbrânceau şi se înjurau printre dinţi. Revoluţia, deşi făcută cu acceptul Securităţii, a dus la strivirea acestei structuri informativ-represive de către activiştii PCR înţeleşi cu Armata.

Vreme de 15 ani, sub activiştii Iliescu şi Constantinescu, în politică a avut prim-planul tipul de fost activist PCR. Traian Băsescu, deşi fost membru PCR, nu are structură de activist. Este primul preşedinte în care predomină spiritul securist, întrupând o nostalgică revanşă a Instituţiei asupra PCR. Băsescu a şi recunoscut intimităţile sale cu Securitatea, spunând doar că n-a făcut poliţie politică. Dl preşedinte are un ataşament sincer pentru grade mari, structuri secrete, ofiţeri acoperiţi, metode de urmărire şi forţă, hotărâri dictatoriale luate în regim militar. Demagogia „democratică” a activistului îi e străină.

Oricât de mult am fi pătimit în anii din urmă, încercările României nu s-au încheiat. După 15 ani sub comunismul rezidual, ne aşteaptă, ca să ne înghiţim până la capăt moştenirea, cel puţin 5 ani de securism rezidual.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Corporatist.

Presiunea legată de locul de muncă a devenit un subiect tot mai frecvent în discuțiile pe care le avem în diferite grupuri de prieteni. Tot mai mulți dintre ei spun că se simt copleșiți, intimidați și supuși hărțuirii psihologice la locul de muncă, și asta indiferent de Indiferent de vârstă sau de poziția managerială. foto Getty Images

Citește mai mult

Sting la Untold 2026

De altfel, din comentariile pe care le-am auzit în jurul meu după concert, dar și pe care le-am citit pe net, trag următoarea concluzie: celor care nu l-au mai văzut pe Sting li s-a părut extraordinar, iar celor care l-au mai văzut li s-a părut că a fost mai bine altădată. Practic, lumea se împarte între vrăjiți de Sting și cunoscători de Sting, ceea ce nu e rău deloc.

Citește mai mult

Amalia Săftoiu

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Amalia Săftoiu, fondatoarea brandului românesc de tricotaje Ami Amalia, despre trecerea de la o carieră internațională în corporații la antreprenoriat, despre alegerea de a produce în România și despre răbdarea necesară pentru a construi un brand în care valorile să nu rămână doar o promisiune de marketing.

Citește mai mult