Semnele crimei cu premeditare

Probabil că ieri și azi, unii călători cu metroul au stat mai departe de marginea peronului. Au aflat de la știri că în libertate circulă tot felul de persoane cu probleme psihice, persoane ale căror gânduri le întunecă judecata. Oare ce poate împinge o fiinţă umană să curme cu intenţie vădită viața cuiva care nu i-a facut niciun rău?

Metroul bucureștean este o tragedie waiting to happen. În țările civilizate, contribuabilul care îşi achită responsabil taxele este respectat. Asta înseamnă că metroul vine la intervalul stabilit fără întârziere, lumea care coboară din vagon are prioritate faţă de cei care urcă, cetăţenii, surprinzător pentru noi, chiar stau pe partea dreaptă a scărilor rulante. Metroul administrat corespunzator are la marginea peronului uşi glisante care se deschid doar atunci când garnitura este staţionată, tocmai pentru evitarea situaţiilor în care cineva cu mintea tulburată ar putea să te/se rănească. „Afară”, statul are grijă de cetăţenii lui, îi respectă şi le cere scuze public prin comunicate de presă dacă trenul pleacă mai devreme cu 30 de secunde sau ajunge în staţie mai târziu cu 30 de secunde. Greu de crezut?

Un exemplu în acest sens este Japonia, o țară din care vedem doar imaginile cu călători împinși precum sardelele de personal specializat în garniturile de metrou la orele de vârf. Însă tot Japonia este o ţară în care și copiii de 5 ani circulă singuri cu metroul. În România, copiii de 12-13 ani sunt aşteptaţi de părinţi sau bunici în faţa şcolii după terminarea cursurilor, din cauza pericolului pe care îl reprezintă orașul acesta sălbatic.

Există ţări care îşi educă cetaţenii să fie responsabili, care își tratează cu maximă responsabilitate bolnavii psihic, pentru a nu-i vătăma pe ceilalți, care nu-și lasă criminalii şi violatorii în libertate în baza unor legi adoptate de parlamentari cu Facultatea de Drept terminată la 35-40 de ani de ani.

Ne-am obișnuit să constatăm în acest an că România s-a transformat într-o ţară în care legea este făcută în beneficiul corupţilor. Acesta este absurdul şi cruntul adevăr pe care cetăţenii oneşti îl resimt la finalul celor 12 luni de guvernare PSD.

Însă ceea ce e cu adevărat îngrijorător este că viața noastră a devenit în doar câteva luni mult mai nesigură. Grija guvernării pentru drepturile omului s-a concentrat exclusiv pentru drepturile omului din pușcărie. Drepturile victimelor mai așteaptă. Drepturile pietonilor, drepturile călătorilor, drepturile pacienților, drepturile mamelor cu copii în cărucior...continuați dvs. câte dintre aceste drepturi sunt respectate.

O tragedie ca cea de marți seara se „anunțase” de ceva timp. Metroul bucureştean este o ruină, ca de altfel întregul transport public bucureștean, care este o imensă pubelă. Staţii nemodernizate, fără avize ISU, acelaşi pavaj vechi de zeci de ani, pereţi scorojiţi plini de igrasie, garnituri de metrou unde zgomotul făcut de trenul în rulare este mai mare decât zgomotul unui avion atunci când decolează, ori agenţi de pază plictisiţi care par ieşiţi la pensie de cel puţin 5 ani. Administraţiile trecute ale Metrorex au întreprins „măsuri” pentru propriul interes, contracte paguboase, trucarea licitaţiilor şi măsluirea caietelor de sarcini, nu montarea uşilor glisante care se deschid doar atunci când metroul a ajuns în staţie.

Cazul „criminalei de la metrou” nu poate fi tratat ca o simplă situație anecdotică, în care o persoană probabil dereglată psihic a omorât o tânără și a încercat să omoare o alta. Pus în context, acest caz ne arată că suntem cu toții un oraș de victime, ne arată cât de fragilă este viața noastră în acest abator administrat public. „Sistemul” este atât de ciuruit de indolență și de corupție, încât oricând îți poate cădea o fațadă de bloc cu bulină în cap, oricând un „nebun” poate intra cu mașina într-un grup de copii care nu mai au loc pe trotuarele devenite locuri de parcare, oricând poți să te sufoci în înghesuiala de la metrou. Crasa neglijență a autorităților (care ar trebui să se preocupe în primul rând de siguranța cetățenilor) se numește crimă cu premeditare. Apropo, vă amintiți de crima lentă de la metrou?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp