Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Semnele crimei cu premeditare

Crima de la metrou

Probabil că ieri și azi, unii călători cu metroul au stat mai departe de marginea peronului. Au aflat de la știri că în libertate circulă tot felul de persoane cu probleme psihice, persoane ale căror gânduri le întunecă judecata. Oare ce poate împinge o fiinţă umană să curme cu intenţie vădită viața cuiva care nu i-a facut niciun rău?

Metroul bucureștean este o tragedie waiting to happen. În țările civilizate, contribuabilul care îşi achită responsabil taxele este respectat. Asta înseamnă că metroul vine la intervalul stabilit fără întârziere, lumea care coboară din vagon are prioritate faţă de cei care urcă, cetăţenii, surprinzător pentru noi, chiar stau pe partea dreaptă a scărilor rulante. Metroul administrat corespunzator are la marginea peronului uşi glisante care se deschid doar atunci când garnitura este staţionată, tocmai pentru evitarea situaţiilor în care cineva cu mintea tulburată ar putea să te/se rănească. „Afară”, statul are grijă de cetăţenii lui, îi respectă şi le cere scuze public prin comunicate de presă dacă trenul pleacă mai devreme cu 30 de secunde sau ajunge în staţie mai târziu cu 30 de secunde. Greu de crezut?

Un exemplu în acest sens este Japonia, o țară din care vedem doar imaginile cu călători împinși precum sardelele de personal specializat în garniturile de metrou la orele de vârf. Însă tot Japonia este o ţară în care și copiii de 5 ani circulă singuri cu metroul. În România, copiii de 12-13 ani sunt aşteptaţi de părinţi sau bunici în faţa şcolii după terminarea cursurilor, din cauza pericolului pe care îl reprezintă orașul acesta sălbatic.

Există ţări care îşi educă cetaţenii să fie responsabili, care își tratează cu maximă responsabilitate bolnavii psihic, pentru a nu-i vătăma pe ceilalți, care nu-și lasă criminalii şi violatorii în libertate în baza unor legi adoptate de parlamentari cu Facultatea de Drept terminată la 35-40 de ani de ani.

Ne-am obișnuit să constatăm în acest an că România s-a transformat într-o ţară în care legea este făcută în beneficiul corupţilor. Acesta este absurdul şi cruntul adevăr pe care cetăţenii oneşti îl resimt la finalul celor 12 luni de guvernare PSD.

Însă ceea ce e cu adevărat îngrijorător este că viața noastră a devenit în doar câteva luni mult mai nesigură. Grija guvernării pentru drepturile omului s-a concentrat exclusiv pentru drepturile omului din pușcărie. Drepturile victimelor mai așteaptă. Drepturile pietonilor, drepturile călătorilor, drepturile pacienților, drepturile mamelor cu copii în cărucior...continuați dvs. câte dintre aceste drepturi sunt respectate.

O tragedie ca cea de marți seara se „anunțase” de ceva timp. Metroul bucureştean este o ruină, ca de altfel întregul transport public bucureștean, care este o imensă pubelă. Staţii nemodernizate, fără avize ISU, acelaşi pavaj vechi de zeci de ani, pereţi scorojiţi plini de igrasie, garnituri de metrou unde zgomotul făcut de trenul în rulare este mai mare decât zgomotul unui avion atunci când decolează, ori agenţi de pază plictisiţi care par ieşiţi la pensie de cel puţin 5 ani. Administraţiile trecute ale Metrorex au întreprins „măsuri” pentru propriul interes, contracte paguboase, trucarea licitaţiilor şi măsluirea caietelor de sarcini, nu montarea uşilor glisante care se deschid doar atunci când metroul a ajuns în staţie.

Cazul „criminalei de la metrou” nu poate fi tratat ca o simplă situație anecdotică, în care o persoană probabil dereglată psihic a omorât o tânără și a încercat să omoare o alta. Pus în context, acest caz ne arată că suntem cu toții un oraș de victime, ne arată cât de fragilă este viața noastră în acest abator administrat public. „Sistemul” este atât de ciuruit de indolență și de corupție, încât oricând îți poate cădea o fațadă de bloc cu bulină în cap, oricând un „nebun” poate intra cu mașina într-un grup de copii care nu mai au loc pe trotuarele devenite locuri de parcare, oricând poți să te sufoci în înghesuiala de la metrou. Crasa neglijență a autorităților (care ar trebui să se preocupe în primul rând de siguranța cetățenilor) se numește crimă cu premeditare. Apropo, vă amintiți de crima lentă de la metrou?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord că trăim vremuri extrem de tulburi din punct de vedere politic și că guvernanții au reprezentat o frână continuă. Nu văd însă de ce să amestecăm politicul până și în această tragedie, mai ales prin niște argumente să le spunem... din eter. Uși de protecție am văzut cred în una sau două stații din lumea asta, călătorind în 60 de țări de pe 6 continente. În cel mai vechi metrou din lume, pe Piccadily Line, am avut făcut aproape atac de panică dimineața la ora de vârf, când eram ca și sardele înghesuiți pe un peron de 3 metri. Poate găsește cineva o statistică pentru care este procentul de stații cu uși de protecție pe peron în lume. Ar fi oricum irelevant, din moment ce nu ar rezolva cu nimic adevăratele probleme existente la metrou.
    • Like 0
  • Cred ca va inspirati din filmuletele gasite pe YouTube sau alte goange gasite pe internet.
    Daca ati fi calatorit cu metroul in capitalele vest europene, Nord America sau Asia (Japonia inclusiv) probabil nu ati mai fi atat de pozitiv. Daca doriti exemple le puteti gasi ca pe toate celelalte pe YouTube. Sa vedeti prioritate la coborare in Paris sau Roma. Eu as spune: care pe care.
    Bina ca nu ati folosit ca exemplu caile ferate indiene sau pakistaneze. Dar nu-i tarziu, va urez succes cu un nou articol.
    • Like 0
    • @ Gar Gaune
      https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1749540338451722&id=100001873196824
      • Like 0
  • Este adevarat, grija guvernarii, pentru drepturile omului, s-a concentrat pentru drepturile omului din puscarie dar si pentru drepturile oamenilor politici si drepturile celor cu bani multi. Restul de oameni, nu au drepturi. Aici ma refer, in primul rand, la dreptul la asistenta medicala. care lipseste cu desavarsire pentru cei care au bani doar pentru strictul necesar vietii de zi cu zi. Tot respectul pentru domnul Arsinel, caruia in 24 de ore i s-au facut toate analizele, inclusiv coronarografie si i s-a pus si un stend. Spun acest lucru, pentru ca mi-a aparut de cateva ori in fata ochilor, de parca toti pacientii ar fi tratati astfel. Ar fi extraordinar sa fie asa pentru toti cetatenii dar nici in vise, nu poate fi asa. Sora mea, pentru o durere similara, a trebui sa astepte 40 de minute sa vina ambulanta, apoi sa stea 6 (sase) ore sa i se faca o perfuzie si apoi, sa fie condusa la iesire. Da, a asteptat, sa-i acorde cineva atentie, de la ora 19.00 pana la ora 01.00. In toiul noptii a fost condusa la iesire din spital, cu dureri, care nu-i dadeau voie sa respire normal. I s-a facut un EKG. ATAT. O prietena care s-a dus la urgenta, pentru ca a urinat sange, a fost intrebata de ce nu s-a dus la medicul da familie si a fost indrumata sa faca o ecografie, la privat. Te internezi in spital, ajuns cu ambulanta si cei din familie sunt trimisi sa-ti cumpere medicamente. MAI EXISTA DREPTURI PENTRU PACIENTI ( oameni obisnuiti) ??? Te gandesti cu groaza, ca poti ajunge la spital. Nu avem drepturi ! Alesii nostri, au uitat ca sunt acolo, pentru a ne apara si noua drepturile. Se apara intre ei si atat.
    • Like 1
  • Victor66 check icon
    Ceea ce ai enumerat tu, adică uși glisante, orar care se respectă și anunțuri, există. De ce spui neadevăruri? Restul depind de călători, ei aleg să se înghesuie și să nu lase alți căători să coboare cum ar fi normal. Și tot articolul, cu corupția și celelalte aberații nu au legătură cu crima, măcar.
    • Like 1
  • Fulminant articol! Excceptional! Ce are pavajul din statiile de metrou si orarul de functionare a trenurilor cu faptul ca o nebuna a atacat niste oameni pe peron? Apoi, usi de sticla care sa permita accesul? Zau? Unde ati vazut asta? Concret, cu exemple concrete, va rog.
    • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      In Londra, exista chiar si statii de info unde suni si ti se indica unde trebuie sa mergi.
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      Concret: https://en.wikipedia.org/wiki/Platform_screen_doors
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      exemple: It’s called platform screen doors. London has them on some lines. So does Paris. Seoul has them, and Shanghai has them.
      Sursa: http://www.nydailynews.com/new-york/put-glass-doors-mta-platforms-halt-train-tragedies-article-1.2873375
      • Like 1
    • @ Claudia Matei
      In Octombrie in metroul din Paris un vagon a avut o problema la una din usi, se inchidea perfect dar unul din senzori nu detecta usa inchisa. Asa ca am coborat pentru a urca in urmatorul tren. Am asteptat urmatoarele doua trenuri pentru a reusi sa ocup un spatiu decent. Nu comentez cine si cum a fost cu prioritatea la coborara/urcare. Educatia si bunul simt functioneaza in conditii ideale.
      Portile de sticla, podurile cu protectie antisinucigasi ajuta la combaterea efectului dar nu ajuta la eliminarea cauzei. Autorul arata cu degetul printre altele metroul bucurestean. Sa presupunem ca ar fi avut porti de sticla. Individa cu probleme mentale putea sa actioneze la fel de bine inpingand pe cineva in fata une masini, sau sa arunce pe cineva in Dambovita.
      Portile de sticla sunt utile dar in cazul metroului bucurestean suna a: chelului tichie de margaritar ii lipsea.
      • Like 0
    • @ Gar Gaune
      de acord cu tine - portile alea doar elimina o posibila cale de suicid, nu trateaza cauza. insa eu doar am raspuns la solicitarea anterioara pentru exemple, nu am emis in mesajul anterior nicio parere cu privire la utilitatea lor.
      • Like 0
  • Articolul ara exact ca și o Cioba reîncălzită , prea mult îndoită cu apa ... autorul dorește să ne ofere suspansul tipic întâlnit la Agatha Christie, dar cu mijloace reduse , ca și cromatica a ideilor , se vrea un Geo Bogza prin descrierile peisagiște ale stațiilor de metrou ...clar ca după ce Reușești sa citești tot articolul , nu știi in ce stație ești? ... de ce ai fi ?...Ce anotimp e ? Oare muștarul era stricat ? Aceste întrebări m-au cotropit după ce am terminat de citit . PS recunosc începutul l-am citit de patru ori , nu înțelegem ce vrea editorialistul .
    • Like 0
  • O analiză la obiect a celor 28 de ani de falsă libertate si de democrație "originală", de guvetnare a diletanților, analfabeților parveniți cu diplome luate pe bani și recomandări politice in " facultăți " obscure, surse de înavuțire a protejaților de partid, a pripășiților contra cost dintr-un parlament care face doar rău, de la înființare, țării.
    • Like 1
  • Liviu check icon
    Multi din acesti bolnavi sunt constienti (stabilizati) daca isi respecta tratamentul.
    • Like 2
    • @ Liviu
      Mai rau e cand isi iau medicamentul dar doza nu e cea potrivita - In psihoze dar in special la Psihoza Maniaco Depresiva (Bipolari) gresirea dozei te poate arunca in depresie - risc de suicid - sau in manie - si atunci devi potential periculos pentru altii. Dar revenind la cazul Serban - aceasta a avut clar un comportament compulsiv OCD (obsessive-compulvise disorder) Tulburarea nu se vindeca total, iar tratamentul medicamentos are scop de a tine in frau predispozitiile pacientului spre actiuniile compulsive. Medicamentele nu fac decat sa ajute la formarea serotoninei , care inhiba agresivitatea si episoadele pshihotice. Am avut in urma cu multi ani un pacient care a venit la cabinet cu o compulsie asemanatoare. Compulsia respectiva consta in faptul ca pacientul simtea nevoia stringenta(compulsie) de a impinge(de fapt corect a inghionti - cu mult mai putin periculos) oameni necunoscuti fara deosebire de sex,varsta, de pe scara autobuzului fara niciun motiv. Interesanta era reprezentarea ce o avea in momentul compusiei. El cu mama lui la teatru pe cand avea 9 ani - mama punandu-i mana la ochi cand pe scena unei actrite i s-au vazut chilotii. Cazuri si cazuri...........
      • Like 4
    • @ Liviu
      Nu are sens ce spuneti. Ce lege? Daca omul e beat, nu stie ca e beat, asadar nu poate lua masuri pentru a nu mai fi. La fel, cand esti bolnav psihic, dependent de medicatia pe care nu ai luat-o, si te afli in episod psihotic, nu poti lua masuri pentru a lua medicatia. Corect? Prin urmare, responsabilitatea urmaririi tratamentului nu este a bolnavului, ci este a familiei, apartinatorilor, prietenilor. Iar daca acestia lipsesc, pana la urma, responsabilitatea este mutata pe umerii societatii intregi, prin internarea persoanei. Mai exact, prin aruncarea ei intr-o institutie si uitarea ei acolo, de catre familie. Vorbesc din documentare jurnalistica temeinica. Asadar, daca este vorba despe NOI legi, ar trebui condamnati apartinatorii pentru ca [1] abandoneaza bolnavii in spitale pentru "cronici", respectiv ca, [2] atunci cand nu o fac direct, o fac subtil, abandonand supravegherea medicatiei - cu acelasi rezultat final: internarea definitiva a unui om care, altminteri, ar fi perfect functional cu ajutor medicamentelor.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult